1,702 matches
-
pe pacient să verifice calculele, apa, gazul și electricitatea, să urmărească la jurnal accidentele care au avut loc, și chiar să telefoneze la poliție pentru a se asigura că nu s-a întâmplat nimic. Subiecții „ruminatori” au gânduri sau imagini obsedante (gânduri obscene, blasfematoare sau absurde: să-și dea jos hainele în public, să-l înjunghie pe vecinul meu de la masă), imagini de violență sexuală sau respingătoare („gest deplasat” față de bebelușul meu), care îl fac pe subiect să se rătăcească printre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare a angoasei la cel puțin la jumătate din forța sa maximă). La fel ca și în cazul expunerii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anulat gândurile rele) să consolideze rezultatul și să prevină recăderea. Cazul subiecților „ruminatori” ridică, în tehnica comportamentală, mai multe probleme decât în alte cazuri, deoarece gândirea intrusivă și neutralizarea (ritualurile) sunt interne. Acești pacienți trebuie să învețe să repereze gândurile obsedante (care amplifică angoasa) asupra cărora se lucrează prin expunerea la ritualurile interne care constituie obiectul prevenirii răspunsului. Tehnica este deci similară celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obsedante (care amplifică angoasa) asupra cărora se lucrează prin expunerea la ritualurile interne care constituie obiectul prevenirii răspunsului. Tehnica este deci similară celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă și o ascultă în prezența terapeutului pentru a repera apariția unor ritualuri, și o ascultă din nou până la dispariția angoasei, evitând ritualurile interne. Salkovskis și Westbrook preconizează, în plus, ca subiecții cu fobii de impulsie să asculte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în evidență, teama cea mai invalidantă este aceea de a nu-și însuși banii altora. Dacă este lăsată singură în cabinet (geanta terapeutului) sau dacă vede pe cineva trecând prin fața ferestrei, se teme că a luat bani. Istoria tulburării Ideile obsedante au apărut după decesul primului său copil, la șase zile după naștere, în urmă cu șaisprezece ani. Verificările au devenit invalidante cu un an înainte de a veni la consultație. Doamna X nu mai lucrează la magazin și nu mai face
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de spălare sau de verificare. Frecvența ședințelor la care participă terapeutul nu este o variabilă utilă, cu condiția ca pacientul să accepte să efectueze unele sarcini între ședințe. 3. Tehnica cognitivă Conform modelului cognitiv dezvoltat din teoria lui Beck, gândurile obsedante (sau gândurile intrusive) sunt considerate ca un fenomen normal: terapia se centrează pe gândirea automată asociată gândirii obsedante și generată de o schemă (de scheme) cognitivă (e). Ipoteza centrală este aceea că subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca pacientul să accepte să efectueze unele sarcini între ședințe. 3. Tehnica cognitivă Conform modelului cognitiv dezvoltat din teoria lui Beck, gândurile obsedante (sau gândurile intrusive) sunt considerate ca un fenomen normal: terapia se centrează pe gândirea automată asociată gândirii obsedante și generată de o schemă (de scheme) cognitivă (e). Ipoteza centrală este aceea că subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă prezintă scheme cognitive inconștiente de pericol, situate în memoria pe termen lung și funcționând în mod automat. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
primă etapă, terapeutul explică modelul cognitiv (la fel ca în tehnica comportamentală): el dă o definiție a diferitelor forme de gândire prezente în cazul pacientului care suferă de tulburare obsesională și compulsivă și îl învață să facă diferența dintre gândul obsedant („Mâinile mele sunt murdare”), gândul automat („Voi transmite boli copiilor mei”) și gândul neutralizant („Totul este în regulă, unu, doi, trei, este curat”). Faza a doua: modificarea gândurilor automate In etapa a doua, terapeutul lucrează pentru a modifica gândurile automate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
