6,770 matches
-
spitalului, la intervențiile desfășurate pentru salvarea victimelor, în cazul prăbușirii teiului trăsnit. Răscolind prin toate acele amintiri, Emanuela nu reușea să plaseze acest bărbat în niciuna din cele două situații. Din contra. Pe acel scaun i se înfățișa un bărbat obosit, nebărbierit de cel puțin o zi, îngândurat, poziția în care stătea plasându-l în categoria oamenilor loviți de soartă, pe punctul de a ceda. În fața lui, pe pat, stă Maria. Este palidă, vizibil slăbită și atât de liniștită încât pare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
fi auzită. Dragoș își ridică încet capul, parcă scos dintr-un vârtej de gânduri, și sări în picioare, îndreptându-se direct spre Emanuela. Îi vorbi șoptit: - Sărut-mâna, doamna Romașcanu! Ce bucurie! - Bună ziua, domnule profesor! Ce faceți? Ce face doamna doctor? - Obosit, dar optimist. Maria..., încă se află sub efectul medicamentelor, dar se va trezi, ușor-ușor... Să ieșim, să vă împărtășesc ultimele vești... Au ieșit. Dragoș luă două cafele de la automatul instalat pe hol. Se îndreptară către cele două fotolii din holul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
din comuna Șușani, satul Ușurei, județul Vâlcea, așa că mama nu s-a îngrijorat. S-a ținut de pat și a dat cu mine în fundul sub patului. Apoi, când a văzut că nu plâng s-a urcat liniștită în pat. Era obosită, tânără, și avea să mai facă alți copii. Tata, plecase îngrijorat la servici la sfatul popular. Așa că pe la ora zece a venit acasă. - Ce făcuși, Măriță, născuși? - Da. - Păi unde este copilul? - E sub pat nu a plâns, înseamnă că
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
Mârzac Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU << CUCULUI >> Lui Constantin Brâncuși - <<Un loc nou, un loc nou, un loc nou se mai află pe undeva? >> strigatul păsării albe, cu aripa rănită, ori prea obosită se mai aude, încă, în neant - dar, iat-o, sârmana că și-a aflat punctul de sprijin pe o insulă unde mai trăia eucaliptul acela uscat. Referință Bibliografica: ELOGIU CUCULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul
ELOGIU CUCULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367340_a_368669]
-
Acasa > Strofe > Amintire > E PREA TÂRZIU-LUI ADRIAN PĂUNESCU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nemuritor vei fi la zidul morții răstignit Deși bătaia inimii prea obosite s-a oprit Durerea ta cea mare de țară și de neam A-ntunecat albastrul ce îți zâmbea la geam... Închis într-un spital pe care nu l-ai vrut Nicicând în viața ta..legat la aparate De pensiile frânte
E PREA TÂRZIU-LUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367346_a_368675]
-
Am simțit pe sub masă piciorul nervos al soției și mi-am dat seama că e timpul să ne vedem în continuare de drum. Mulțumim frumos, plătim totul, inclusiv kilogramul de cocârț băut de doamne, iar spre seară eram acasă, putin obosiți, insă fericiți, de frumoasă excursie făcută. Plus amintirile de neuitat de la restaurantul exotic. Mihai Batog-Bujeniță Referință Bibliografica: Restaurant exotic / Mihai Batog Bujenița : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 216, Anul I, 04 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
Mitropolitul Ardealului și (de) binecuvântarea P.S. Sofronie Drincec - Episcopul Oradiei - ne invită la un praznic al logos-urilor de duminică, sugerându-ne o preocupare de popas creștinesc după chinuitoarele preocupări materiale din zilele de lucru săptămânale; „Duminica” se cuvine trupului obosit a se reface, iar sufletului a se întări cu bucurii spirituale. Paginile acestei lucrări sunt dense, pe alocuri chiar filozofice dar accesibile tuturor. Lecturarea lor ne invită să călătorim: „Cu Iisus pe valurile vieții”, „Cu Dumnezeu prin istorie”, ne explică
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
inima mea să postesc. Posteam lunea, miercurea și vinerea, pe tot parcursul acestui an. Posteam cum am înțeles eu: duceam sandwich-ul la școală și-l dădeam altcuiva. Posteam de la șase seara până a doua zi la șase. Oricât eram de obosită fizic, era o putere deosebită în mine. EU AM HOTĂR?T CA GLASUL MEU SĂ SE AUDĂ ?N CER. De fapt, pe tot parcursul acelui an, ceva se schimba deja înlăuntrul meu. ?n timpul în care citeam Biblia, uneori poate
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
