2,656 matches
-
un dramatic "război rece" au făcut ca Europa să constituie o temă de gândire permanentă, nu doar pentru cercetătorii trecutului istoric, ci deopotrivă pentru oameni de stat, diplomați, culturologi, filosofi etc., pentru a nu mai vorbi de ziariștii care se nutresc din evenimente și care au pândit, decenii în șir, evoluțiile de pe planetă pentru a sesiza ce se întâmplă cu vechiul continent. Acest interes cvasi general era alimentat, firește , de tensiunile create în lume de atâtea conflicte și mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
timpului nostru 1. Cum se explică aceasta? Judecând după felul cum au fost privite de contemporani alte încheieri de secol, cea de acum, coincidentă și cu sfârșitul mileniului, nu poate fi decât un nou prilej de bilanțuri, sinteze, profeții. Toate nutresc un fel de neliniște specială, ca și cum finalul de ciclu ar putea deveni, printr-o stranie decizie, sfârșitul umanității însăși. O serie de împrejurări acutizează acest sentiment care pe alocuri tinde să devină speculație psihologică, dacă nu istorie pură și simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în domenii de interes comun. Fiecare participant e, de regulă, deținătorul unei experiențe complexe și poate da seama, rapid, de ceea ce e în adevăr esențial. Cărți, extrase, programe, circulă de la unul la altul, într-o țesătură imprevizibilă, din care se nutresc legături viitoare. Expoziții de carte, standuri editoriale, cu pliante, reclame, "mostre" stau la îndemâna cui se interesează de o chestiune sau alta. E un mediu al informației rapide, esențiale, eficiente, mediu ce-și păstrează această coloratură și atunci când congresiștii se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de factori pe care numai istoria îi poate aduce la lumină. A trebuit să vină "ceasul unic", după expresia lui N. Iorga, clipa de destin care a fost, în perspectiva marii durate, Unirea din 1918, pentru că acea idee, înfiripată demult, nutrită din sacrificii și stăruințe multiseculare, să se poată împlini. "În litere și spirit suntem uniți", declara Iosif Hodoș la 1867, pe când G. Barițiu sublinia necesitatea unei "Românii unite și libere", întemeiate pe "justiție și moralitate", iar A. Papiu Ilarian observa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și totuși, cu cât se zbat mai mult, cu atât li se agravează mai tare situația). Este ocazia de a descoperi conformația, mecanismul de acțiune al muștei. A cunoaște toate acestea înseamnă a le detesta ceva mai puțin, înseamnă a nutri față de ele ceva respect, un început de compasiune. Nu sunt decât muște și, cu toate acestea, suferă. S-ar părea că dimensiunile lor mici și morfologia lor destul de simplă (în orice caz, destul de îndepărtată de a noastră) nu le împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
asupra Saharei de Vest, în virtutea teoriei geopolitice agreate la Rabat, potrivit căreia cine stăpânește un număr mai mare de kilometri de litoral atlantic în nord-vestul Africii, acela este un actor mai important în ecuația Gibraltarului. Pe de altă parte, Marocul nutrește teama (justificată de sprijinul algerian acordat Frontului Polisario) că un eventual stat vest-saharian independent ar putea deveni o bază operațională a Algeriei în proximitatea sa sudică, care l-ar încadra astfel ca un clește din est și din sud, iar
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
două state la întâlnirea din 17-18.02.2004 de la Riyad. Arabia Saudită - Oman - diferende teritoriale în regiunea deșertică vizând suveranitatea asupra oazei Buraimi (bogată în rezerve petroliere) și asupra unei părți din regiunea Dhofar din vestul Omanului, prin care regatul saudit nutrește speranța nedeclarată de a obține acces direct la Oceanul Indian, prin sudul peninsulei arabe. Pretențiile teritoriale saudite deschis formulate în mai multe rânduri (1949, 1955, 1969) au fost însoțite de sprijin militar și logistic acordat rebeliunii inițiate între 1962-1975 de către Frontul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
