2,009 matches
-
printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie Vlaicu sprijinit în spadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-au săturat de trântaie! glăsuiește Șendrea. I-am mai belit o dată! amintește Duma. Au uitat de Lipnic? Noroc de Mateiaș, a poruncit adunarea oștirii la Brețcu, dincolo de trecătoare, spune Duma. Îl așteptăm din zi în zi... Pe buzele lui Ștefan flutură un zâmbet schimonosit: Mă întreb: Mahomed-aista, cât îi de mare, de tare, de ce nu vine singur?! De ce are nevoie să stârnească din bârlog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O fi Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în întunericul unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Trâmbițele înfricoșatei Judecăți de Apoi!!..." Ia, hușuiți pe Habacuc aista, că-mi sparie oștirea cu Apocalipsa lui! Șendrea se apleacă cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare Șendrea. Turcii, tatarii și muntenii, împreună, adună aproape două sute de mii! precizează Duma. Ați auzit? Socotiți dar: douăzeci de iatagane împotriva unei săbii... și vocea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei, acu că mi s-a zburătăcit oștirea, ce-i de făcut, boieri dumneavoastră? V-ați înghițit limba? îi întreabă văzându-i că stau tăcuți, cu privirile în pământ. Într-adevăr, ce-ați putea răspunde? Parcă eu știu? Tace și el, privește și el pământul, pe gânduri... O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute, spune Duma încrâncenat. Noi ne dădeam de ceasul morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage inima... zice Vlaicu. Mateiaș a poruncit adunarea oștirii la Turda! Știți când?!... Hăt pe 25 iulie, aruncă Duma bomba care explodează. Când?!?!... Pe 25 iulie?!?!... Pe 25 iulie!! Ești nebun?!?!... Sunt nebuni?!?!... sare Luca Arbore. Mahomed e aici! Și... și ei?! Hăt pe 25 iulie?!?! Tocmai la Turda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând ca șacalii din trupul leului rănit. Și, astfel, "Mathias Rex, fortissimus athleta Christi" va repurta o nemaipomenit de strălucită izbândă asupra păgânătății, acoperindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lepădați-vă! Acum! Și nu vă voi ține în nume de rău... Mi-am dat cuvântul de domn... Așa precum am slobozit pe țărani, deși știam că mă osândesc singur -, așa vă slobozesc și pre voi... Tot am prea multă oștire, râde el chinuit. Alegeți! Dar... dar gândiți-vă bine: de rămâneți, vă alegeți cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze..." Hotărâți! Sunteți liberi! Și nu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
muri împreună..." Nu! Nu-i adevărat! Ați fugit! Toți! L-ați părăsit! A rămas singur! strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
piere Ștefan, piere Moldova!!! Pleacă!!! Fugi!!! Fugi!!!"... Și am fugit! oftează istovit, răgușit. Ca un șobolan! Am fugit!... Și ei... ei, apărându-ne... au căzut, acolo, cu sabia în mână... au pierit acolo, până la unu' au pierit... cu sabia... Floarea oștirii mele... îngână Ștefan, sleit, lac de sudoare, cu ochii în pământ. Au căzut ca niște viteji, îngână Daniil. Da... "au 'nălbit poiana", șoptește Ștefan sfârșit, ștergându-și cu palmele broboanele ce i se prelingeau în ochi, orbindu-l. Cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad eddin Hodja Efendi, Cronica originii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acolo paharul muceniciei și mulți viteji pieriră în luptă. Plin de durere pentru această nenorocire, pașa abia putu scăpa el însuși prin fugă de primejdioasa strâmtoare." Soad eddin Hodja Efendi, Cronica originii și dezvoltării Otomanilor * "Nicicând, de la începutul Islamului, nicicând oștirea otomană n-a suferit o înfrângere atât de mare, un așa crunt dezastru." Mara Sârboaică, mama lui Mohamed, către Giralomo Zorzi, ambasador al Veneției la Înalta Poartă * "Verus Christiani fidei athleta... ...Neasemuitul și preaputernicul atlet al lui Hristos... Faptele tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz, Cronica Polonorum Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415 1480) * "...Soarta Europei s-ar schimba, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au lăsat singur... Turcii, tătarii și muntenii, m-au înconjurat din trei părți, și m-au găsit singur pe mine, cu toată oștirea risipită. Gândească-se Luminăția Voastră, câte Puteri erau împotriva mea, singur... Eu, împreună cu oastea mea de curte, numai, am făcut ce am putut... Și , s-a întâmplat nenorocirea, care socotesc că a fost voia lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
superioritatea culturală la vest de Carpați. Înțelegerile care au urmat după căderea Cortinei de fier stau sub semnul tendințelor maghiare din trecut relevate de răscoala lui Gh. Doja, martiriul lui Horia, Cloșca și Crișan, soarta lui Avram Iancu și a oștirii sale, atrocitățile la retragerea armatei ungare În 1918 și 1945, evenimentele de la Tg. Mureș din 1990 și agitațiile antinaționale din Harghita și Covasna, fluturarea conceptelor de regionalizare, federalizare, autonomie zonală - amenințări certe la integritatea statului național. Orientarea românilor spre răsărit
