2,114 matches
-
alesese pe hartă. Un șanț vechi, care începe la vreo douăzeci de metri și merge până aproape de șanțurile rușilor... Împrejurul observatorului sunt rămășițe de tufe, lăsate înadins pentru mascare... De aici, tîrîndu-se prin cele două pâlnii de obuze, poate ajunge nesimțit la șanțul cel vechi, căci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt capăt al șanțului va chema... Atâtea vorbe rusești știe... Pe urmă... Lumina rachetei se stinse și Bologa rămase mulțumit. La cinci fix, când începe să se subțieze
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
după-amiază, tocmai pe când se pregătea să iasă în cerdac, se pomeni cu notarul Pălăgieșu, cu care se întîlnise o singură dată, în prima zi, și de-abia schimbase, în piață, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de război se întinsese, pe nesimțite, un văl cenușiu. De altfel, de când ajunsese notar, Pălăgieșu își luase, încetul cu încetul, o purtare sfidătoare chiar față cu surtucarii mai în vârstă. Fecior de țăran din Năsăud, sărac și umilit prin școli, s-a îndoit și s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
verde ca iarba, iar pieptul strâns într-un lăibăraș de catifea roșie, ca în corset. În cancelarie nimeni; în cealaltă odaie însă Petre horobăia, mormăind rugăciuni. Apostol, care tocmai ieșea din cancelarie, o surprinse pe când ea căuta să se strecoare nesimțită. Îi veni să țipe de bucurie și totuși încremeni în fața ei, privind-o doar cu niște ochi lacomi și plini de spaimă. Și ea se opri, îngrozită, și se clătină puțin pe picioare... Astfel trecură câteva clipe, amestecate cu rugăciunile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Întâi să vedem ce s-alege cu dumnealui... Pe urmă, dacă o fi nevoie, o aducem și pe ea aici și isprăvim! Ei, ești mulțumit? Groparul nu mai zise nimica, ci intră în casă după primăreasa care se retrase pe nesimțite. Primarul însoți pe Apostol până la ușa generalului: ― Uite-aici! Apostol Bologa deschise. Aghiotantul îl întîmpină nerăbdător: ― Ai venit de mult?... Trebuia să-mi spui... Excelența a întrebat de trei ori de tine... Dispăru, mititel, pe ușă și, peste trei secunde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vină, decật aceea de a se fi născut cu aroganța că sunt americani. Impresia aceasta avea să mi-o confirme ceva mai tậrziu dezastrul uraganului Catrina. Rămasă singură, în vậrful unui maldăr de gunoaie, ca pe niște grinduri plutitoare, o nesimțită striga cật putea: “Doamne, cum să mi se întậmple mie asta, doar sunt americancă!” Ca și cum, Dumnezeu ar fi fost cetățean american, iar ei, camarazii lui de golf... Uneori, suntem tentați să ne bucurăm tacit de nenorocirile altora... Pe mine mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de foame dacă nu vine un sidi sau o carte sau un rahan, cum face adevărul. Asta nu mai e presă, bă... Și atentează la siguranța națională, că ele, cuvintele, e date date dracului, ca să zic așa, e persuasive, e nesimțite, dexul mamii lor! Io zic că Băsescu face bine că dă În presă, prea și-a luat-o-n cap și nu-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
85} O, TE-NSENINĂ ÎNTUNERIC RECE O, te-nsenină întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca și ebenul cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuește-adînc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenită Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au dispărut Din mintea secolilor lungi, greoi - Ca și când n-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amar. De-atunci marea-nfiorată de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cînt-a Greciei cădere Și cu-albastrele ei brațe țărmii-i mîngîe-nzădar... Dar mai știi?... N-auzim noaptea armonia din pleiade? Știm de nu trăim pe-o lume, ce pe nesimțite cade? Oceanele-nfinirei o cîntare-mi par-c-ascult-. Nu simțim lumea pătrunsă de-o durere lungă, vană? Poate-urmează-a arfe-antice suspinare-aeriană, Poate că în văi de chaos ne-am pierdut de mult... de mult. {EminescuOpIV 122} Pe sub arcuri triumfale trece mîndru-nvingătorul Și-amețit