6,900 matches
-
cu cincizeci de mărci pe zi ca să dea de urma bunicii tale dispărute, vrei ca măcar să te simți încrezător în faptul că omul pe care îl angajezi să facă treaba vede suficient de bine încât să-și găsească propriii butoni. Ochelarii cu lentile ca fundul de borcan, ca aceia purtați de Rolf Vogelmann, trebuie prin urmare să fie considerați dăunători pentru afacere. Urâțenia, pe de altă parte, atunci când se oprește la mică distanță de o anumită diformitate fizică scârboasă, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
evoluase rapid, de la rachetomodele la rachete, de la rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz doi extramediocri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz doi extramediocri. Responsabilul își ridică privirea din linguroi și se uită pe deasupra ochelarilor la cei doi pământeni, apoi la tractorist. — Din ce brigadă faci parte? îl întrebă el pe K.M. 273. — Din brigada a cincea, răspunse tractoristul. Și-atunci ce căutai la orz? zise responsabilul cu un licăr de triumf în pupile. Brigada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
te mai prind în orz când trebuia să fii în ovăz, că te mut cu prima ocazie la insecticide. O umbră de spaimă trecu pe chipul tractoristului care salută și plecă. Responsabilul atârnă linguroiul alături pe un suport, își scoase ochelarii aburiți de ciorbă, și-i șterse, îi puse înapoi pe nas și privi spre pământeni. Și voi, măi băieți - spuse el, într-un târziu, cu oboseală în glas -, cum mama dracului ați nimerit tocmai aici? Ce să fac eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Poezie > Pamflet > ADMONESTARE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului Admonestare! fetelor primiți bujori, din aceia roșiori. văd că m-ați admonestat, de parcă n-aș fi bărbat? vreți să-mi pun și ochelari, din acei negri, solari? sau vreți poate să fiu orb, și din ochi să nu vă sorb? chiar de toate-s adunate, eu vă spun că; nu se poate! Referință Bibliografică: Admonestare! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ADMONESTARE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364426_a_365755]
-
în sufragerie, mi-a spus că o cheamă Florica P. apoi am discutat fel de fel de chestiuni. Spunea că îi place matematica și că este premianta clasei................. Era elegantă, fină, morală și extrem de cultă, dar........era grasă și purta ochelari. "Și ce dacă?"mi-am zis. Nu avusese prieten! Extraordinar!. Probabil, din orgoliu, subtil, am început să-i fac curte....... După câteva dialoguri avute întro perioadă de circa două săptămâni, s-a îndrăgostit de mine. Ne-am plimbat câteva seri
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
Am fost un laș. N-am avut curaj să stau în fața ei și să spun adevărul. A observat și nu m-a mai deranjat niciodată...... Adevărul era că nu m-am putut îndrăgosti de ea, din cauză că era grasă și purta ochelari......( ce chestie banală ) Pe prima o iubisem pentru că era frumoasă......dar ușor respingătoare deși eram extrem de cu minte și căutam dragostea pură. In urma celor întîmplate, mi-am dat seama că teoria mea despre o dragoste perfectă, în care aaael
PRIMA DRAGOSTE de IONEL CADAR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361324_a_362653]
-
observat mașina care a mers pe lângă trotuar, mai bine de 8-10 pași, aproape paralel cu ea. Parcă nici nu-i funcționa motorul, așa de silențios se deplasa cu viteză redusă. Bărbatul de la volan o privea atent prin lentilele fumurii ale ochelarilor. Era nehotărât ori nu era sigur dacă o cunoaște sau ba? Apoi, fără să se manifeste în vreun fel, a mărit progresiv viteza și s-a îndepărtat la fel de firesc, neobservat, precum se apropiase. După aproape un sfert de oră, aceeași
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
nu a remarcat-o în mod deosebit. Avea număr de București și era de fabricație străină, ceea ce nu era de natură să-i atragă atenția, dat fiind mulțimea turismelor de acest fel care circulau pe străzile municipiului. Șoferul, purtând aceiași ochelari de soare cu lentile fumurii, era preocupat să citească un ziar local pe care-l ținea desfăcut larg, peste nivelul bărbiei, cu brațele rezemate de volan. Aparent, căci privirea sa era ațintită asupra Violetei. O examina, din cap până-n picioare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
