4,367 matches
-
creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind, Dorințe, temeri, gânduri... Cireșii-au înflorit. Ninsori de floare dalbă, speranțe măiestrind, Ne-acoperă. Sublime miresme dau năvală Inundă-ne iubirea - noian de prospețime, Zâmbește-o buburuză unui boboc de cală Ce amorțise-n glastră. Un val de-ntunecime Își unduie mătasea-n ocean pictat cu vise
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
doruri, Regină-i luna, doamnă a nopții ce-nfioară Și-un cor de îngeri palizi salută cu onoruri Minunea - feeria din nopți de primăvară! MIRAJE-N PRAG DE PAȘTE Flori de cireș, ciorchine, te-mbată cu miresme Fulgi din petale fine, ninsori de prospețime Suspinul lin al ierbii, rodind sublime-aghesme Sub cerul ce-și revarsă o mare de-albăstrime Peste pământul reavăn... Scâncește greierașul La umbra-ngălbenită de păpădii - regine În verde-ostrov c-o rază valsează fluturașul, Luând în custodie și-o tufă
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
sub lespezi îngropate Rest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse, Frânturi de umbre terne, s-or ridică în coate Și-n ochi îți vor sapă rău de-ntrebări nespuse. Din teama, nepăsare sau poate chiar din vina, Vei implora ninsori pizmașe peste gânduri, Dar ne-nțeles vor crește printre țăruși și țină, Cruci vii plimbându-și dorul, pe umeri, printre ziduri. Târziu, după negari și amânări deșarte, Cănd nesupuse clipe se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
spre pustiu... S-a dus, s-a sfârșit tinerețea, Tristețea mi-e veșnic tovarăș, Din anii mei frumusețea Se-ndreapta ușor către haos... Cât de frumoasă era primăvară S vară vieții. .ce iute au trecut, Azi am doar iarnă, iar ninsoarea Cerne tăcut a vise ce-am pierdut. Cântam cândva dulce balada, Cănd tinerețea era doar a mea, Acum, ca într-o tristă șarada, Doinește a dor tăcerea grea... Și zilele nu se opresc din drum, Spre nicăieri mai e un
ULTIMUL VALS... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369824_a_371153]
-
fără s-o pot opri. Dar... Mai e puțin, și trist și instabil, dar sufletu-mi e plin doar de febril. În mine plâng durerile din greu, dar lupt să le înfrâng sperând mereu. Tăcut se cern din lacrimi reci ninsori, dar eu pe ele-aștern covor de flori. Toate mă dor de când mă vor înfrânt, dar în loc să cobor îmi iau avânt. Ce-a mai rămas e o povară grea, dar inima n-o las să se predea. Peste-al meu drum
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-njugă toamna-n fulgii care cad, ca reci sentințe peste ruginiul troian de frunze, așteptând candriul vânt să le-ascundă sub obrazul smead al cergii de ninsoare împletite, un repetabil giulgiu peste seve sleite, sub un orbitor aieve, tronând peste destine împlinite. Același ritual de-ncoronare, alb miruind frunzișul ce se pierde murind spre a renaște-n noul verde, veșmânt de primăvară-n sărbătoare. *** Ciclul "Poezia necuvintelor
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > HIMERE DE GER Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O ninsoare de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
sânge” (Veri de mucava), ori: „Miroase gându-saiarbă încolțită Și sufletul respiră-n spic de grâu” (Respiro) Poetul asemenea lui Pan, se simte prezent în tot Universul, se consideră „un strop” în „marea singurătate”, recompus din „tăceri”, regăsindu-se în „cine știe ce ninsoare” sau „cutreierând o primăvară”( Din tăceri) Tristă și dureroasă e mărturisirea din poemul „Sindrom”, în care poetul, ca și mulți anonimi, a dus o muncă de Sisif, „ca să construim, ce? / un univers de iluzii / unde, în loc de muncă / trăgeam voinicește / concluzii
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
petale de floare, Cuprinse-n al dragostei zbor. În iarna aceasta tiptil a venit Primăvara devreme și ne-a lăsat Un mugur ce plânge parcă uitat O brândușe albastră pe înserat. Încununată cu nea și flori de zăpadă De dorul ninsorii iarna plângea... Cu lacrimi de gheață făcut-a paradă, Când cu primăvara tainic se împletea. Clij Napoca 21 februarie 2016 Dansul iernii Fulgi mari de zăpadă pe frunte îmi cad Pe buze și pleoapele mele ce ard Văzduhul albastru are
SE-MPLETESC ANOTIMPURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370088_a_371417]
-
Acasa > Impact > Relatare > DANSUL VULPILOR Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului DANSUL VULPILOR A început să ningă. De mult voiam să mă bucur de zăpadă! Pământul înghețat așteaptă și el ninsoarea. Pomii bătrâni ai grădinii caută cu ramurile lor goale, prin cer, cuibul fulgilor de nea. E spre înserat. Tata a terminat de băgat nutreț la vite, în grajd. Mirosul plăcut al fânului umple aerul rece. Păsările și-au mâncat boabele
