5,528 matches
-
19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a participării la devenirea obștească. Rostirea e deseori prolixă, uneori greoaie sau „aspră”, frazarea ideatico-imagistică e mai degrabă descriptiv-narativă, tonul e declamatoriu. Volumele ulterioare atestă o evoluție către limpiditatea expresiei și o atenuare a tentei vitaliste în favoarea unei viziuni intelectual-contemplative. În Floarea soarelui sau Mâna
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
a se da focuri de armă în lăuntrul orașului". Cei ce încălcau această interdicție erau sancționați cu amendă în valoare de 15 lei pentru prima abatere și cu amendă și confiscarea armamentului pentru abateri repetate. Capitolul V, intitulat " Despre îndestularea obștească", cuprinde articolele 22-26 ale regulamentului 468. Prin prevederile sale era interzisă vânzarea produselor alimentare de către negustorii ce nu obținuseră o autorizație emisă de către primărie. Capitolul VI se intitula " Despre înfrumusețarea orașului și siguranța publică" și cuprindea articolele 27-29469. Prin prevederile
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un document datat 22 martie 1879 și adresat tot ministrului de Interne afirma că "noi cărora ne e încredințată până în ultimele momente conducerea acestui județ, suntem ținuți a îngriji de bolnav, măcar că am fi convinși că stă să-și dea obștescul sfârșit"502. La scurt timp după demisia domnului Alexandru Macedonski din funcția de director al prefecturii județului Silistra Nouă, prefectul județului Tulcea, George M. Ghica, expedia către ministrul de Interne o telegramă datată 8 aprilie 1879 cu solicitarea: "rog bine
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un document datat 22 martie 1879 și adresat tot ministrului de interne afirma că "noi cărora ne e încredințată până în ultimele momente conducerea acestui județ, suntem ținuți a îngriji de bolnav, măcar că am fi convinși că stă să-și dea obștescul sfârșit"921. La scurt timp după demisia din funcția de director al prefecturii Silistra Nouă, prefectul județului Tulcea, George M. Ghica, expedia către ministrul de interne o telegramă datată 8 aprilie 1879 cu solicitarea: "rog bine voiți a confirma în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
altele delicate, pagode În miniatură și castronașe și cutii din straturi de lac. Dar la capătul a o sută de trepte, Începu să-i fie greu să respire altfel decât ca și cum ar fi fost pe punctul de a-și da obștescul sfârșit. Le făcu semn celor din echipa de filmare să Închidă camera, dar ei crezură că vrea un cadru mai strâns. Nici o problemă. Avea suficientă experiență la chestii de genul ăsta, cum să salveze secvența, cum să lase loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
văzută ca o forță a Iadului. Mult timp Tatiana bodogăni, rostind tot felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a-și da obștescul sfârșit Îndrăzni să fiarbă o oală de lapte pe această mașină infernală, pe care o animau cine altcineva decât diavolii. Pesemne că Dumnezeu, la bătrânețe, o punea la Încercare, trimițându-l pe Necurat s-o ispitească. Femeie bătrână și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frământându-și creierii, În timpul lungilor insomnii ce au urmat vizionării, ea descoperi cu oareșicare uimire că unul dintre așa-zișii artiști ce se scălămbăia În film semăna leit cu fostul ei socru, care Își dăduse de o jumătate de secol obștescul sfârșit din cauza unui os de pește ce i se Înfipse În gât În ziua de Florii - și Încerca s-o depisteze și pe fosta sa soacră, Stepanida, ce-i făcuse multe zile fripte după măritiș, dormindu-și acum somnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o gâdila la subțiori, scrijelindu-i pe piele, cu litere slavone frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici de prescură muiate În ulei și vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
