2,731 matches
-
Sfântul Mihail, dar și în multe case particulare. Oamenii avuți studiau la școli renumite ale Vestului. Din cauza nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la răscoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comercianților și a meșteșugarilor a implicat îngrădirea nobilimii și a clerului. Un cărturar sas, născut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, dar și la modernizarea orașului, care avea să întrețină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie și una de bere
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
transilvăneni. În 1581, Ștefan Báthory, guvernatorul Transilvaniei, fondează aici o academie iezuită. Între 1545 și 1570, numeroși sași părăsesc orașul, datorită introducerii doctrinelor unitariene. Restul de sași rămași în oraș au fost asimilați de unguri, orașul devenind un centru al nobilimii și intelectualității ungare. După ce la 18/28 septembrie 1600 Mihai Viteazul este înfrânt în bătălia de la Mirăslău, Clujul se va răzbuna pe oamenii acestuia. În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de Dieta de la Cluj (formată
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
660 de locuitori, cetatea se transformă în capitala Transilvaniei, lucru care duce la modernizare acesteia, dar și la sporirea numărului locuitorilor români. Importantele mișcări revoluționare de la 1848 cuprind și Clujul. Deși un important centru revoluționar, avea un statut contradictoriu, datorită nobilimii. Doctrina a cuprins tineretul de la facultăți, academii și gimnazii, care s-au ocupat de popularizarea acesteia. Orașul va adăposti tratativele dintre Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac, pentru unirea revoluției române cu cea maghiară. Înfrângerea revoluției ungare, a dus la instaurarea
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
în trecut tocmai datorită ambițiilor și orgoliilor capetelor încoronate aflate în fruntea expediției. Papa a ordonat organizarea de procesiuni, rugăciuni și predici pentru a ajuta la organizare cruciadei, care ar fi trebuit să mobilizeze în principal oamenii de rând, mica nobilime și cavalerii. Mesajul cruciadei a fost propovăduit în Franța de Robert de Courçon. Spre deosebire de cazul cruciadelor trecute, în cazul acesteia din urmă foarte puțini cavaleri francezi s-au arătat dornici să participe la expediție, cei mai mulți dintre ei fiind deja antrenați
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
erau protejați de nobilii locali și de episcopii care erau nemulțumiți de autoritatea papală. În 1204, Sfântul Părinte a suspendat autoritatea episcopilor locali, numind în zonă legați papali. În 1206, papa a căutat să se sprijine în acțiunile sale pe nobilimea din Languedoc. Aristocrații care îi protejau pe cathari au fost excomunicați. Printre ei s-a numărat și puternicuil conte Raymond al VI-lea de Toulouse, excomunicat în mai 1207. Papa a făcut apel la regele Franței, Filip al II-lea
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
este venerat ca sfânt în Biserica Catolică. S-a născut la Florența într-un cartier de periferie numit "S. Pier Gattolino". Părinții săi, Lucrezia da Mosciano, fiica unui tâmplar, și Francisc Neri, notar, pasionat de alchimie, descendent dintr-o modestă nobilime provincială se mutară în diverse locuri până se stabiliră la "Costa di S. Giorgio ". Mama sa moare în 1520, iar tatăl se recăsătorește. De mic copil frecventează conventul dominicanilor "S. Marco" din Florența și participă la corul organizat de Congregația
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
de stat maghiar și conducător al revoltei antihabsburgice a curuților. S-a născut la Kezmarok (actuala Slovacie) și a studiat la colegiul luteran din Prešov. Tatăl său, István Thököly, a fost un participant la revolta armată antihabsburgică, care a opus nobilimea locală maghiară, puterii imperiale de la Viena. În decembrie 1670, acesta a căzut in luptă, în ciocnirile cu trupele imperiale austriece, în timp ce își apăra unul din domenii, castelul Orava (în nordul Slovaciei). Rebelii antihabsburgici, încurajați de ajutorul oferit de regele Franței
Imre Thököly () [Corola-website/Science/306684_a_308013]
-
unei mici așezări ("Villa cruciferorum de Thorda" - "Satul Cruciaților din Turda"), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită că danie. În acest loc s-a desfășurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Keresztes. Aceste Diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de nobilimea din cele 7
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Keresztes. Aceste Diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de nobilimea din cele 7 comitate ardelene, luau parte și alte categorii sociale, interesate în procesele dezbătute acolo. În secolele XIV-XV orașul Turda s-a extins, contopindu-se cartierele Turda Veche și Turda Nouă, dar satul Keresztes (Cristiș) a rămas încă o
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
prin clădirea neautorizată de "motte" și prin răzmerițe ale baronilor din Normandia de Jos. Ducele William și-a reinstaurat însă autoritatea cu ajutorul bisericii, declarând "Pacea Domnului" ("Pax Dei"/"Treuga Dei") în ducat și impunând în ierarhia ecleziastică oameni devotați lui. Nobilimea locală a putut fi integrată în sistemul feudal prin crearea unei grupări de "fideli" ai ducelui în cadrul ierarhiei militare. William, care reușește până în 1055 să recâștige controlul asupra întregului ducat, se va folosi de această grupare de baroni pentru a
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
juridică și administrativă, cu un sediu permanent la Caen (din 1170-1175) s-a consolidat organizarea fiscală a ducatului. În administrația locală Henric al II-lea s-a folosit de o nouă clasă de funcționari pentru a-și impune autoritatea față de nobilime, de așa-numiții "bailli". Aceaștia erau mult mai devotați suveranului, funcțiunile lor nefiind ereditare.