În sudul eliberat în septembrie 1944, după ce sperase într-o fuziune socialisto-comunistă într-un singur partid socialist, partidul comunist se organizează din nou de Crăciun 2. În nordul ocupat pînă în mai 1945, conducerea ezită să creeze CPN-ul. Se nutrește speranța fondării unui mare partid popular. Cînd situația este redresată, CPN-ul nu rămîne pe tușă: el este unul dintre singurele partide occidentale care nu intră într-un guvern de eliberare, în ciuda creșterii sale și mai ales a menținerii unei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pe care nu puteam totuși nici să-l contrazic, nici să-l discreditez; eu însumi, încă atât de tânăr, care nu cunoșteam decât greutatea sarcinilor care apăsau pe umerii mei, fără să fiu conștient pe deplin de dimensiunea propriilor forțe; nutrind fără nici o urmă de îndoială, în inima mea, mai presus de orice, chiar și decât viața însăși, să obțin o reputație cât mai mare, dar în același timp înțelegând că tocmai aceeași dorință de glorie m-a întârziat în atingerea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
în stare să ducă la cele mai grave consecințe practice: alternativa între credința oarbă și scepticism. Epoca noastră ia în derîdere credința convențională a celor din vechime, care credeau în existența reală a divinităților, considerîndu-se mai avansată prin faptul că nutrește o credință în realitatea unui Dumnezeu unic. Numai că scepticismul, demolatorul vechilor divinități, se străduiește deja din răsputeri să-i rezerve lui Dumnezeu soarta divinităților multiple. Acesta a fost în toate timpurile riposta la greșeala implicată în credința convențională. Istoria
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai îngrozitor care poate exista, ni se pare imposibil tocmai din cauză că avem încredere în legile naturii. Efortul îndelungat al spiritului, cercetarea științifică, au înrădăcinat în noi această încredere în regularitatea și stabilitatea naturii ce ne înconjoară. Dar omul primitiv nu nutrește această încredere liniștitoare, această siguranță subînțeleasă. El nu cunoaște cauzele reale ale nici unui fenomen și nu poate prevedea consecințele posibile ale nici unui eveniment. Este înconjurat de inexplicabil, imprevizibilul îl obsedează și orice eveniment neobișnuit este susceptibil să-l umple de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în el ultimele tresăriri de angoasei care îl copleșește pe muntele Măslinilor și pe cruce: "De ce m-ai părăsit?" Ulterior, în ciuda tristeții care l-a cuprins, izvorîtă într-o măsură mult mai mică din propriu său destin cît din sentimentul nutrit din cauza actelor criminale ale celorlalți, plenitudinea bucuriei nu-l va mai părăsi. Bucuria aceasta este cea care învinge nedreptatea și care, dovadă a existenței justiției imanente, constituie unicul girant al mesajului salvării. Această bucurie esențială, această dovadă salutară este cea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
preferat al mamei mele. Îi semăn ei, și unele însușiri de la dânsa le-am dobândit. Eu o iubeam, pentru că era mereu veselă și expansivă, și pentru că îmi povestea frumos și tainic "întâmplări de la noi, de la Moldova"'"285. În schimb, a nutrit o aversiune profundă față de tată, avocatul Alexandru Sadoveanu, și încă din adolescență a rupt definitiv legăturile cu el. Din perspectiva acestei relații tensionate, viitorul scriitor pare a enunța, înaintea lui Eugen Ionescu, teribilul verdict: "Il n'y a pas des
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de tot ceea ce îl înconjoară. Restrângând raționamentul doar la repudierea frumosului, avem aici o explicație psihanalitică a teoretizărilor sale anticalofile. Cât privește misoginia sa, am mai amintit că, până la punerea în scenă a piesei Suflete tari (1922), el a tot nutrit speranța că își va întâlni mama. După acest moment, consideră că orice căutare este zadarnică. Puseele sale misogine se reflectă pregnant în Mioara (1923), Act venețian (1926) și, mai ales, în construcția personajului Emilia Răchitaru. Dacă la Sadovenau, tensiunile generate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vs. obiectiv realistă, opera lui Camil Petrescu nu are șanse de reușită. Nonpertinența afirmației devine evidentă în momentul în care lucrul preferat, florile, sunt primite de la persoana pe care doamna T. nu o iubește, dar în prezența aceluia pentru care nutrește exact sentimentul suprem. Episodul nu are numai relevanța epică a locului în care este plasat; acesta permite clarificări poietice luând în considerare statutul de narator al personajului feminin. El (mai corect