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
vine să mai plecăm acasă. Totuși, mama s-ar putea îngrijora dacă am întârzia. Ne depărtăm și eu privesc în urmă, să pot vedea cât mai mult timp această imagine rară. Mi-e dragă pădurea, îmi place vântul și ploaia, ninsoarea și viscolul...dezlănțuirea naturii... Ajungem acasă și nu știu cum să anunț alor noștri cât mai enigmatic cele văzute. Se cam neliniștiseră ei din cauza întârzierii noastre... Viscolul, pe câmp, oricând te poate fura și duce într-o lume necunoscută... Le spun: — A
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
august 2015 Răvaș Am scris un răvaș... Când vara se-mbracă de ducă Și face un ultimul popas În câmpuri mănoase și-n luncă. În susurul blând de izvoare Și-n clopotul tainic al vremii În ritmuri de ploi și ninsoare De frunzele și florile lumii. Am scris un sonet pentru cer Să te apere de tot ce e rău În clipe când totul pare incert... Și cumpănă-s toate și hău. Cu mână de lacrimi și dor Am pictat în
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să arzi!... Să arzi ca și mine în rugul de sori În ritmul nebun rotit de cocori Cu salturi de cobză și iz de cicori Atinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zbor Purtată în taină de-un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându-i poetei că încă nu mor. Și smulge-mi din suflet acele candori Păstrate legate cu
SĂ ARZI!... de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370359_a_371688]
-
Todică , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Să arzi!... Să arzi ca și mine în rugul de sori În ritmul nebun rotit de cocori Cu salturi de cobză și iz de cicori Atinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zbor Purtată în taină de-un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându-i poetei că încă nu mor. Și smulge-mi din suflet acele candori Păstrate legate cu
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
de crin în loc de scrisori! Știu că azi te-ai hotărât ... Citește mai mult Să arzi!...Să arzi ca și mine în rugul de soriîn ritmul nebun rotit de cocoriCu salturi de cobză și iz de cicoriAtinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zborPurtată în taină de-un cioc de cocorDesparte-mi în silabe cuvântul dorSpunându-i poetei că încă nu mor.Și smulge-mi din suflet acele candoriPăstrate legate cu ațe și sforiDe-mi
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Versuri > Omagiu > SĂ TRĂIM SPIRITUAL "TRĂIRI", PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului Am citit cu interes "Trăiri" scrise de Coca Soare Grupate pe anotimpuri, între "arșiți" și ninsoare ! Desigur, la loc de cinste, parcă așezate-n ramă : Poezii despre prieteni, soră, cumnat, tată și mamă ! I-am citit și "Argumentul" (de ce a scris această carte) Și "Cuvântul înainte" de un "condei" de calitate ! SLATINA, "Orașul meu", cum Coca
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VINE IARNA! Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VINE IARNA! Vine iarna, nu-i de șagă! Ce ninsori o să mai tragă, Doamne, și ce viscoleală, Și ce ger, și ce beteală, Multe nasuri înghețate, Geamurile-n alb pictate, Și colaci, și nuci pe masă, Și troiene cât o casă, Iar prin câte o ogradă Oameni hâtri de zăpadă
VINE IARNA! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370528_a_371857]
-
noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodată pinii, cîmpiile de toamnă, începutul lunii a treia cînd dau în floare cireșii, omătul gros așternut după ninsorile lungi. Nu cred că există ceva comparabil. Mai stau putin, nu-mi vine să dorm încă, începe călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă, mă gîndesc la tine: te gîndesc. Citește mai mult Înaintea propriei căutăriam senzația că văd adevărul
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
decupasem fericirea după asemănarea noastrăși visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orbcu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodatăpinii, cîmpiile de toamnă, începutul lunii a treia cînd dau în floarecireșii, omătul gros așternut după ninsorile lungi.Nu cred că există ceva comparabil.Mai stau putin, nu-mi vine să dorm încă,începe călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă,mă gîndesc la tine: te gîndesc.... IV. JURNAL, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr.