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
pentru noul rege și care ar fi deschis ușa pentru alte dezertări în tabară engleză. Pentru a evita aceste dezertări potențiale, cazul este soluționat în secret. Cu toate acestea, opacitatea totală care înconjoară executarea alimentează zvonurile. O mare parte a nobilimii din Normandia și numeroși susținători ai conetabilului s-au situat în tabăra normandă. Regele Ioan îl deleagă în martie 1355 pe Delfin să organizeze apărarea Normandiei, lucru care necesită creșterea taxelor. Sarcina Delfinului a fost dificilă din cauza influența tot mai
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
Francisco Gómez de Quevedo y Santibáñez Villegas () (n. 14 septembrie 1580, Madrid - d. 8 septembrie 1645, Villanueva de los Infantes, Ciudad Real) a fost un scriitor aparținând „Secolului de aur” al literaturii spaniole. Născut într-o familie aparținând micii nobilimi (originare din Cantabria), copilăria lui Quevedo s-a petrecut la Curte, înconjurat de nobili și alte persoane importante, deoarece părinții săi dețineau funcții importante în palat. Tatăl său, Francisco Gómez de Quevedo, era secretarul prințesei Maria, soția lui Maximilian de
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Alcalá de Henares - d. 22 aprilie 1616, Madrid) a fost un romancier, poet și dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „"El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha"”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „"Principele ingeniozității"”. Se presupune că Cervantes s-a născut în Alcalá de Henares la 29 septembrie
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
imunologiei. A inventat și a introdus în medicină termenul de alergie. Este fratele mai mare al lui Guido von Pirquet (1880-1966), unul din pionierii explorării spațiului, specialist în termodinamică și balistică. Se naște la Viena, într-o familie din mica nobilime (a avut titlul nobiliar de baron). Studiază teologia la Universitatea din Innsbruck și filozofia la Universitatea din Leuven. Ulterior studiază medicina, absolvind facultatea de medicină la Universitatea din Graz și devenind doctor în medicină în 1900. Începe să profeseze, ca
Clemens von Pirquet () [Corola-website/Science/307977_a_309306]
-
parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejați de cămăși din zale. Armata normanda era formată din nobilime, mercenari, și trupe din Normandia (cam jumătate) din Flandra, Bretania, Franța și câțiva soldați tocmai din sudul Italiei. Aceste trupe erau bine înarmate cu săbii, lănci, coifuri conice și armuri grele. Arcașii erau echipați cu arcuri de rază scurtă și
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
p. 85-106; "Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein", ibid., XXXV, 1995, p. 347-373 și în broșură, ca supliment la “Viața creștină“, VI, 1995, nr.23-24 (141-142), decembrie; 1996, nr.1-2 (134-144), ianuarie; "Sate și genealogii din “Ierașul de Sus” (Contribuții la istoria nobilimii maramureșene în sec.XVIII)", ibid., XXXVII, 1997, p. 27-53 și în vol. "Maramureș, vatră de istorie milenară", III, 1997, p. 75-105; "Originile Școlii Ardelene", în “Revista de istorie și teorie literară”, XXXIV, 1986, nr.4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr.