descrisă anterior. Avantajele terapiei cognitive Tehnicile cognitive utilizate în cazul tulburării obsesionale și compulsive sunt aceleași ca și cele utilizate pentru terapia unei stări depresive, particularitatea constând în faptul că se lucrează pentru modificarea gândurilor automate și nu a gândurilor obsedante, și uneori a gândurilor neutralizante (pentru diminuarea recurgerii la ritualuri). Tehnica cognitivă permite dezvoltarea modelului comportamental clasic și amplificarea motivației și adeziunii pacientului la tratament prin propunerea unei abordări mai progresive decât în cazul unei expuneri clasice. Ea permite să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de informații privind practicile sexuale sau idealizarea acestora, traumatisme legate de incest sau : jocuri de-a doctorul” umilitoare, distorsiuni cognitive și idei greșite în legătură cu sexualitatea în exces (legată mereu de performanță); antecedente imediate: dificultăți conjugale (conjugopatie), distorsiune cognitivă recurentă și obsedantă, mângâieri nesatisfăcătoare, depresie, destabilizare psihică (divorț frate/soră/părinți, șomaj, cancer, experiențe sexuale negative și dureroase); comportament problemă: disfuncție erectilă însoțită de cortegiul său de definiții, fie că este de origine psihogenă și/sau organică; începând de la vârsta de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
lucrul este executat la timp”. Terapeutul îi cere să reflecteze asupra a ceea ce este diferit în viața sa personală și intimă, în special în ceea ce privește cuvintele: „eu decid”, „executat”, „stresant”. El îi propune să-și înregistreze, până la viitoarea întâlnire, ideile negative, obsedante, destabilizatoare. Terapeutul îl întreabă dacă mângâierile intime și cuvintele tandre din intimitate sunt satisfăcătoare. Pacientul face bine această legătură și răspunde: „Eu așa cred. Nu ești singur când faci dragoste dar n-am avut încă curaj să abordez problema cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grupului; personalitățile accentuat psihorigide sunt puțin sensibile la feedback în timpul jocurilor de rol. Conversație în sala de așteptare, schimb de informații, confruntarea propriilor dificultăți cu cele ale celorlalți, dezvoltarea empatiei, învățarea prin imitație observându-i pe ceilalți... Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Rolurile de animator și de observator alternează de la o ședință la alta (fiecare terapeut animează jumătate din numărul total de ședințe). La sfârșitul fiecărei ședințe, terapeuții fac schimb de impresii timp de cincisprezece minute: acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Autopedepsire în loc de încurajare după un eșec presupus. Chiar dacă celelalte situații pot fi depășite, cei mai mulți pacienți manifestă și atunci mici semne de anxietate socială sau de evitări subtile (crispați de teama de a nu-și manifesta emotivitatea sau incompetența). Această focalizare obsedantă ridică adesea problema existenței unei forme de frontieră cu dismorfofobia (BDD sau Body Dysmorphic Disorder la anglo-saxoni), adică convingerea obsedantă și dureroasă că imaginea sa fizică are un defect, imperfecțiunea fiind considerată minimă, chiar absentă, în ochii celor din anturaj
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de anxietate socială sau de evitări subtile (crispați de teama de a nu-și manifesta emotivitatea sau incompetența). Această focalizare obsedantă ridică adesea problema existenței unei forme de frontieră cu dismorfofobia (BDD sau Body Dysmorphic Disorder la anglo-saxoni), adică convingerea obsedantă și dureroasă că imaginea sa fizică are un defect, imperfecțiunea fiind considerată minimă, chiar absentă, în ochii celor din anturaj, și explică motivul pentru care mulți dintre acești pacienți sunt tentați să recurgă la o intervenție chirurgicală (care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ecosistemul relațional funcțional până în acel moment în ciuda fragilității sale. Aceștia din urmă fac față cu greu unui interview de angajare, dar și întegrării într-o echipă și confruntării cu unele evenimente profesionale (reuniuni, expuneri, întâlniri cu clienții...). Ereutofobia este teama obsedantă de a nu roși. Această reticență nu este, în cazul său, o problemă. A susține o părere diferită de cea a interlocutorului său, a spune nu, a negocia... Cu cât conversația durează mai mult, cu atât ea se teme că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca o dovadă a unei probleme reale. A gândi în termeni de totul sau nimic, alb sau negru. In realitate, ceea ce interlocutorii observă, este blocajul comportamentului său și al discursului său în momentul în care aceasta începe să roșească. Gândurile obsedante și devalorizările sunt simptome ale bolii, nu expresia unei forme oarecare de luciditate în legătură cu propria persoană. Simptome depresive (pierderea interesului, iritabilitate, oboseală cronică...). Inferioare pragului: numărul sau intensitatea simptomelor sale nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul, în ciuda disconfortului și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stabilire a diagnosticului și cea de analiză funcțională, înainte