2,809 matches
-
obiective și subiective, renunțarea benevolă la vanitățile dorite ale existenței și închinarea totală problemelor de literatură și gândire, așteptând ca sorții să mă răsplătească ori nu... Totdeauna m-a urmărit gândul că mie mi-e dat să gust din roadele notorietății mai târziu decât le-a fost dat celorlalți. Mult mai târziu. Atât de târziu, încât îmi va fi indiferent probabil, la vremea aceea, de le voi fi gustat ori nu. și indiferența aceasta va fi bine-venită, căci totdeauna indiferența a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
orgoliul spre a scorni motive onorante și convenabile. În ceea ce privește palmaresul, distanța dintre sărbătorită și sărbătoritor se socotea, la fel ca astăzi, în câteva zeci de titluri. Dacă traducătorul care eram asuda pe atunci undeva la jumătatea versantului care ducea spre notorietate, Antoaneta Ralian ajunsese pe un platou andin de toată frumusețea. Dacă eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai avea înspre ce să urce. Dacă eu încă nu-mi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
activitate a Ambasadei, fără a se consulta cu nimeni, păstrând doar spre știința sa problemele reprezentanței diplomatice... În timpul șederii la Santiago, Săvescu ar fi întreținut relații intime cu mai multe femei (chiliene sau din cadrul coloniei române), lucru devenit deja de notorietate publică... Lt. Col. Radoi Pascu În legătură cu cele de mai sus: 1. În activitatea unei Ambasade există probleme pe care Centrala MAE le comunică strict "spre știința șefului de misiune"; în relațiile șefului de misiune cu autoritățile din țara de reședință și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
coate, drepți, pe loc repaus, rupeți rândurile..."! Mai bine lipsă! La cele de mai sus, adaug, ca absolvent de istorie secundar filologie, că formularea "ar fi întreținut" este dubitativă și nu categorică, deși faptele mele erau "lucru devenit deja de notorietate publică", ceea ce ar fi permis "cooperatorilor" să întocmească o listă cu "victimele", eventual și cu fotografiile acestora! Și dacă "victimele" erau "mai multe", mă întreb, logic: erau toate orfane sau văduve, nu aveau părinți, soți, frați, unchi... care să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
întregul viitor. Mă sustrag destinului comun, ca să intru în rolul unui erou dispărut. Aș dori să fiu ca Ulise. Râvnesc și eu o dispariție asemănătoare. Cred că tocmai dispariția misterioasă a fost aceea care i-a dat eroului grec atâta notorietate. Dar n-aș vrea deloc să dispar cu totul... Dacă s-ar putea măcar să rămână un vers din mine, fie și unul cât de mic. Sau măcar o ranchiună notorie. Aceea c-am vrut să-l depășesc pe Ulise. Ahile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a face SAR-ul, ați avut cu Uniunea Forțelor de Dreapta. Îmi amintesc că ați strâns acolo oameni de foarte bună calitate, printre care și Andrei Pleșu. A.M.P. : După ce am publicat Românii după ’89, care îmi adusese, brusc, ceva notorietate, am auzit că Varujan Vosganian strângea oameni pentru o formațiune politică nouă. Era acest curent de opinie, cum e și azi, că opozi‑ ția nu ne reprezintă. Și deci să facem o alternativă inte‑ gral nouă, dar necomunistă, neunită nici
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vine ca un soi de afront, lăsând a se înțelege faptul că el nu-și putea permite de-acum să slujească o cauză provincială, depășită în orice caz, văzând în Eminescu un scriitor care "s-a mărginit" la "o meschină notorietate națională" și "s-a mulțumit să dorească doar binele țărei sale", "hulind tot ce nu e român", nepricepându-i pe "uriașii descoperitori și propovăduitori ai ideii de dezrobire internațională din apusul Europei", cu care a fost contemporan, așa încât "Sărmane Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Terasă ai scrii torului [printre care N.C. (Nae) Ionescu, cu o subscriere masivă pe atunci, de 20 de lei, dar nevărsați nici până azi!], câțiva zia riști, actori, parlamentari - și nici un scriitor din cei „ajunși“... (Printre acești scriitori „ajunși“ - la notorietate și cu situații respective - mai trăiau pe acea vreme (1913), și amintesc aci la Întâmplare: Maiorescu, Gherea, Slavici, Delavrancea, Vla huță, Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Macedonski, Haralamb Lecca, Octavian Goga, Brătescu Voinești, C. Stere, Alexandru Davila și alții, care, dacă nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cauzei pentru acuzare. Anchetatorii trebuiau să-și dovedească devotamentul, zelul, salariile... Concomitent membrii familiei transpirau, se sfătuiau cum să vină în ajutorul celui năpăstuit. Colaborau cu avocatul și adunau probe în apărare. Sperau la declarații, un gest de la scriitorii cu notorietate care să-și salveze confratele. Cineva și-a adus aminte că atunci când Baruțu a fost arestat pentru tipografia clandestină și tipărea de manifeste anticomuniste Arghezi a venit la ei acasă în strada Staicovici și cu lacrimi în ochi sa sfătuit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