săvârșise nu erau chiar atât de mari precum Își Închipuia și că, pesemne, bunul Dumnezeu Îi dăduse o pedeapsă mai ușoară la bătrânețe, dedublându-i sufletul, pentru a-și ispăși pedeapsa În timpul vieții, și nu după ce-și va da obștescul sfârșit... „Ce mai pedeapsă, bodogăni Evlampia, vecina sa de peste drum. Auzi, să stai la un restaurant de lux, Înconjurată de bărbați, să bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de atâta amar de timp de trupul ei, dar În minte și În suflet i se Învălmășeau tot felul de gânduri păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul. Spiritelor le place praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bucatele ieșeau atât de pipărate și atât de sărate, Încât dacă le gustai, Îți lua pur și simplu gura foc. Bătrâna arunca În oale piper și coliandru și sare cu nemiluita. Uneori, În loc de sare, ca și Înainte de a-și da obștescul sfârșit, punea zahăr În mâncare sau bicarbonat sau chiar cenușă adunată din vatră. Continua să confunde lucrurile Între ele, creând În jurul său o Învălmășeală ce putea fi asemănată cu trecerea unui adevărat taifun. Ușile și ferestrele se deschideau de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bunicul, un pilangiu simpatic și nerealist, cumpăra ca prostul pământ în timp ce mama, învățătoare în alt sat, lămurea oamenii să se „întovărășească”. Aveam tot soiul de locuri: holda de peste vale, dumbrava de la Căcăcioasele, livada de sub cer, pășunea de la cruce. Pădurea era obștească. Mă uit acum la personajul de un jalnic pitoresc, senatorul Lupu. Ăla cu restituția forestieră. Țăranii actuali taie tot ce mișcă, îi doare-n cot dacă o să cadă malul peste ei. Restituțio forestier o să lase Transul fără silvă. Da’ cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormântul lui e sub zăpadă. Al lui Lung la fel, căci ninge întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem în general serile târziu. De aceea rămân mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez, împletesc, citesc. Cam asta. Și zilele trec. Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi anunțat, căruța abia găsită cu care veneam de la gară opri în fața casei Anei. Ea fu prima care mă văzu; explodă de bucurie. Era spre orele prânzului. Soțul ei se afla în comuna vecină pentru „instructaj” având ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din întâmplare, totdeauna în sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se întoarcă seara, târziu, înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea în cerdac. Nu părea prea îmbătrânită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
10 milioane de dolari ș.a., totul se reducea la un bună ziua, aproape neauzit pentru că aceasta era regula parcimonie spre a nu exista semne de mulțumire ca tu să ți-o iei în cap). Cu toate că parcă simțisem cum îmi dau sfârșitul obștesc, în acea "încăierare" cu areopagul de la Geneva (mă gândeam la colegul meu, Constantin Flitan, care se aflase tot la Geneva, la Comisia de Drept Internațional, și s-a întors la București după un accident vascular, care l-a scos din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
când dădu cu ochii de rățuștele atârnate pe sârmă ca rufele la uscat. Florinuțo, ce-ai avut cu ele? Păi, mămico, s-au murdărit și le-am spălat, apoi le-am pus să se usuce. Dar bietele rățuște își dăduseră obștescul sfârșit, iar Florinuța înțelese că ceva nu făcuse bine și se cam bosumflă, dar spera că mamei îi va trece supărarea când va vedea munca ei din grădină. Uite, mămico, nu sunt frumoase roșiile așa legate și săpate? Mama privi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Chiorului luciră de bucurie. Foarte discret își făcu mâna dreaptă cupă, ochi o muscă ce bâzâia pe lângă pahar, și cât ai clipi o prinse și o aruncă în restul de lapte. Musca se zbătu cât se zbătu și-și dete obștescul sfârșit sub privirile ucigașe ale călăului. ― E-n regulă! zise Chiorul și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se auzi vocea amabilă a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții, de lene să iasă afară la aer curat, se ușurau În ghiveciul ficusului - care, În cele din urmă, otrăvit, și-a dat obștescul sfârșit - și În sobă unde cei potopiți de amestecul de felurite băuturi și tutun Își vărsau conținuturile scârboase ale stomacelor. Oricum, povestea lui Figaro cu Casa Radio și