multe ori îmi spunea: „Scorpie” sau „Tu scorpie.” Erau niște duhuri peste el. Mama mea, dacă seara era obosită și epuizată de la tot scandalul din ziua respectivă, dimineața avea puteri noi. Nu-nțelegeam lucrul acesta. Era din nou veselă. Deși obosită fizic, era veselă și gata să meargă din nou la școală. Ea este învățătoare. Și era gata să se ocupe de noi. Frații mei îi tot spuneau: „Mama, divorțează.” Și mama mea spunea: „Da. Am să divorțez.” Și până dimineața
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]
-
dată inspecta întreaga fermă, observa dacă sunt probleme ce trebuiesc corectate imediat și dacă toată lumea și-a îndeplinit atribuțiunile. Intra apoi în birou să se schimbe și să-și facă cafeaua. Aceasta era micul său dejun. Mama se simțea din ce în ce mai obosită și mai neputincioasă. Nu știa ce o doare. Când era întrebată răspundea simplu: „sufletul maică - sufletul mă doare". Se ruga zilnic lui Dumnezeu să o ia la El, să nu mai facă umbră pământului degeaba. Oricât încerca Săndica să o
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
Acasa > Poezie > Cantec > NE-AM RUGAT ȘI-AM CREZUT Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 206 din 25 iulie 2011 Toate Articolele Autorului mergem obsedați de clepsidră ochii au rămas suspendați într-o culoare cu o inocență obosită cerem dreptul la fericire nu vedem că ne vine că ne pleacă aerul cu sensul prăpastie ne-am rugat să ne crească aripi ne-am proptit în centrul luminii ne-am adăugat rânjet de iubire și-am crezut că vara
NE-AM RUGAT ŞI-AM CREZUT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366802_a_368131]
-
îmi spuneam ... Comuniunea fulgilor, a inimilor noastre... Dreptatea, binele, armonia în care trebuie să ajungem să trăim, căci știut este că numai ea adună, pe când discordia, ura, nu fac altceva decât să dezbine. O lumină se aprindea în mintea mea obosită: Un creștin nu trebuie să-și piardă speranța... Emil Cioran o numea „astrul inimii”! În „Jurnalul de idei”, Constantin Noica exprima poematic: „În mitul Pandorei rămâne speranța, ca ultim demers uman, cel mai adânc. În fundul cutiei Pandorei este tresărirea la
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
nici cu dânsa nu mi-e rușine. Că uite, eu zac aici și madam, valea!... Așa face și acasă, dă pe la prietene, ia la rând cofetăriile, știe pe unde se găsesc mărfuri de contrabandă trecute peste Dunăre de la sârbi ... Apoi, obosită, zace în fața tembelizorului la seriale. A, nu! răspunsesem, dimpotrivă, mie îmi place să privesc în liniște lumea asta care se tot vânzolește de colo până colo, să ascult frânturi de conversație, să privesc fie și numai la zborul păsărilor acelora
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
și o lacrimă, fac cerc în jurul secundei în care demitizez unicul sărut pe fulgul de nea ce-mi prelinge ființa. nătângă șterpelită suferință ce cauți în gropi o ființă când întâmplarea te naște la întâmplare te-nchini figuri premature bălăcind obosite destinul cu biciul dăruind fericirea apocalipsă unică la capăt de fiară O firimitură de vis bântuie toți pașii ce vor veni. Răul își servește cina din urma pașilor. Ca o plantă de toamnă, ridic în vârful degetelor un mon amour
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
plină de nobile simțiri și aspirații generoase”. Revenit în țară la vârsta de 75 de ani „își reia activitatea culturală”. Chiar în anul revenirii, în 1891, I.Ghica apare ca redactor în „Revista nouă” a lui B.P.Hașdeu. Din 1892 obosit și bolnav se retrage la moșia Ghergani. Trăia retras și se mulțumea să asculte operele publicate de Academie ale lui Hurmuzachi. Era îngrijit de soție și întreaga familie. Lordul Henri Steveley care a publicat în engleză „Antologii de poezii românești
DE DOUĂ ORI PRIM-MINISTRU ÎN VREMEA LUI AL. I. CUZA ŞI, TOT DE-ATÂTEA ORI ÎN VREMEA LUI CAROL I de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367483_a_368812]
-
calcul ultimii ani de activitate. Cu alte cuvinte, dacă Leopold va primi acum o majorare de aproximativ cincisprezece la sută... - Scuză-mă, îi spun, ce mă interesează pe mine chestia asta? Eu vin acum flămând de la lucru și-s foarte obosit. L-au avansat, să-i fie de bine! - Perfect! Spune Boris Israelovici. Strudelman a semnat contractul pentru un nou apartament. Dacă îl ajută dumnezeu, în cel mult șase luni, primește o suprafață locativă de o sută douăzeci de metri pătrați