etc.- “Și aceasta impresie se conturase nu numai la vederea costumului pe care-l purta Mihai, mai mult decat elegant, croit dintr-o stofă asemănătoare cu cea pe care Mircea o văzuse purtată doar de profesorii săi în momente festive. Ochelarii cu rame subțiri, negre, în contrast cu fata albă, prelunga, îi evidențiau parcă mai mult decat altceva aerul de intelectual”), caracterizarea de către celelalte personaje - care-și exprima opiniile, părerile, gândurile despre personajul aflat în atenția autorului (“Ajunse față în față cu Relu
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
Turcia, Mohamed El-Hirani știa să afișeze o ținută solemnă, academică. Nu mai era tânăr, dar se lupta cu devotament pentru orice idee nobilă. Lăuda fățiș orice faptă bună, eroică, dar înfiera fără menajamente orice barbarie săvârșită în spațiul cosmic. Purta ochelari cu dioptrii mari, pe nasul său proeminent, tipic turcesc. Era impozant, înalt, plin de energie. În general, era dur în aprecieri, deși uneori era înțelegător și blând ca un tată cu fii săi. Era o onoare să fii citat pozitiv
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
care emanau o veselie copilărească, zbenguindu-se într-un balansoar: - Eu zic s-o citești după lansare. Ar fi mai bine. Interesul ar crește... - Vrei să intru în sevraj? Pleacă! Lasă-mă singur! Ștefan, dintr-o falsă modestie, îți luă ochelarii de soare și plecă. Doctorul reluă paragraful în care tabloul pictorului începuse să trezească suspiciuni. Codul, codul... „Dar de ce nu ne spui care este acesta, scriitorașule?!” zise, nemulțumit acesta. Dădu iarăși peste paragrafe cu Tudor Cristache: „ -Grupul acela era alcătuit
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
la jumătate. Altfel, ar fi ajuns să anchilozeze de tot. Or, dacă ar fi anchilozat, dacă ar fi ruginit cu totul, ar fi fost pierdută. În fond, nu era prea mult de mers. Își îndreptă spinarea, își puse cu grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu mai orbecăia prin bezna opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
la Golden Globe că cel mai bun film străin. Saul (jucat de Geza Rohrig, poet, profesor de iudaistica, actor) face parte din Sonderkommando, deportații aleși să conducă noii veniți în lagărul de exterminare spre camerele de gazare, să trieze hainele, ochelarii, bijuteriile, să curețe, să împingă cadavrele spre cuptoarele de incinerare, să strângă cenușă cu lopata. Îți vine greu să înșiri toate acestea, darămite să le vezi. De fapt, clement și pudic, Nemeș te lasă doar să le zărești prin ceață
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
de scânduri, directore!... Directorul: - Da Poetul: - Gustă aici să vezi (îi dă paharul). Este același lucru? Directorul: (Gustă) - Da! Vocea: - Deschid eu! Altă voce: - Eu am avut vin de la ăsta! Poetul: - Da? Altă voce: - Da! Vocea: - Ce-ai acolo? Vrei ochelarii directore? Altă voce: - Am băgat 3 bețe. Directorul: - Eu și cu unul din ăștia. Recunosc, nu văd. Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta! Directorul: - Dar nu l-ai băut băi! Voce: - Ce, am băgat un nene. Altă voce
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
Solomon. - Ce bolintin? Dumneata ai mutră de scritor, domnule? - tună în continuare patronul tarabei- Un scritor arată a scritor, omule, nu a gunoier. Un scritor de scritor e bine îmbrăcat, dom’le, bine barberit, dat cu lavandă, șpraiat, dotat cu ochelari de soare de ultimă generațiă, pantofi cu scarț, frizură dată cu gel și nu umblă prin Piața Păduchilor, la un loc cu hoherii șî cu hoții de buzunare șî cu toți cârpă-n cururile... Solomon, parcă și mai încăpăținat, decis
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
la standarde, o saună, un disco- bar și un abator în toată regula, unde clienții ar avea ocazia să vadă pe viu o decapitare de animal, cu pistolul, după ce acestuia, în prealabil, i s-ar aplica câte o pereche de ochelari virtuali spre a nu deceda stresat și spre a trece dincolo de buza acestei lumi, cât mai fericit, se simțea de-a dreptul tentat. Clienții au ocazia să vadă chiar o tranșare pe viu, așa, de la mama ei, și chiar confecționarea