spus Creatorul) trebuie să abordeze o manieră ireductibilă la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Marocul a anexat de facto Sahara Occidentală după 1975, mărindu-și suprafața cu cca. 200.000 kmp. și dublându-și lungimea litoralului atlantic, fapt ce i-a mărit potențialul geopolitic regional și a declanșat iritarea Algeriei. În același context, Arabia Saudită a nutrit dintotdeauna visul unificării întregii peninsule arabe sub stăpânirea familiei Saud, aspect ce induce litigii de frontieră cu Yemenul și Omanul, într-o zonă deșertică a cărei miză geopolitică este potențată de prezența unor câmpuri petrolifere. Pe coordonatele acestui raționament, par
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
lor cu un simbolism greu. Toate secțiunile acestui prim volum de poezii scris de Liviu Antonesei (Partea frigului, Căutarea căutării Un cvartet (Încercare polifonică), Autonevroze sau Păcatele capitale, Călătorie în erele geologice și alte poeme de dragoste, Acum Infernul) se nutresc, prin urmare, dintr-un fel de voință acerbă de a puncta desubstanțializarea lumii, întorcând-o în reversul ei: puterea de a o învesti cu o încărcătură considerabilă de mitologic, mitic și mistic. Astfel, în unele poeme se plimbă Priap sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noapte/ alături de timp/ privind prin ochii tatălui meu mort/ realitatea ce se ascunde dincolo. Acest gen de rostire de sine, practicat în mod special în La descălecatul prezentului și despre iluzie și discrepanță... convinge cu mult mai mult decât discursul nutrit din percepția hipertrofiată a unui cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unul dintre conceptele-cheie care au stat la baza proiectului poetic al criticului și istoricului literar Constantin Pricop, proiect finalizat, cel puțin până acum, cu un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ultimul vorbitor de umbră (Editura Opera Magna, Iași, 2009) nu fac excepție de la această necesitate ludică prin care se dă relief unei sensibilități lirice în esență (și uneori, și în aparență) retro. Pastelurile, sonetele și libațiile incluse în ele se nutresc în modul cel mai evident dintr-o predispoziție apăsat melancolică, ușor bucolică, prin care se valorizează tocmai tradiția poetică de cea mai bună calitate. Atât imaginarul poetic, cât și formula prozodică par a ilustra o racordare decisă la tradiția literară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ignorate. La tot pasul ele invocă personaje mitologice, provincii imaginare și simboluri livrești dintre cele mai cunoscute, care se bucură totuși de un tratament fabulatoriu sau cel puțin de o tentativă vizibilă de individualizare. Astfel, unele dintre viziunile ce se nutresc din Nopțile cu chirie (Editura Cronica, Iași, 2004) sunt jucate pe o scenă "ca pe pluta Meduzei", întâlnirile de dragoste, chiar dacă nu neapărat cu o Euridice nubilă, pot fi stimulate de un Album de familie în care coabitează, fericit, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marile teme literare (destinul, timpul, solitudinea, dragostea), în texte organizate în jurul unor metafore-simbol cunoscute: theatrum mundi, burgul medieval, labirintul, cimitirul, colivia, trupul-închisoare ș.a. Prin ele se dă relief neliniștilor dintre cele mai grave, din care lirica modernă s-a nutrit întotdeauna: "S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de sunet./ Toate s-au năruit. Nimeni nu moare,/ nimeni nu se mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde. Dumnezeu stă cu degetul în gură: O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
baronesa de Nucingen, vicontesa de Beauséant ș.a. Femeia plictisita de viață casnica și care caută refugiu într-o altă dragoste, formează un registru important în La Comédie humaine. Eugène de Rastignac, care începe să cunoască față adevărată a Parizienelor, măi nutrește iluzii, pe care le va pierde treptat: "Și leș Parisiennes șont souvent fausses, ivres de vanité, personnelles, coquettes, froides, îl est sûr que quand elles aiment réellement, elles sacrifient plus de sentiments que leș autres femmes à leurs passions, elles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Balzac, Le père Goriot, p.98]. Banul, minciună, corupția transforma personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]