3,439 matches
-
să mă logodesc cu un italian, dar n-am avut noroc. Întârzia pe scara trenului, Înconjurată de valiză, de geantă, de cufărașul verde din plastic, În care poate că era și trusa ei. — Ei bine, atunci rămâi cu bine, spuse nesigură. Când se Întoarse, Antonio o urmă În vagon. Mergeau Înainte spre partea din față a trenului, trecând dintr-un vagon În altul, el rămânând mereu cu câțiva pași În urmă, cu privirea lipită de pata acea de sânge de pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pași întipărită pe veci în nisipul fin, altădată izvor tămăduitor al iubirii. Un colț al gurii i-a zvâcnit în sus, întipărindu-i pe chip un zâmbet de om epuizat și bolnav. Va trebui să accepte. S-a ridicat încet, nesigură pe picioare, ca o nălucă dezorientată. Deși o pânză deasă de întuneric o înconjura, a început să meargă înainte, căutând cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niciodată, că este stăpân pe viața sa și nu are nevoie de controlul părinților. Viziunea adolescentului despre lumea în care trăiește oscilează între frumos și fals, între adevăr și minciună, bine și rău, alb și negru. Unii tineri sunt emotivi, nesiguri, temători, ambițioși, încercând să învețe din ce în ce mai multe. Uneori tinerii trec foarte ușor de la o stare emoțională la alta: acum sunt veseli și râd mult, iar în momentul următor devin furioși fără motiv. Anturajul are un rol foarte important în viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tine și când nu sunt cu tine...parcă nu trăiesc. Chiar dacă acest lucru nu are sens pentru alți oameni, eu știu că noi doi suntem făcuți unul pentru altul. Dragostea noastră e ca pașii unui copil. Primii pași au fost nesiguri, apoi, prinzând încredere în forțele proprii, am început să pășim din ce în ce mai puternic. Acum,mergem perfect. Putem chiar și fugi. Dar, tot ce îmi doresc e să respirăm același aer. Să fim una și să trăim visul nostru. Așa cum ne-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă făcuseră să văd, din nou, că deși sufletul meu e tulburat și un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi fantezii cu noi suflete nesigure. Un diriginte blând, cu un zâmbet diafan, ne privea cu căldură: Bine ați venit! Brusc, toată neliniștea devenise speranță
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi fantezii cu noi suflete nesigure. Un diriginte blând, cu un zâmbet diafan, ne privea cu căldură: Bine ați venit! Brusc, toată neliniștea devenise speranță. Speranța găsirii unei lumi mai bune acolo unde viața devine alta și metafora gândirii e din ce în ce mai reală, mai puternică și mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tatăl său? Sau poate femeile ar fi trebuit să-i trimită un semn Rebecăi, care era nu doar soacra, dar și mătușa lor. Nu vorbeau însă deloc despre faptul că Iacob se schimbase. Omul plin de curaj și încredere devenise nesigur și suspicios. Tatăl pe care îl știam cald și tandru, devenise poruncitor și rece. Poate credeau că i se trage de la boală sau poate pur și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le Învățase pe de rost. Aruncă o privire spre colțul consacrat librăriei și se Încruntă. Postamentul pe care Anne Îi așezase romanul chiar În dimineața aceea era acum gol. Atunci Îl văzu pe Gildas apropiindu-se de el, cu mersul nesigur al celor care au tras prea mult la măsea. Și pricepu ce se Întîmplase cu cartea lui. - Ei, scriitorule! Tu trebuie să știi ce vrea să Însemne asta! Avea vocea cleioasă, duhnea a alcool. Ryan Își reprimă o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se spărgeau cu putere de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii și se clătină pe picioare. Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar trebui să știi că faleza asta e nesigură! strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
această carieră. — Dumnezeule ! Trish a rămas mască. Și ai urmat și cursuri de cordon bleu ? — Am studiat cu Michel de la Roux de la Blanc. Fac o pauză sugestivă. Cred că numele său e o garanție în sine. — Categoric ! spune Trish, privind nesigură spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
domnule Geigger, răspund foarte demnă. — Mă bucur ! Eddie se clatină în față și-napoi pe tălpile pantofilor. Pare ușor stânjenit. Adevărul e că amândoi par ușor stingheriți. Sub tot fardul, sub bronz, sub hainele scumpe, cei doi soți par ușor nesiguri pe ei. Mă duc la o banchetă și îndrept o pernă, încercând să par că știu precis ce fac. Bănuiesc că abia aștepți să-ți vezi noua bucătărie ! spune Trish veselă. — Sigur că da ! spun cu un zâmbet încrezător. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile ! spune Trish din senin. Nu i-am dat cadourile ! Sunt destul de sigură că a băut mai multă șampanie decât oricine altcineva. Se apleacă nesigură pe picioare deasupra mesei, caută în geantă și scoate un plic. — Ăsta e un mic bonus, Samantha, spune, înmânându-mi-l. Să-l cheltuiești pe ceva care să te facă să te simți bine. — Mulțumesc ! zic, uimită. E foarte amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune că mai degrabă ar spăla wc-uri decât să fie partener la Carter Spink, spune ziarista, întorcându-se către Trish. Aș putea vedea wc-urile în chestiune ? — Wc-urile noastre ? Pe obrajii lui Trish apar pete rozalii și îmi aruncă o privire nesigură. Mă rog, am reamenajat băile recent, sunt în întregime Royal Doulton... — Câte sunt ? Ziarista ridică ochii din carnet. — Încetează ! Mă iau de păr. Uite ce e, o să... o să dau o declarație pentru presă. După care doresc să ne lăsați, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vrea să m-arunc în fața trenului, așa-i ? O să-l ignor pur și simplu. Rămân hotărâtă pe peron, ferindu-mi privirea de aparat. — Fără nici o adresă și fără nici un sprijin, îl aud cum continuă, Samantha pornește într-o lungă și nesigură călătorie în căutarea bărbatului ce-a respins-o în această dimineață. Bărbatul care a plecat fără măcar să-și ia la revedere. Oare e un plan înțelept ? OK, mi-a ajuns. — Poate că nu e un plan înțelept ! Mă întorc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atotștiutoare. Mama e măritată cu tata de treizeci de ani și el nu știe nici acum că nu e blondă naturală. Dispare din cameră și eu și Lissy schimbăm priviri Între noi. — Crezi că are dreptate ? zic. — Nu, spune Lissy nesigură. Sigur că nu ! Relațiile ar trebui să fie Întemeiate pe... Încredere.. și pe adevăr... Se oprește și mă privește stresată. Emma, nu mi-ai spus niciodată că te-ai simțit așa cu Connor. — N-am... spus nimănui. Nu e Întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a părut, dar În ziua aceea a trebuit să-l Învăț pe Unu cuvântul frică. L-a priceput deîndată și, ori de câte ori Îl rostea, se zgribulea și se purta de parcă ar fi dorit s-o ia la goană cu pașii lui nesiguri. Spre după-amiază, am cotit-o din nou spre Miazăzi. Lucrurile s-au potrivit de minune pentru că am făcut cotul acela pe o uriașă lespede de stâncă, Într-un loc În care nu găseai nici mâl, nici pietricele mai mici, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi protejate de bărbie. A Înțeles avantajul, dar pentru nimic În lume n‑ar fi acceptat să cumpere papioane gata făcute. Și nu Învățase niciodată să lege un nod de papion - „papillon” (cum Îi spunea el). - Degetele mele sunt prea nesigure, Îmi riposta. - Ia te uită! a exclamat când, În cele din urmă, a văzut pata de pe reverul hainei Lanvin. Iar am cacarisit‑o! Nu am râs la remarca lui. La acest punct trebuia luată o decizie. Faptul că vărsase cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu fusese una dintre vedetele lui Ravelstein, dar, În felul ei, o studentă foarte bună. - Se descurcă la fel de bine ca și ceilalți. Greaca ei e mai mult decât corectă, și nu‑i scapă nimic, Înțelege perfect textele. Foarte nervoasă și nesigură pe sine. Și foarte atrăgătoare, nu? Nu‑i genul sexi, dar e realmente drăguță. Ravelstein nu a știut‑o; o dată i‑am luat‑o și eu Înainte. Nu aveam de gând să‑l las pe el s‑o aleagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca morții de oftică și/sau ciroză care-i dă târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
privești trâmbele negre de fum care obturează imaginea stelelor sau a discului solar. Dacă violențele durează de atâta vreme, se ridică o întrebare: de ce nu rămân în Whipie doar soldații? De ce oameni cu familie își riscă viețile pentru un viitor nesigur? Ce-i atrage la acest oraș? Sunt oare constrânși să rămână? - Nimeni nu vă obligă să rămâneți, spune Mallami după ce a recucerit barul lui Rupert, preferat de marea majoritate a whipienilor. Cocoțat pe tejghea, având în spate rafturile de băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spuse, observându-mă. M-a surprins plăcerea adevărată din vocea ei. De obicei, Helen mă întâmpina cu la fel de multă căldură ca un sloi de gheață venit de pe coasta Groenlandei. Cu mintea mea cea brici, îmi dădui seama că se simțea nesigură în mijlocul atâtor oameni care păreau să se cunoască de când lumea și că era atât de fericită că vede un chip cunoscut încât nu-i mai păsa al cui era acel chip. —E toată lumea aici? spuse MM. După mintea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rol; nu părea făcută pentru Shakespeare și bănuiam că avea să fie mult mai fericită făcând acrobații pe scenă și țipându-și replicile cu capul în jos. Bill fu un Bottom surprinzător de amuzant și înțepător, bravând tot timpul și nesigur. Duhurile erau jucate de o mână de tinerei drăguți, doi băieți, două fete, cam toți aspirând să devină cineva, dornici să se facă remarcați de MM. Cea care o juca pe Tabitha, și care lectura rolul lui Violet Tranter, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sub marginea acesteia. De o parte și de alta erau cabluri de oțel prinse de arbori de metal sudați undeva sus, deasupra capetelor noastre. Întreaga construcție îmi amintea de podul de funie din Indiana Jones; părea la fel de fragilă și de nesigură. Cu asta va ajunge Marie la mobil? zisei, mergând către locul unde unul dintre poduri era prins cu bolțuri de parapet. — Da. Dar va avea propria frânghie, prinsă deja de coarda de siguranță. Se urcă pe mobil și coboară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Având în vedere cele spuse de Bez și de Margery, începeam să mă întreb dacă Ben avea un dușman în teatru, cineva care să-l urască îndeajuns de mult încât să-l ucidă pe Philip Cantley, știind în ce postură nesigură ar fi pus Ben astfel. Postura lui Ben... după care mi-am dat seama că era ridicol. Cu cât sunt mai complicate teoriile, cu atât sunt mai puțin verosimile. La urma urmelor, dacă cineva îl ura pe Ben așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]