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de cneji și regi locali până În anul 1463 când țara cade sub stăpânirea turcească ce se va menține până la războiul balcanic ruso-românoturc din 1877-1878. Matei Corvin, regele Ungariei, cucerind Bosnia a numit pe Nicolas Olahus ca rege al Bosniei iar oștirile de ocupație erau formate din români transilvăneni. Populația valahă era așezată cu preponderență În ținutul Stari Vlah (Vlahii Bătrâni) având un principat autonom condus după Dreptul Valah, atât sub sârbi cât și sub otomani. Vechimea Valahilor și preponderența lor În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și cele 670 de avioane, cu un efectiv total de peste 325.000 de ostași se angajează alături de Armata a 11 a germană, sub comanda generaluluiu Eugen von Schobert și începe „războiul sfânt”, așa cum a fost botezat la acea vreme. Entuziasmul oștirii române de a elibera frații de sub jugul bolșevic a dus la eliberarea orașului Cernăuți la 5 iulie, iar a Chișinăului la 16 iulie 1941 cu jertfa a peste patru mii de morți, 12 mii răniți și peste cinci mii de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și cele 670 de avioane, cu un efectiv total de peste 325.000 de ostași se angajează alături de Armata a 11 a germană, sub comanda generaluluiu Eugen von Schobert și începe „războiul sfânt”, așa cum a fost botezat la acea vreme. Entuziasmul oștirii române de a elibera frații de sub jugul bolșevic a dus la eliberarea orașului Cernăuți la 5 iulie, iar a Chișinăului la 16 iulie 1941 cu jertfa a peste patru mii de morți, 12 mii răniți și peste cinci mii de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
când armatele țarului Încălcaseră Moldova, generalisimul lor, Marele Duce Nicolae, dăduse acel manifest către locuitorii țării În care zicea: „Din porunca M.S. Împăratul tuturor Rușilor armata intră azi În țara voastră, care nu pentru Întâiași dată a Întâmpinat cu bucurie oștirile rusești...Nădăjduiesc să găsesc la voi aceeași sufletească primire care au arătat-o și străbunii voștri oștirilor noastre ... Vă invit așadar a vă urma În pace Îndeletnicirile și a ușura armatei satisfacerea trebuințelor sale ...”. Palma aceasta a simțit-o țara
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
care zicea: „Din porunca M.S. Împăratul tuturor Rușilor armata intră azi În țara voastră, care nu pentru Întâiași dată a Întâmpinat cu bucurie oștirile rusești...Nădăjduiesc să găsesc la voi aceeași sufletească primire care au arătat-o și străbunii voștri oștirilor noastre ... Vă invit așadar a vă urma În pace Îndeletnicirile și a ușura armatei satisfacerea trebuințelor sale ...”. Palma aceasta a simțit-o țara Întreagă, dar a Înghițit-o, căci era momentul când România voia să le evite pe cele viitoare
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Vadului Feleacului și Clujului (episcop Nicolae Ivan), a Oradiei Mari (episcop Roman Ciorogariu), a Cetății Albe (episcop Iustinian Tecutescu), a Hotinului (episcop Dr. Visarion Puiu, cel care l-a și urmat în scaun pe Nectarie Cotlarciuc), a Alba Iuliei (a Oștirii - vacantă). Bineînțeles, schimbări în această organizare au apărut nu la mult timp după ce Biserica Română a devenit patriarhie. De exemplu, în Anuarul Arhidiecezei ortodoxe a Bucovinei pe anul 1927, deci numai la 2 ani după ridicarea în rang de patriarhie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
zidește, ura distruge. Iubirea domnea în timpul clasic al creștinismului [...]. Cât de frumos era când...cei bogați și puternici ai țării se alăturau celor sărmani și se ajutau reciproc! Ce înălțător era când împărații puneau să se poarte crucea în fruntea oștirilor, având credința că în acest semn vor învinge! Atunci se spunea că bisericile și uneltele bisericești sunt de lemn, credința însă de aur [...]. Satana însă nu doarme. El uneltește necontenit contra iubirii [...]. Mai înainte, creștinismul era un arbore frumos cu
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fi găsit salvarea în fortifi- cațiile din sud, făcute împotriva etiopienilor, ar fi fost căsăpit de grupurile de prădători. Ori aceste evenimente se suprapun aidoma peste perioada hicsoșilor amin-tită de cronicile egiptene. Ne mai spune Iordanes că o parte din oștire s-a retras și după ce au cucerit toată Asia, unii s-au stabilit pe aceste meleaguri iar alții în frunte cu regele lor s-au întors la baștină în Sciția pe undeva pe malurile Donului/Tanais și Istrului. Aici prin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
limbii hitite dar grecii îi menționează cu numele de kabiri sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor și care era condus de Dionysos, spune că primii soldați chemați la oștire au fost cabirii: ,,Mai întîi din stînca abruptă și scăpărătoare de foc a Lemnosului, făuri furtunoasă armă, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avînd numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
este rege) - împăratul filistenilor la Gherar... 26,26 Abimelec a venit din Gherar la el cu prietenul său Ahuzat(Ahuzan este în Cartea lui Enoh, locul sau țara unde acesta s-a înălțat la cer), și cu Picolo, căpete- nia oștirii sale(picula: fluier și picular: păcurar). 26,28 ...Să fie un jurămînt între noi și tine și o să facem un legămînt cu tine. 26,29 Anume, jură că nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]