2,234 matches
-
În rolul primei Ursitoare ne-am reîntâlnit cu Daniela Denschlag, logică trecere de la Erda la fiica sa care țese timpul, cu același timbru cald în grav și multă implicare în abordarea rolului. De altfel, artista mi-a mărturisit cu incredibilă noblețe într-una dintre pauzele lungii Tetralogii că a fost foarte emoționată să cânte rolul Erdei în concert, fără suportul scenei, precum și bucuria sa de a se afla la București pentru o istorică redare a „Inelului”. Elisabeth Kulman a fost, pe
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
a însemnat un eveniment capital. Cioculescu mărturisește a fi trăit același sentiment pe care l-a încercat Caragiale când s-a găsit în fața lui Eminescu. Liniile de portret sugerează o frumusețe de aceeași esență, în care dominatoare este generozitatea și noblețea spiritului: "Colegul meu nu purta chica eminesciană din portretul de la vârsta de 20 de ani. Părul era însă ondulat, iar portul său mândru, cu capul sus și privirea deasupra noastră, Ťpeste veacť, îi conferea acea prestanță pe care avea s-
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
public principiile adevărate, curate, idealiste, ale masoneriei. Ziarul "Adevărul" din 9 iulie 1933 reproduce opinia lui Mihail Sadoveanu despre "purificarea masoneriei", atât pe cale individuală, cât și la nivel de grup și ceremonial: "Datoria Maeștrilor conștienți este să ridice instituția cătră noblețea ei firească, nu s-o adapteze la practicile locale și s-o ofilească, făcând din ea o parodie" (p. 35). Numai o masonerie purificată poate aspira să purifice societatea românească: "Masoneria ar avea, prin urmare, în primul plan rolul de
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
cu caracter exterior și practic", dar dincolo de ele există o trăire intimă a masoneriei: "Nu se poate răspunde la întrebările cu caracter personal și inițiatic. Cum înțeleg eu Dumnezeirea și nemurirea sufletului, problemele vieții și morții, destinul meu, scopul vieții, noblețea progresivă a speciei, toate acestea alcătuisc acel domeniu al esoterismului în care fiecare individ, cu sufletul și conștiința sa, alcătuiește o lume aparte și o problemă. În lumina unor asemenea preocupări intime, care sunt aproape intransmisibile, am scris ultima mea
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
de marcă, s-au constituit odinioară sub o prestigioasă conducere, continuată de profesorul dr. Alexandru Stupariu într-un forum de dezbateri deschise. Într-o încăpere generoasă a Casei Municipale de Cultură profesorul Pavel Deheleanu, directorul instituției, le-a oferit, cu noblețea omului de artă, celor 40 de elite ale medicinei veterinare din vestul țării, acum oameni de vârsta a treia, prilejul de a se dedica în continuare, cu pilda, scrisul și experiența de decenii, meseriei căreia vreme de o viață i-
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
bătrânețe, al cărui trecut crâncen nu le cunoaște nimeni, iar alții ne contestă drepturile." Ajuns la astfel de tiradă, Petrică Nicolau își ridică nasul său fin în aer și indignarea făcu să-i apară pe chip o expresie surprinzătoare de noblețe care mă împiedică să mai râd de misterioasa sa iritare care rar îl slăbea. Ideea lui fundamentală pe care o formula cu claritate era că am putea fi un mare popor dacă am scăpa de lichele și de lichelism și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă oprii. Ceea ce spuneam eu acum era ceva inocent? Bineînțeles! Dar văzui că mă ascultase cu o expresie de mare concentrare pe chip, al cărei înțeles eram atunci departe de a-l bănui, cu atât mai mult cu cât o noblețe bizară se așternuse peste aceste trăsături pe care le lovisem cu o atât de fulgerătoare violență, "Bine, zisei, și acum să-mi spui de ce n-ai vrut să-mi deschizi și de ce ai stins lumina. Știai de ce sunam! Bănuiai ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu-mi spuneau nimic. Vermorelul pe care îl duceau în spate sau scările erau parcă semnul etern al destinului, care îi apăsa să ducă tot timpul ceva în spate. Doar scările care puteau simboliza un urcuș dădeau chipurilor lor o noblețe: sîntem oameni, mergem la muncă, oricare ar fi ea, e necesară, și după ce o facem, sîntem liberi, avem muieri, copii, îi hrănim, pe urmă mergem cu prietenii la un pahar... bem, ne