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival am împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui rămas fără urmași, la data de 25 mai 1571 Ștefan Báthory a fost ales de nobilimea Ardealului, împotriva voinței împăratului, ca principe al Transilvaniei. După alegerea lui Ștefan Báthory a izbucnit un conflict militar în Transilvania, Ștefan Báthory alungându-l din țară pe Gáspár Bekes, conducătorul partidei imperiale din Transilvania, în 1573. În iunie 1574 tronul
Ștefan Báthory () [Corola-website/Science/303008_a_304337]
-
desigur, în poziționarea lui strategică, la răscrucea drumurilor culturale și economice, cât și pentru capacitatea sa de a comunica cu vestul. Ocupând aceste teritorii, slavii au creat un nou stat, dezvoltându-și aici cultura și artele, acceptabile bisericii medievale și nobilimii. Numele de „Podgorica” a fost menționat pentru prima oară în 1326 într-un document regal din arhivele din Kotor. Orașul era puternic din punct de vedere economic: drumurile de negoț, dintre Dubrovnik și Statul Nemanjici, erau în plină dezvoltare pe
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
1613 - Este stabilit un punct de comerț englez la Hirado. 1614 - Începe asediul castelului Osaka. 1615 - Cucerirea castelului Osaka și înfrângerea moștenitorilor și suporterilor lui Toyotomi Hideyoshi. Tokugawa Ieyasu controlează acum Japonia. 1615 - Tokugawa Ieyasu impune un cod de conduită nobilimii din Kyoto. 1616 - Comerțul cu străinii este limitat la Nagasaki și Hirado. Tokugawa Ieyasu moare. 1622 - Are loc execuția misionarilor și a celor convertiți la creștinism. 1623 - Tokugawa Iemitsu devine al treilea shogun Tokugawa până în anul 1651. Englezii abandonează punctul
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
pentru moștenitorii lui Vytautas: în cazul în care Vladislav murea fără moștenitori, boierii lituanieni puteau alege un nou monarh. Din moment ce nu a fost produs încă nici un moștenitor de către nici unul dintre ei, actul era imprevizibil, însă forma legături între Polonia și nobilimea lituaniana și o alianță defensivă permanentă între cele două state, consolidând Lituania împotriva unui nou război cu Teutonii, în care Polonia nu prelua oficial nici o parte. La sfârșitul anului 1401, noul război împotriva ordinului a suprasolicitat resursele lituanienilor, care s-
Vladislav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/303057_a_304386]
-
au împărțit regatul între ei, Theuderic I primind . Austrasia și vecina sa, Neustria, s-au implicat în dispute constante, aceste lupte atingând apogeul în timpul războaielor dintre regina Brunhilda a Austrasiei și regina Fredegund a Neustriei. În 613, o răscoală a nobilimii împotriva Brunhildei a dus la trădarea ei, ea fiind predată nepotului și dușmanului său, regele Clotaire II al Neustriei. El a supus-o la tortură timp de trei zile, și apoi a preluat controlul celorlalte două regate, și a pus
Austrasia () [Corola-website/Science/303180_a_304509]
-
școlile primare în care se învățău bazele aritmeticii, scrisul și cititul. A înființat Acedemia Rusă de Știință chiar înainte de moartea sa din 1725. A recomandat adoptarea modei vestimentare, gustului pentru artele și obiceurile occidentale. Rezultatul a fost adâncirea prăpastiei dintre nobilime și marea masă a populației rusești. Cea mai bună ilustrare a măsurilor coercitive, a sprijinului pentru "occidentalizare" și pentru despărțirea de vechile tradiții a reprezentat-o inițierea în 1703 a construcției noii capitale cu aspect occidental, Sankt Peterburg. Orașul a
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
co-țar cu Petru cel Mare), s-a urcat pe tronul imperial. Clica de nobili care i-au asigurat țarinei ascensiunea a încercat să-i impună anumite condiții. În lupta ei împotriva acestor restricții, Anna a avut sprijinul acelei părți a nobilimii care se temea mai mult de oligarhie decât de autocrație. Principiul autocratic de conducere a avut tot timpul, indiferent de luptele haotice pentru putere, un sprijin puternic din partea majorității aristocrației ruse. Anna a murit în 1740, iar nepotul ei minor
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
de luptă ale țarilor împotriva boierilor turbulenți a fost "opricinina" lui Ivan cel Groaznic. În timpul unor astfel de conflicte, Ivan cel Groaznic, Boris Godunovși alți țari au simțit nevoia să contrabalanseze puterea marii boierimi prin crearea unei noi tip de nobilime, credincioasă suveranului și care să-și fi câștgat statutul aristocratic prin serviciile aduse statului și conducătorului acestuia, mai degrabă decât prin moștenire. Mai târziu, acești nobili au fost numiți ‘‘dvorianini”. Numele le vine de la cuvântul rusesc ‘‘двор” (‘‘curte”), noua clasă
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]