SCHIŢE UMORISTICE (32) – PE CINE INTERESEAZĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367528_a_368857]
-
pune vânata la foc mic, aștepți până se rumenește bine, o cojești în aburul propriu și... - Bravo ei, mormăi eu în timp ce liftul urcă. A câștigat, a câștigat, cine ți-a cerut rețeta?! Doar ți-am spus că vin flămând și obosit, vrei să-mi faci pofta de mâncare? - Perfect! Punctează Boris Israelovici. Domnul Oiterman a dat o nouă lovitură, a obținut un contract colosal în China. El va fi furnizorul exclusiv pentru Piața Comună al unui articol foarte solicitat: sutiene victoria
SCHIŢE UMORISTICE (32) – PE CINE INTERESEAZĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367528_a_368857]
-
toate cele Sfinte, reguli, norme și cutume, Pe Nichita, ca dușman, în temniță l-a închis, Torturat...și în surghiun, 6 ani a fost trimis... La al 7-lea Sinod a fost Mărturisitor Pentru icoane, Îngeri, Sfinți, TATĂ, DUH, Mântuitor ! Obosit, la bătrânețe, dar și slăbit de suferință S-a retras în liniște, în Schit, o Candelă-n Credință ! În ziua 3-a din Prier, pe Pământ, s-a prăpădit... Dar renăscut atunci în Ceruri de-Înaltul DOMN, din Infinit ! Prof.
CUV.NICHITA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367550_a_368879]
-
Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din șoseaua liberă. Știa că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu știu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe față și va ieși de sub duș, să fie altul. În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din
ROMAN (CAP. II ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367548_a_368877]
-
Leonard Cohen este ca un asfințit continuu, un răsărit în contra sens, fascinant în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică și melancolică și violetă, și păcat că e așa de frumoasă și-atât de repede
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
un asfințit continuu, un răsărit în contra sens, fascinant în farmecul regresului învingător, o înaintare spre iminența destinului oricărui om. Este un asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică și melancolică și violetă, și păcat că e așa de frumoasă și-atât de repede, prea repede, trecătoare. Dar
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
În care Dumnezeu era un om. Făcând în viață un nou compromis Ca noi să ne trezim acum din somn ! Avea, pe umeri, o manta ce-i ruptă Iară pe cap, coroană ! ... Ce-i din spini ! Dar ochii lui, privirea obosită Erau scăldați acum în multe lacrimi. Nu pot să uit nicicând acea privire Mă pătrundea și mă îngrijora. Avea ceva ce îmi doream demult Și după care trupul îmi tânja. La el m-am închinat cu plecăciune Iar mâna eu
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
cantină, și gata, pregătite de treabă până pe la ora 13:00, 14:00. Mâncam struguri de foame. La prânz ne dădea ciorbă de fasole și mâncare de cartofi sau varză. Zilnic aceeași mâncare. Seara, când mergeam la culcare murdară și obosită, îmi scuturam bine perna și pătura să văd dacă sunt șoareci. Când intram în dormitor îi vedeam cum fugeau pe piciorul patului. Plângeam de foame, de frig, de murdăria ce se lipea pe mine si nu o mai suportam. Mă
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
luat pe când trăiai, și zâmbetul și plânsul. E noapte și mai ninge, scumpă, mamă, și-n minte-mi conturez figura ta. Atât de bună erai mamă, și cum ne mângâiai când seara, în paturile calde, ne-așezai. Îmi las pleoapele obosite să-mi cadă peste ochii și își simt mâna caldă, și ce-aș mai vrea să te mai pot chema, că mult mi-e dor de tine, mamă. Într-un târziu, cei dragi au adormit, doar eu mă chinuiam, în
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
fie. E-atâta liniște în casa mea și eu privesc afară; prin geamul ferestrei văd fulgii mari, răzleți, ce încă mai cad lin pe pământul înghețat. știu că într-o zi voi fi primit, în loc tihnit pentru odihna trupului meu obosit, nu de vârstă, ci de timpul pe care l-am trăit printre ei, cei care nu m-au înțeles și mi-au umbrit cu aripile indiferenței lor ființa, ducându-mă încet la neputința de a ști ce mă mai doare
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]