distrăm... Fără să mai punem la socoteală că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scăpat, adică pe care au lăsat-o să-l rostească: "Părinții mei, a zis, nu sânt dușmani ai poporului, sânt țărani din Banat" Vezi? mă interogă urcîndu-se iarăși la locul ei, regiune și indicație precisă, țărani din Banat!, titlu de noblețe, dușmani ai poporului, dacă sânt sânt în altă parte, nu pot fi țărani ca tatăl ei!" Da, zisei, am întîlnit și eu țărani pe canal care mureau, dar se țineau foarte bine, nu se degradau ca alții pentru un polonic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prime nemeritate nu sânt ele niște stimulente asemănătoare cu avantajele autoconducerii? continuă el. Hai bă, zice românul, care în general e un om cu simțul datoriei, în sensul că îi displace să rămână dator, are, în acest sens, o veche noblețe, puneți mâna și munciți, că de-aia vă plătește statul. Și muncesc, ba chiar, în momente grele, fac acte de eroism la care numai conștiința îi obligă. Popor admirabil și, cum bine ai spus dumneata, ușor de guvernat... Ne încurcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frumoasă decât pe clipe de revelație, intermitente și inexplicabile (fiindcă atunci când eu o priveam stătea nemișcată), într-o secundă vedeam un chip puțin masculinizat, pentru ca imediat să se suprapună pe el un altul, cu tâmple dulci de fetiță de o noblețe izbitoare și o gură de o puritate de madonă, apoi această viziune să dispară și ea, și să contemplu un obraz șters cu tenul pătat, arătând o vârstă incertă și o frunte prea bombată. Acest joc de expresie era atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
clujean, la care subscriem fără rezerve, este că conștiința națională la românii ardeleni își are geneza în miezul acestui climat confruntaționist, pe fondul polemicii pasionale cu teoriile partizane străine care discreditau pretențiile românești la egalitate politică revendicată pe calea reliefării nobleții originii poporului și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
auster prin temperament și formație intelectuală, si pentru care, prin urmare, "românele, dramele lacrimogene ce înclină inima spre melancolie și o îndepărtează de la severă prescripție a datoriei", nu au nimic de-a face cu frumusețea, cu atat mai puțin cu noblețea de spirit 42. Dar daca filosoful s-a arătat potrivnic literaturii emergente, căutările teoretice în domeniul esteticii, recent inițiate în spațiul cultural german, au avut, fără îndoială, o importanță înrâurire asupra operei sale, indiferent de calea pe care se manifestau
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
liberalo-progresiste, îmbrobodind-o cu felurite palavre despre problema feminină, ar trage-o pe sfoară așa cum ar trece firul de ață prin urechea acului. I-ar jura prostuței ambițioase (și ce ușor ar face-o să creadă!) că o ia pentru „noblețea inimii și suferințele ei“, în timp ce tot banii ei i-ar râvni. Eu nu-i sunt pe plac pentru că nu vreau s-o scald; poate că ar trebui. Dar ea ce face? Nu același lucru? Atunci de ce mă disprețuiește și joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo din pricina amicei lui, căpităneasa, căreia, în momente diferite, îi eliberase polițe în valoare de vreo două mii. Tărășenia fu pentru el o surpriză absolută, astfel încât generalul era „cu adevărat victima excesivei sale încrederi în noblețea inimii umane, în general vorbind“. Luându-și obiceiul liniștitor de a semna scrisori de împrumut și polițe, nici nu-i trecea prin cap că acestea ar putea avea vreodată efect, gândindu-se că o face doar așa. Se dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-a existat nici persecuția subordonaților - eu unul sunt absolut convins de asta, dar dumneavoastră cum de-ați putut ridica mâna ca să scrieți asemenea calomnii?) Iar ceea ce ați scris despre Pavlișcev este cu desăvârșire intolerabil: pe acest om de o noblețe desăvârșită îl numiți senzual și ușuratic cu atâta curaj, cu atâta siguranță, de parcă chiar ați spune adevărul, în timp ce el a fost omul cel mai neprihănit din lume! A fost chiar un remarcabil erudit; a fost corespondentul multor persoane importante în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ceilalți. IItc "II" Deodată, prințul se apropie de Evgheni Pavlovici. — Evgheni