imagine de manifestare patriotică românească și reacției populației din acea zonă a Bucureștiului una de susținere prin aplauze și urale. Ajunși la Televiziune, câțiva dintre protestatari avuseseră grijă ca, pe drum, să se mai organizeze, să-și asigure o anumită notorietate prin primirea în primul rând al manifestanților a unor actori, ziariști, eventual persoane cunoscute drept inamici ai celor de la putere. Reușiseră, astfel, să ceară câtorva persoane întâlnite pe traseu, care se bucurau de mai multă popularitate, ca regizorul Sergiu Nicolaescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cântecul clopotelor cu sunet de catedrală. Vizitatorii străini nu pot rămâne indiferenți la formele și stilurile de artă, la imaginea de ansamblu a Cetății. Iașul artei într-o mitologie cu nimic mai prejos față de altele, una veche, de durată și notorietate. Există un limbaj al artei? Dacă există, el cheamă la inefabil și la ascunsul magic pentru a-l descifra în tăcerea lui luminoasă. Un Winckelmann ar spune și astăzi că arta nu se manifestă la simpla vedere, ea se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ai Asociației noastre. Diplomații noștri constituie un segment al intelectualității române, iar prin activitatea pe care continuă să o desfășoare și prin participare în viața societății noastre, sunt formatori de opinie remarcabili și cu mare audiență publică. Acești diplomați au notorietate și reprezintă un nume respectat (din păcate, mai mult în cercurile din străinătate). Într-un cuvânt, este vorba despre un număr select de intelectuali un rezervor de expertiză a cărei prezență rămâne și este normal să se facă uz de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mijloace cu semenii, concretizata în primă lucrare originală, „Din curtea Episcopiei Hușilor”, realizată la 11 ani, precum și în prima participare, cu „început de primăvară” (ulei pe carton), la un Salon Oficial de artă plastică (avea 16 ani) îi aduc o notorietate precoce. E lesne de concluzionat că harul primordial era pictură, în egală măsură - alean și tortură, libertate și captivitate. E probabil că pendularea adolescentina între artă și știință, între vocația plastică și precizia chirurgicală, între traiul boem și viața riguros
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
accepția montaigniană și moralistă, sunt cele din Oceanografie. Dacă se va traduce cândva din literatura română cu discernământ și inteligență, și nu pe criterii „diplomatice” sau la întâmplare, ca până acum, această carte ar avea șanse, ținând seamă și de notorietatea actuală a autorului (și de succesul lui Nu de Eugen Ionescu în traducere franceză), să intereseze lumea intelectuală internațională. G. Călinescu, în Istoria literaturii române, afară de paragraful destul de întins pe care i-l consacră lui Eliade romancier, îi rezervă separat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
însuși (Voci, Creion, Potcovarii, Sonet pentru cocoși, Sonet de izbândă, Însemnări pentru poveste) sau colaborările ocazionale ale lui Adrian Maniu și George Topîrceanu, aici se tipăresc din abundență versuri ale unor foarte tineri autori, dintre care unii vor dobândi ulterior notorietate: viitorul dramaturg Eugen Ionescu, căruia i se publică în 1928 câteva Elegii pentru ființe mici, Emil Botta, care debutează aici în 1929, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza, Maria Banuș, Mihai Beniuc, Cicerone Theodorescu, George Lesnea. Atenția constantă acordată tinerilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
-i este hărăzită, altfel spus, chinul, având mereu În suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va Întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen În Exortație la martiriu? Alt caz de notorietate! În Geneza 14,13 Biblia românească, urmând TM, Îl numește pe Avraam, „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates, „emigrant”, un deverbativ de la perao=„a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”. Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care nu le-au răspîndit deloc, apoi n-au mai scris cine știe ce, s-au dus în alte direcții - presă, scenaristică, adver tising, grafică pe computer - și deodată s-au pome nit că au depășit vîrsta de treizeci de ani fără ca notorietatea lor să le reflecte valoarea reală. Ei sînt, într-un fel, produsele erodării ideii de literatură (înaltă) - și, la rîndul lor, au contribuit la erodarea ei și mai adîncă. Într-un fel, sînt primii dintre mutanți. Întrebarea rămîne dacă această