zbenguitul prin pădure Întru trezirea la viață a bărbăției lui Foiște era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a pieței expuneau spre vânzare becuri, pește oceanic congelat, brichete și țigări de contrabandă fuseseră imaginate de directorul Jivinoiu, pe vremea când autoritățile Își propuseseră să facă economii și desființaseră postul plătit de activist cultural și puseseră sarcinile muncii culturale obștești În spinarea directorului de școală. Jivinoiu Înțelesese să-și facă datoria cu prisosință și cu sacrificarea, așa cum era obișnuit de ani mulți, a vieții de familie. Pleca la slujbă dimineața și se Întorcea seara sau, când avea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pământului strămoșesc și cu evenimentele ce au decurs din declararea războiului, iată-ne ajunși - cei care am mai avut zile - la câțiva ani după război. Stăpânirea comunistă instaurată după război, cam prin anii 50, scotea lumea la lucru în folos obștesc. Tatăl meu făcea prestație cu căruța cu boii cărând pietriș pentru consolidarea șoselei spre Crivești - alături de oameni din diferite sate apropiate. Într-una din zile, un vecin îl strigă de departe pe tata. Din tumultul normal al momentului, un cetățean
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și a lipsi”. Ba mai mult, domnul a dat și mănăstirii „Sventîi Ioan” tot atât cât a apucat să ia mănăstirea Galata. Acest lucru s-a făcut cu respectarea locului „de treaba haznalelor”. Apoi cu împresurările locurilor altora sau locurilor obștești îi mare neorânduială. Uite că Scarlat Ghica voievod, la 8 octombrie 1757 (7266), trimite vornici de poartă să limpezească calea Podului Vechi și a ulițelor din jur. Aceștia adună „oameni buni mahalagii, armeni și moldoveni, oameni bătrîni...și alți oameni
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
voievod la 2 aprilie 1741 (7249), când dăruiește mănăstirii Barnovschi din bunurile altuia. Cred că știu ce vrea să spună sfinția ta. Vodă face danie din averea lui Gheorghe Ursache, al cărui epitrop era și care „au dat și el obșteasca datorie morții, la vârsta tinerețelor sale, fiind încă holtei, neînsurat”. Vodă a dat mănăstirii Barnovschi „Satul łușca, ce este în ținutul Cernăuților”. Și mai spune vodă că oricine din rudeniile decedatului sau altcineva ar veni cu scrisori sau alte drese
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de cumplitul element, deși era atât de aproape de nenorocita locuință ce pricinui sărăcia, deznădăjduirea a atâtor mii de familii. Curțile rămaseră o ruină jalnică pentru Iași, mai mult de 13 ani(...) În sesia din anul 1839/1840 guvernul propuse Adunării obștești ca antreprenorul venitului poșlinei sau a exportației grânelor din țară să fie dator a rezidi și curtea destinată a se face Palatul ocârmuirii. Această propunere încuviințându-se(...) rămânând pe socoteala d.d.vorn. F. Balș și V. Alecsandri (tatăl poetului), lucrările
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
stricaseră încă în anul 1834, spre a se face pe locul lor cazărmile oștinești, iar poarta curții, ascunzând privirea, fu doborâtă în anul trecut. Palatul în forma sa de astăzi, fu gata în toamna anului 1843 și peste iarnă Adunarea obștească ordinară și-a avut în el ședințele sale (...) Definitiva însă împlinire a destinației palatului nu s-a făcut decât în primăvara anului 1844; luna lui mai, între 20 și 30, toate instanțele administrative, judecătorești și militare s-au mutat în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un răspuns. Ce-ar fi dacă, ce-ar fi dacă... se trezi, murmurând. Unire, unire urgentă, ce-ar fi dacă... „Sarcinile complexe ale Asociației, noile exigențe din etapa actuală. Indicațiile și orientările Secretarului General privind rolul organizațiilor de masă și obștești în înfăptuirea politicii generale.“ Întoarse pagina, hârtia proastă aproape se fărâmiță, cerneala îi murdărise deja degetele. „Titlul de cel mai bun lăcătuș al Asociației. Omagiu conducătorului iubit. Sărbătoarea muncii. Fotograful emerit al Asociației. Educarea membrilor în spiritul eticii și echității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]