abia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pot duce, nu cât pot mânca. În cazul delicvenților, inteligența ar putea fi o circumstanță agravantă. Răutatea debutează cu cenzurarea admirației. Comoditatea ne obligă să mizăm pe frivolitate. La noi, capra vecinului nu poate avea decât un destin implacabil. Pentru nesimțiți și ratarea este o voluptate. Morala se reduce uneori la o foarte exigentă poliție sentimentală. Toți impertinenții se proclamă învingători ai vieții. Parvenitului îi vine foarte greu să nu fie și snob. Se menține la mare preț mitul ignoranței abile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe arginți. Noi o facem acum din pasiune. Nu înțeleg, vreți să mă vindeți, ori să mă faceți cadou ? Cel mai liniștit tron rămâne cel din baie. Când te accepți fără rezerve pe tine însuți, ești ori foarte valoros, ori nesimțit. Nesimțiții trec uneori drept olimpieni. Mă tem că liniștea sufletească nu mai poate fi generată decât de nesimțire. Înjurăturile nu pot fi niciodată suspectate de nesinceritate. Toți ne plângem că nu avem suficiente aptitudini pentru minciună. Deocamdată, omul este singura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de politicieni, nimeni nu s-a gândit să strecoare și o carte. Mama iți iartă greșelile, unele soacre iți insultă și meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el, nesimțitul trăiește și acum. Pentru mulți dintre noi, viața nu este decât o sordidă sală de așteptare. In numai câteva generații, europenii au ajuns de la muzica sferelor la urgia tobelor. Perisabilitățile în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nouă întrebare îmi dădea ghes: Cum de se spuneau glume la Junimea și uneori chiar deocheate - când Titu Maiorescu, „Spiritus Rector” al acestei societăți, susținea că „Se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute o dată pe săptămână la Junimea stăteau în cel mai mare contrast cu viața de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și cînd ieșe afar-în nărod, tot posomorît căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas-învățătură de la Vasilie-vodă, fiind cămăraș mare la Vasilie-vodă”. Pe nesimțite, am ajuns în fața turnului clopotniță. Pe stema Moldovei citim: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie”. Intrăm pe poarta de sub turn și în stânga găsim un clopot cu buza crăpată. Pe rotunjimea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
învățaților și a mulțimii poporului”. Cred că îți imaginezi cum femeile bătrâne își făceau câte o cruce adâncă rostind în șoaptă: „Iracan di mini! Uiti cum sî țâni agațat di ceri! Minuni dumnezăiascî nu alta!” -Și timpul a trecut pe nesimțite... De la tiparnița existentă aici prin 1682, care tipărea cărți grecești, la zborul aeroplanului deasupra ei și în cele din urmă la destinația de spital pentru răniții de pe front, dată în 1916... la fața luminoasă de astăzi s-au scurs cam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe care parcă anume a dat-o mai la vedere. Și, ca un făcut, dau peste un pasaj în care Ferdinand Hiller spune: “Legătura dintre vin și muzică e cel mai nobil mariaj din câte au fost încheiate vreodată”. Pe nesimțite pun stăpânire pe carte și caut cu înfrigurare și spusele altor spirite înalte despre vin și muzică. Și am ce citi... De pildă: “Muzica și vinul sânt literatura simțurilor și a inimii” - cum spunea Leibnitz. Apoi Mahler, afirmă că: “Muzica
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză... amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă merg mai departe. Ea veselă îi aruncă, - Să nu care cumva să-ți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu mă închideți, aștept, vine imediat", futu-ți gîții mă-tii de castrată, care te bagi pe fir când vrei tu, ce dracu' durează mult că nu-s zece etaje. Mă irită atât de tare că durează atât și căi nesimțita aia cu voce de scapet poate să mă întrerupă în orica moment, încît doar ideea că aș fi putut să intru în căminul fetelor folosind tertipul ăsta ieftin cu dat telefon de la cabina din colți rugat portarul frumos, dar frumos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă duc la câte o fată p|e stradă și să o întreb cu tupeu: "Nu vă supărați, de unde ați luat covrigul că vreau să vă fut" "De la simige... încerca să iasă răspunsul... pauză... fir-ai al dracu' de măgar nesimțit!" Și decola în capul meu, asta cel mai des, dar nu vă mirați, au momente când gagicile cu simțul umorului m-au omenit cu jumătate din covrig și ceva opturi, ba la ele acasă, ba la mine gazdă. Ciudat, nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai aflat că și băuse mult, și nu datorită luminițelor strălucitoare din ochii lui foarte verzi, realizez acum când îți povestesc, ci poate din damful de șnaps ce scăpa ventilatorului puternic din tavan și care mă învăluia pe mine pe nesimțite. Am început să fixez din ce în ce mai des indicatorul de etaj care îmi arăta foarte leneș câte mai sânt până la parterul dătător de aer curat. Încercam să nu mai respir, așa de insuportabil devenise aerul. Nu-mi puteam lua ochii de la personajul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cumva să se intersecteze cu a lui. Știți ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plâns, sau măcar tuș convulsivă? Habar nu aveți, gagiul râdea, domne', râdea de prăpădea, convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli râsul, nesimțitul dracului, în vreme ce eu frizam asfixiat. Nu ți s-a întîmplat la școală, pe vremuri, să te bușească râsul și nu te poți abține, sau mai târziu, în cine știe ce ședință importantă când trebuie să fii serios cu orice preț, și până la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu are rost să-ți dau detalii, ai încredere în mine, ghicesc o gagică mișto și în palton, după colț, în întuneric, și ce aș putea să-ți spun despre piele, despre sânii potriviți în perfecțiunea lor obraznică, care împungeau nesimțiți bluzița aia semitransparentă de mătase sălbatică, despre coapsele arcuite elipsoidal, sau despre buzele răsfrânte, cu dungulițe roșietice de coacăze sîngeru, una lângă alta, atât pe cea de sus, cât și pe cea de jos. N-am vrut să-ți spun
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai mult să caut decât să evaluez. Și a și început să-mi placă căutarea. Sânt ca ăla care, după ce i-o trăgea vreunei gagici, fugea repede la carnețelul lui și începea să noteze ceva. Tipa, ofuscată, îi spune: "Ce nesimțit ești, ce, eu sânt din alea să mă treci în carnet?" "Nu te trec, îi răspunde tipul, te șterg." Până acum numai am șters. Poate și ele m-au șters pe mine. Și viața m-a șters de pe lista fericiților
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
deja de douăsprezece minute. O Salvare țiuie în față noastră, nu cred că e salvarea mea. Aceasta ridică doar niște pasageri răniți. Cei din troleu s-au împărțit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile, alții că nesimțitul ăsta de vatman, sau ce-o fi el, gonește ca un nebun și de-ata s-au "pupat". Gata, ce să-i mai spun, că în două minute drumul se degajează? Că nu mai am benzină până la Constanța și că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nimic deosebit. Numai pe Tefnaht îl recunoșteau câte unii și se depărtau înspăimîntați. Bucurîndu-se în gând de această împrejurare (ce ar fi fost însă dacă străinii ar fi avut ciudatele lor globuri pe cap!), Tefnaht căută să se depărteze pe nesimțite de ceata în care se afla, strecurîndu-se pe furiș în mulțimea pestriță. Când ajunse destul de departe, făcu semn unui sutaș de pe zidul palatului. Sutașul coborî și ascultă cu urechea aplecată o poruncă. Auta nu scăpase din vedere primejdia și izbutise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
auzea un cântec de clopote, cunoscut de la școala de acasă, “Hora Unirii“. Încântarea produsă de vederea ,,Palatului Culturii” îi fu sporită apoi de imaginea ,,Teatrului Național” și-a multor altor clădiri. Însă, încet-încet, sentimentul de care era cuprins, lăsa pe nesimțite locul îngrijorării, odată cu înserarea. Unde avea să doarmă la noapte? Crezuse că se va culca la școală, doar pentru asta ajunsese acolo. Mereu își închipuise că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]