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dintre părți, din proprie inițiativă sau la interogatoriu, prin expertiză, mijloace materiale de probă, cercetarea la fața locului etc. Probele se încuviințează de către instanță printr-o încheiere și sunt admise numai cele care duc la soluționarea procesului. Unele fapte de notorietate publică, nu mai este necesar să fie dovedite. Sunt mijloace materiale de probă anumite lucruri (bunuri) care prin însușirile și aspectele lor, ori prin semnele sau urmele pe care le păstrează, pot fi folosite la stabilirea unui fapt prin care
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
redactor la „Albina” (1952), „Scânteia tineretului” (1954-1964), redactor-șef la „Amfiteatru” (1966-1968). Pentru că numele său (Ion Mihalache) seamănă cu cel al omului politic țărănist Ion Mihalache, tânărul scriitor este nevoit să-și aleagă un pseudonim, unul care-i va aduce notorietate: Ion Băieșu. Debutează în „Viața Buzăului” (1951) cu versuri. Publică în 1956 un volum de schițe, Necazuri și bucurii, apoi o povestire, Cei din urmă (1959), în genul lui Marin Preda din Desfășurarea. Narațiunea care-i atestă talentul epic este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
realizare, de interpretare a „sensului existenței”, individual, familial și național, este evident că Iliescu le-a „realizat” pe toate trei: a continuat linia de gândire și luptă a tatălui, a ridicat numele familiei pe o Înaltă treaptă a onorabilității și notorietății, iar d.p.d.v. național - el intră, orice s-ar zice, În istorie. Da, dar cum?! Este evident că destinul său, Încercat și labirintic, a fost urmărit de noroc. Ca și al lui Ceaușescu. Dar... amândoi nu ar fi putut face „ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera sa jurnalist-literară, de critic al unor opere curente, postură În care și-a cheltuit primul deceniu al carierei În România și care i-a adus nu numai notorietate, dar l-a situat pe unul dintre puținele locuri și extrem de prestigioase ale cuiva care luptă cu un sistem dușmănos, a-cultural, și pregătește talente, dar și un curent de idei, pentru revenirea la formele tradiționale moderne și la criteriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îi face acestuia, adesea, după ce a trecut de mijlocul ei, impresia de ceva ratat, pierdut. Ocupîndu-se cu biografiile imaginare, își dă seama că a uitat să trăiască el însuși. În urma unei munci aspre, a avut uneori succese, a cucerit, poate, notorietatea, dar, vai!, n-a cunoscut fericirea pe care o dau lucrurile simple. Se pare că tocmai cei ajunși pe culmi suferă mai mult din această pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să se vădească la ea tendințele mistice, influențată fiind de Swedenborg. Se crede chemată să regenereze prin creștinism întreaga lume; în Germania ține prelegeri populare foarte frecventate. După abdicarea lui Napoleon, în aprilie 1814, prezice întoarcerea lui din insula Elba; notorietatea astfel dobândită o aduce în anturajul țarului Alexandru, asupra căruia exercită câțiva ani o puternică influență mistică, dar și politică, sugerându-i termenii de încheiere a pactului numit Sfânta Alianță între Rusia, Prusia și Austria. După ce relațiile cu țarul se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asemenea eschivă era pregătit Mulerov: dacă și maestrul Ludovic L. ar fi făcut greșeala de a pleda cu ajutorul acelui anacronism, Mulerov ar fi răspuns că, în singura lucrare originală, Borak cel Bătrân a făcut numeroase previziuni extrem de precise, lucru de notorietate, așa că ar fi prevăzut și ceea ce va scrie Galabesczky cu aproximativ trei veacuri mai târziu și astfel n-a avut decât să copieze acele previziuni ca fiind opera sa. Numai că Ludovic L. nu s-a lăsat atras în cursă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Numai că în cazul Dicționarului selectiv al scriitorilor contemporani povestea este cu totul alta. Dr. Julius Zimberlan a dat manuscrisul la tipar și a dispărut. Lucru ce nu a mirat prea mult, excentricitățile acestui critic atât de important fiind de notorietate. Când atât de așteptatul volum a apărut în librării, cititorii au putut citi cu mirare că în cazul a patru importanți scriitori în viață, Julius Zimberlan n-a pus numai data nașterii, ci și... cea a morții. "Farsă sinistră și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]