de debutul terapiei comportamentale (tehnica expunerii) sau cognitive (travaliu terapeutic asupra gândurilor automate apoi asupra schemei cognitive). Este esențial să-i învățăm pe acești pacienți să facă diferența dintre gândurile sau imaginile obsedante (obsesii) și ritualurile mentale, apărute pentru a diminua anxietatea provocată de obsesii, astfel încât să le suprime progresiv. Este uneori util să se verifice, după ce au fost tratate ritualurile deranjante, dacă subiectul nu este invadat de ritualuri "istorice", acelea care se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Garfinkel, 1997. Treasure și al., 2003.. Bulimiile constituie deci un "coping emoțional" care își propun să se detașeze de o conștiință de sine negativă. Ele sunt utilizate pentru a reduce stările emoționale negative, cognițiile negative (griji, ruminații mentale, idei alimentare obsedante...) cât și senzațiile negative (tensiune interioară, nervozitate, foame...). Fairburn, 1997 și 2003. Fairburn și Brownell, 2002. Treasure și al., 2003. Thompson, 2004. Celelalte terapii citate fac obiectul studiilor de validare. Fairburn și Wilson, 1993; Fairburn, 1997. Ea se desfășoară pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
revista deschide, într-un moment de evident succes editorial al scriitorului, ancheta privitoare la receptivitatea cititorului român față de opera lui Eliade. Pe aceeași linie a interesului față de problemele literaturii contemporane și a reconsiderării semnificațiilor din perspectiva actualității se înscriu colocviul Obsedanta tranziție a prozatorului român (10-11/1994), ocazionat de „Zilele revistei «Familia»”, ediția 1994, și cel intitulat Generația ’80. Reflecții și autoreflecții (6/1995) ce reia o parte din intervențiile participanților la simpozionul Generație, avangardă, experiment (Sighișoara, mai 1995). Rubrica „O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
ce poate fi, în sfârșit, reconstituită generează setea de biografii pilduitoare, implicațiile justițiare decurgând firesc. Literatura memoriei devine o instanță morală demascatoare și acuzatoare atât a istoriei, cât și a ficțiunii oficiale publicate în totalitarism, pusă în relație cu „romanul obsedantului deceniu”, care oferise doar iluzia adevărului mărturisit. În primul număr din 1994, editorialul Închiderea ziarului - deschiderea cărții anunță un nou format și o nouă grafică a revistei, înlocuirea formatului de ziar cu cel de carte, realizându-se prin aceasta și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
pentru eradicarea nedreptăților și abuzurilor comise”, Ț. va fi avut un rol de executant în recuperarea unor mari scriitori, rămânându-i intacte mentalități și reflexe de odinioară, când se afla în preajma potentaților politici ai vremii. Din aceeași sferă a dosarelor „obsedantului deceniu” fac parte Istoria și limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej (1999), Tinerețea lui Petru Dumitriu (2001) și Dosarul Brâncuși (2001). Pe de altă parte, Ț. își canalizează interesul spre consultarea arhivelor sau a periodicelor, încercând să completeze cu date
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către bucuriile mici, intime („o bucurie de dor, o bucurie de cuvânt”). Poetul își caută rădăcinile („M-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
trei zile din Arta conversației. Și aici sunt urmărite micile probleme ale fiecăruia - statul la cozi, grijile, copiii, bătrânețea -, dar tragedia la nivelul întregii societăți e ignorată; cea mai mare problemă pare a fi dorul de copiii emigrați și gândul obsedant că pământul natal nu trebuie părăsit. O carte cu totul surprinzătoare este Sărută pământul acesta (1987), un roman-frescă poetizat al Daciei cucerite de romani. După aproape un deceniu, în care a dat edițiile ne varietur ale volumelor anterioare, prozatoarea revine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea, dispoziția temperamentală. Ele conving, pe ansambluri mari, prin această revărsare calmă, monotonă, devenită obsedantă. Dau impresia unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
pe străduțele întortocheate din Presnaia, care coborau spre râul Moscova, și se simțea convalescentă, revenindu-și după război, după spaimă, și chiar, fără să îndrăznească să și-o mărturisească, după moartea lui Fiodor sau, mai degrabă, după absența lui zilnică, obsedantă... La colțul unei străzi, a auzit, în discuția dintre două femei care treceau pe lângă ea, o frântură de replică. „Niște samovare...”, a spus una din ele. „Ceaiul bun de altădată...”, s-a gândit, ca un ecou, Charlotte. Când a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]