9,947 matches
-
linii trasate, ca plan al vieții. Una este orizontala pe care ne naștem, alunecăm la vale până cuprindem cu mâinile și cu picioarele cealaltă linie verticala, ne agățăm de ea, ne cocoțăm pe altitudinea ei, cât de mult putem până când oboseala ne readuce pentru a reîntâlni orizontala. Amândouă liniile sunt veșnic trasate, neșterse de timp sau calamități astrale, în timp ce transferul nostru de pe o linie pe cealaltă lasă urme și murmure în ecou pentru posteritate. Referință Bibliografică: Linii trasate / Mihaela Moșneanu : Confluențe
LINII TRASATE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353871_a_355200]
-
dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au zburat toți dinții din gură, Arătam ca dracu și era adevărat, Unii se prăpădeau de râs, Alții spuneau , uite, bă, niște dinți pe cer, Ăsta și-a pus cerul în gură și
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. Am visat că mi-au zburat toți dinții din gură, Arătam ca dracu și era adevărat, Unii se prăpădeau de râs, Alții spuneau , uite, bă, niște dinți pe cer, Ăsta și-a pus cerul în gură și
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
să cânte atât de duios și toată lumea jucă hora și se veseli o săptămână lângă Împărăteasa Țării Lalelelor și soțul ei, în frunte cu Domnul și cu îngerii Săi. După o săptămână le sfârâiau nuntașilor călcâiele și toate încheieturile de oboseală, dar nunta fusese o minunăție de care se bucurase toată lumea. De atâta joc și veselie, Prințesei și lui Făt tânăr și frumos le căzuse de pe cap coroanele de flori și lalele împreună cu zambilele se amestecară. De atunci, printre lalele se
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
el prea bine... Nu-i trimisese nimeni nici un semn cum că avea să-l cotropească! Doamne, nici cel mai mic semn... Pictase toată primăvara și toată vara fără oprire. Abia de punea capul câte un ceas înspre zori. Nu simțea oboseala. Era copleșit de nevoia aproape nebună - să picteze. Ființa-i întreagă se afla supusă chemării de a mărturisi frumosul! Se îneca de un prea plin ce părea a i se prelinge dinspre sine înspre univers prin mâini, apoi prin penel
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
politician poate avea atâta forță în mânuirea sforăriilor. Și Ionel avea de furcă cu oponența cârmei pe care o dirija strigând comenzi pentru matrozi, adică Anica. Ce mai, comandant de navă! După mici peripeții au ajuns în larg frânți de oboseală. Cu pânza în vânt barca aluneca acum plăcut pe apă spre zările albastre. Era o zi frumoasă cu un soare darnic - Asta numești tu mâna de ajutor al prietenului vânt? - A fost doar plecarea de la țărm unde vântul este mai
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din contră , aprinde flăcările ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , formând constelații imperiale de
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din contră , aprinde flăcările ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
ce invocă ploaiala fel ca un ritual stabilit de forțele divine.În ochii tăi imploratori se poate citistarea de exil,în care ploaia,în loc să diminueze,din contră ,aprinde flăcările ostenitoare ,ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazândîn neantul oboselii trupești.Umbre sinistre ,pe culmea păduriise plimbă aievea în zorile apusului nuclearși iarăși,mai mult dorita ploaie,sub condei capătă valența focului nestinsce arde mocnit în jarul viziunii mele.Cuvintele se aștern neiertătoare ,...