Pavlovici, spuse el cu o înflăcărare bizară, apucându-l de mână, vă rog să fiți sigur că vă consider omul cel mai bun și de cea mai aleasă noblețe, orice s-ar întâmpla; vă rog să fiți sigur de asta... De uimire, Evgheni Pavlovici făcu chiar un pas îndărăt. Preț de-o clipă își stăpâni cu greu un hohot impetuos de râs; dar, privind mai atent, observă că prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spiritul, dar ia întrebați-l chiar pe oricare ticălos, nu doar pe un om josnic: cu cine-i mai bine pentru el să aibă de-a face, cu un ticălos de teapa lui sau cu un om de o asemenea noblețe ca a dumneavoastră, prințe, care sunteți omul cel mai sincer din lume? Va răspunde: cu omul nobil și în asta se află triumful virtuții! La revedere, mult stimate prinț! Cu pași ușori... cu pași ușori și... împreună! Xtc "X" Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-l urască pe prinț din cauză că acesta îl privea cu prea mare compasiune, în timp ce era clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască în sinea lui că toată deprimarea lui nu era decât vanitatea reprimată neîncetat, ceea ce-l făcea să sufere cumplit. De-abia la mult timp după aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fleacuri, îl întrerupse iute generalul. Nu asta-i principalul. E vorba despre altceva, mai important. M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă primiți și de noblețea sentimentelor, ca... ca... Nu vă miră cuvintele mele, prințe? Deși nu peste măsură de mirat, totuși prințul își urmărea musafirul extrem de atent și de curios. Bătrânul era puțin palid la față, buzele îi tremurau din când în când, mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe din partea dumneavoastră, deoarece patru sute de ruble sunt o pierdere prea mare pentru un om sărman, care trăiește muncind din greu, cu o mulțime de orfani în familie... Nu asta am vrut să spun! Firește, mă bucur că i-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
le împărtășește opiniile în întregime și că s-a întors printre ei după o scurtă despărțire. Farmecul manierelor elegante, al simplității și aparentei francheți era aproape o vrajă. Nici prin cap nu-i putea trece că toată această franchețe și noblețe, tot acest spirit și toată această înaltă conștiință a propriei demnități nu reprezintă decât o splendidă șlefuire artistică. În pofida înfățișării lor impunătoare, majoritatea invitaților erau oameni destul de găunoși, care, de altfel, în mulțumirea lor de sine, nu știau nici ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ba încă suplimentate și cu niște surprize, la care nici măcar nu se gândiseră. Reieșise până la urmă că acest conte nu era conte deloc; într-adevăr era emigrant, dar cu o istorie obscură și ambiguă. O fermecase pe Aglaia cu neobișnuita noblețe a sufletului său sfâșiat de suferințele patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise membră într-un comitet din străinătate care milita pentru restaurarea Poloniei și, pe deasupra, nimerise în confesionalul unui celebru pater, care pusese stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
principii, atât de generoase În sensul lor strict și care altădată Înnobilau tagma medicală, În condițiile societății de astăzi se regăsesc cu greu. Și atunci Întrebarea firească, mai există vreo cale, În condițiile societății contemporane, de reluare a ceea ce Însemna noblețea profesiei și consacrarea ei divino-umană? Pentru răspuns l-aș cita pe mentorul spiritual al universității ieșene de medicină, marele Grigore T. Popa care, În 1947, sub cupola Ateneului Român, Încheindu-și celebra conferință „Morala creștină și timpurile actuale” (având ca
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
altă profesie nu se regăsește mai bine principiul educației continue pe care medicul va trebui să-l adopte, această deprindere atât de necesară trebuind să fie Însușită Încă din anii formării sale, prin cultivarea „unor trăsături pozitive de personalitate ca; noblețea compasiunii, setea de cunoaștere, Înțelepciunea de a răbda și năzuința spre autodepășire”, În final a unei etici profesionale fără de care există riscul, după cum spunea Gr. T. Popa „de a căpăta gustul rutinei fără explicație, al aplicației fără rațiune, al obișnuinței
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]