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
putin, nu-mi vine să dorm încă,începe călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă,mă gîndesc la tine: te gîndesc.... IV. JURNAL, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015. Mi-e dor de ninsorile din Santiago ca de o parte a vieții în care totul a rămas suficient de albastru, aevea cum te caut pînă la cele mai mici detalii despre fericire. În această privință poate c-ar trebui să trag linie și să
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
ar fi trist sa reduc istoria la o simplă obișnuință de septembrie sau de mai știu ce. Trebuie să vezi lucrurile și să le simți ca și cum ai mai avea timp să te răzgîndești. Citește mai mult Mi-e dor de ninsorile din Santiagoca de o parte a vieții în care totula rămas suficient de albastru, aevea cum te cautpînă la cele mai mici detalii despre fericire.În această privință poate c-ar trebui să trag linieși să spun: iată drumul pe
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Articolele Autorului Este 8 Martie, ziua femeii, Dar mai întâi de toate, e ziua mamei mele, Pe tâmple i-au înflorit ghioceii Și lăcrămioare îi sclipesc în ochii-peruzele. Prin grele ierni măicuța a trecut, Nămeți de griji au încercat-o, Ninsori în suflet i-au cernut Și-n eroină au transformat-o. În ceas de împrimăvărare, Sărut măicuță mâinile-ți ridate De-atâta muncă și împovărare, Din care izvorât-au lucruri minunate. Măicuța mea, frumoasă floare, Te port în gând,în
LA MULȚI ANI, MAMĂ! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369305_a_370634]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DELICT Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în cea mai fecundă ninsoare, în brațe mi-atârn felinare din stele, iluzii reci își înfing așteptările în pumnale, într-o cameră bej, branule de ger mi se-agață de sânge, înecându-se pe sub piele! Îmi spânzur umbra de tavanul unei zile de joi, cuvintele
DELICT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369322_a_370651]
-
Versuri > Spiritual > ELEONORA(LIDIA) DONDESI. SUFLETE GOALE Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului SUFLETE GOALE de LIDIA DONDESI Trec norii grei, Și lasă în urmă ploi, Ploi reci și chiar ninsori, Furtuni se lasă în noi. Se adună fiori reci, Pe umeri gârboviți Și în pașii obosiți. Sub streșini părăsite Stau păsări nemișcate, Privesc fără putere La vremea schimbătoare, Ca sufletele goale, Ce trec nepăsătoare Peste cei prinși de jale. Referință
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. SUFLETE GOALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369378_a_370707]
-
Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat!/Frumoși și triști asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat...!” (Țărmuri). Al doilea laitmotiv, toamna, desemnează, pare-se, anotimpul preferat al poetei, chiar dacă iarna apare cu „tristele ninsori”, de care se apără purtând, ca scut, un „crin de baltă”, simbol al purității și al dorinței de libertate și de dreptate „într-un sfârșit de secol care doare/și ne înșeală zilnic la cântar” (Încă mai cred...). Acest anotimp
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]