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
și la zece kilometri. La centrul de colectare dădeai peste alte necazuri: cozi de sute de persoane, la care stăteai ore întregi. De multe ori ajungeai acasă către miezul nopții, nu-ți mai trebuia nici mâncare. Te culcai, frânt de oboseală. Iar a doua zi o luai de la capăt. De cum venea vestea că s-a deschis centrul de colectare de zmeură, toată suflarea satului o roia spre pădure, cu găleți, coșerci, oale, copii, femei, chiar și bătrâne. Vedeai uneori și bărbați
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
despre fragi, sau, totuși, despre căpșuni. Având în vedere că în pădure nu pot crește căpșuni, am lăsat firul legendei să se depene pe cărarea plină de zăpadă de sub care nu se vedea nici urmă de fragi. De frig, de oboseală și mai ales temătoare de ce avea să-i facă soacra dacă nu avea să se întoarcă cu frăguțele, fata începu să plângă în hohote. Atunci, lângă ea apăru un spiriduș drăgălaș, care îi spuse că se numea Mărțișor și că
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
o doamnă în adevăratul sens al cuvântului și această calitate nu i-o dădeau doar cele două licențe universitare luate, ci modul său de a fi și pretențiile standardului de viață propus să-l urmeze. Incă mă simțeam stingherit, chiar dacă oboseala celor douăzeci de ore fără de odihnă, provocate de grija drumului și mai ales de întâlnirea cu necunoscutul și neprevăzutul, mi-a răpit somnul și din noaptea premergătoare urcării în tren. Micul dejun a fost unul regal, de un rafinament aparte
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
lumina... lumina este orbitoare...”. Între timp, intrase neauzit și Cezar Nistorescu. S-a apropiat și a ascultat cu atenție. I-a făcut semn lui Eugen că nu înțelege, dar nu a deranjat cu nimic până când Iustin a dat semne de oboseală și foarte curând a rostit rar câteva cuvinte și tot mai în șoaptă, după care a tăcut ori a adormit. I-au luat tensiunea și pulsul, au comparat datele cu cele din perioada în care nu a fost agitat. Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
Se simțea fizic tensiunea de parcă tavanul era acoperit de nori negrii de furtună. Viorica, luând loc pe scaunul ei parcă se înviorase. Era o părere. Din contră parcă norii de pe tavan o ținteau și s-a simțit învăluită de ei. Oboseala? Nu numai. Niciodată nu a mai avut simțăminte asemenea. Președintele nu apucase să dea cuvântul unui comesean când, prin una din ușile mari săli intră un bătrânel, complet alb, care se apropie, de masa de tratative. Ca din pământ, la
ENERGIA ZETA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352701_a_354030]
-
pe umărul Almei. Cu părul desprins din legătură părea un mic indian. Capul băiatului alunecă ușor pe pieptul guvernantei. Alma îl sărută ușor pe creștet și-l ajută să pună tâmplă pe genunchii ei. Alergase și se jucase toată ziua. Oboseala îl toropise, era frânt. Își sprijini ceafa de peretele trăsurii și închise ochii. Lady Mary îi povestea ceva lordului și lui Eustace. Acaparase discuția. Râdea cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
poftă. - Îmi cer scuze, făcu o reverență rapidă ieșind în fugă. Îi auzeau hohotele pe hol. Copiii au cerut voie să o urmeze. Le-a permis trezit din vraja acelei întâmplări. Își apăsă ochii cu degetele. Nu știa dacă e oboseală, iritare, mirare sau doar nemulțumire față de ceea ce se înfiripa în mintea lui. Strânse pumnul. Râsul ei îi răsuna în urechi în ciuda faptului că nu mai era prezentă. Femeia era ca o briză de primăvară. Aceeași prospețime, libertate și frumusețe a
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
ridicare la putere a așteptării românești multimilenare! Nemulțumirea românească,conștientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profetică. Și proteică! Și polemică! Românul, acest sfătos ancestral, mai crede în șansa dialogului. Întrebarea: „Să ne fi născut din oboseala romanilor și din lacrimile dacilor?” Este numai retorică. Deoarece, România, atinsă de grația istorică a viitorului , va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAȚĂ! Cel mai mare stilist (francez și român), EMIL CIORAN, își folosește unealta, cuvântul omnipotent, să deturneze, semantic
SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353581_a_354910]
-
pumnale. Moare timpul la răscruce Conducând pe om spre cruce. MAL DE SIÈCLE III O atmosferă neagră, de cenușă S-a coborât pe plaiul însorit, E-o apăsare de mormânt și neputință Ivită-n suflet și în gând. E-o oboseală palidă în casă E-o minte leneșă, trândavă, E-o apatie peste noi, E-o cobe moartă între sori. E plânsul erei istovite, De valuri de angoasă bântuită, E-o lehamite de păcate, De nori și soare și de fapte
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
deloc, e luminat „al giorno”, și te așteaptă cu brațele deschise să îl cucerești... Și cum, un om normal are nevoie de opt ore de somn, probabil că am ajuns în faza în care mi s-a acumulat foarte multă oboseală. Dar slavă Domnului am depășit-o, zic eu! Iar mă chinuie NIN-ul! Așa se întâmplă când te năpădesc gândurile. Mai ales că prima aplicație pt NIN mi-a fost refuzată pe baza că nu am furnizat acte suficiente din
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
să nu te frămânți la ce și cum ai putea face, și de acolo mintea nu te lasă să dormi... Tot așa de acolo se trag alte probleme... Somnul insuficient și de proastă calitate duce ușor la indispoziție, stress și oboseală! Apoi... mai departe la iritabilitate, proastă dispoziție și irascibilitate. E musai să fiu bine... și autosugestia mă ajută! Încerc cât de tare pot să fiu optimistă și să văd mereu părțile bune și frumoase. Numai așa voi reuși să merg
JURNAL LONDONEZ (5) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354075_a_355404]
-
în toată firea, de 13 ani, cu părul negru, ondulat, lăsat în plete, venit între timp de la școală. Deja știa să vorbească bine atât norvegiana cât și engleza, fiind stabiliți încă din august anul trecut în Norvegia. Am uitat de oboseala călătoriei și de faptul că am ieșit pe ușa apartamentului meu cu 40 de ore în urmă, fără să închid măcar un ochi pentru a mă odihni. Privirile îmi erau orientate asupra ferestrelor, din dorința să descopăr ceva nou și
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
din țară, un pescuit pentru a doua zi. După împărțirea darurilor aduse celor dragi, am deschis sticla cu afinată să ne cinstim de „bun venit”. A urmat servirea cinei, după care prea mult nu am putut sta de vorbă din cauza oboselii drumului, așa că am făcut câte un duș fierbinte să ne reconfortăm și să scăpăm de oboseală și ne-am retras în dormitorul ce ne-a fost rezervat. În leagănul dulcelui grai românesc al prezentatoarei de la știri de pe PRO TV, am adormit
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
sticla cu afinată să ne cinstim de „bun venit”. A urmat servirea cinei, după care prea mult nu am putut sta de vorbă din cauza oboselii drumului, așa că am făcut câte un duș fierbinte să ne reconfortăm și să scăpăm de oboseală și ne-am retras în dormitorul ce ne-a fost rezervat. În leagănul dulcelui grai românesc al prezentatoarei de la știri de pe PRO TV, am adormit neîntors până a doua zi. Aici nu știi când începe și când se termină ziua, fiind
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
facă într-un plan în care strigența logică să provoace asemenea intervertiri. Succesiunea istorică, atunci când o urmărim în chip explicit, se arată a fi întotdeauna și în întregime consecutivă. Astfel doctrina „ artei pentru artă“ cred că este un fel de oboseală, cum spunea Vianu, față de intențiile metafizice, religioase și sociale. Poezia filosofică reprezintă o încercare de a întări prin effort speculative demnitatea artei amenințate să piară în sistemul lui Hegel. Alături de reîntoarcerea la mituri, care e, de fapt, o eternă reîntoarcere
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
se facă de atâta necaz ce se abătuse pe capul lui; iar gânduri negre îi întunecau mintea: „Dacă nu dă o ploicică peste țărâna asta uscată, adio cu semănatul grâului de toamnă”. Părintele Murărescu sfârșise slujba destul de târziu. Simțea că oboseala îl cuprinsese dintr-o dată, că abia s-a închinat, a sărutat icoana Mântuitorului și a intrat în altar ca să se schimbe. În clipa când împăturea patrafirul, draperia s-a desfăcut puțintel, și un cap de femeie îi zâmbea confidențial, spunându
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]