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
el, unde clienții ar putea vedea pe viu- cel puțin așa auzise Sinu - cum se taie un animal, de la A la Z. Aici ar putea vedea cum animalelor li se pun, cu un sfert de oră înainte de împușcare și înjunghiere, ochelarii aceia virtuali. Melodia devenea pe-ncetul tot mai intensă, tot mai fierbinte și părea că făcea din acel carnagiu, ceva frumos, ceva romantic. Cineva, vreun măcelar, mai mult ca sigur, lăsase CD- playerul pornit după terminarea zilei de lucru - îi
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
încărcată zi a mai fost! Știi ceva? DENISA: Ce anume? EMA: Mi se cam bate ochiul drept. DENISA: Monitorul, cifrele, bilanțurile, nu ți se pare normal? Doar nu ești robot. Mai bine i-ai mulțumi lui Dumnezeu că nu porți ochelari. EMA: Ce or fi făcând Emil și băieții ? DENISA: Cred că vor fi umplut portbagajul de pește. EMA: Dar, mi se pare cam ciudat, parcă ceva mă frământă. Unde am pus celularul? Vreau să-l sun pe Emil. DENISA: Te
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
toate actele, inclusiv o hotărâre judecătorească. Nu am avut timp, să vă informăm. -Îmi puteți spune în ce localitate, au dus copilul? -Îmi pare rău, dar astea sunt secrete pe care nu vi le pot dezvălui. Directorul îl privea pe sub ochelarii cu dioptri mari. -Gilă îmi spusese că nu are pe nimeni și nici numele de Pleșoiu nu credea, că este al lui. -Așa i se spusese, cel care îl adusese la Centru, ne rugase să păstrăm secretul cu privire la părinții lui
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
cedat unui pompier ce o amenința cu sinuciderea. Dl. Alex i-a recomandat să-l părăsească. Nu s-a sinucis...Acum venise pentru lucrarea de licență, împreună cu un alt prieten al ei. Dl Ștefănescu îl descrie: stârpitură, aschimodie, leșinătură, chelie, ochelari (nepotul meu, deștept și drăguț, are 7 dioptrii!), îi scârțâiau genunchii (fiica mea dragă, scoate uneori un sunet din articulație în mers, o coxartroză incipientă). Era totuși o ființă umană. Papa Francisc spunea “Toți suntem fiii lui Dumnezeu!” -Ați stat
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
Alex despre eroul din Război și pace: “Pierre Bezuhov mi se pare mai om, el este fricos, dar se străduiește să fie curajos...În tinerețe, l-am iubit din toată inima și am visat să fiu gras și să port ochelari ca el, ceea ce mi-a reușit!”. Cum să nu zâmbești? O ziaristă, cam impertinentă, l-a întrebat la o întâlnire cu publicul: -Dar, despre moarte ce părere aveți? (cu siguranță erau apropouri la vârsta lui). A răspuns, spre amuzamentul publicului
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
nu râdeți! Azi am trăit una dintre cele mai frumoase experiențe din viață: o plimbare cu Tico (“un automobil cu pretenții de mașină!”, zisese un amic)! Nu de mult, a apărut la noi la liceu un domn bărbos, sobru, cu ochelari, subțire și înalt, mereu gânditor ...”o reîncarnare a părintelui Arsenie Boca” (iertată să-mi fie comparația, dar dacă te uiți la omul acesta și la poza cunoscutului duhovnic, o să rămâi frapat de asemănare). Am aflat că e venit cu un
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
atârnată de un cui, să-i cadă pe carte, potrivea fitilul și se rezema de peretele îmbrăcat cu o carpetă înfățișând o fată întinsă pe iarba verde cu o mână sprijinindu-și tâmpla, țesută la război de mamare și cu ochelarii pe nas, dădea foaie după foaie. Din când în când ne citea și nouă spre încântarea mea. Nu suflam, nu răsuflam, aveam toate simțurile încordate ca să nu pierd ceva din prețioasa povestire. Mai târziu, când la rândul meu am descoperit
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
rău deservea populația din zonă, Romtelecom a luat-o în sens invers! Adică, în sensul veacului XXI! Care bate la ușa noastră. Cetățenii au bătut și s-a deschis. Însă unii nu aud, iar alții au prea multe perechi de ochelari, ca să mai vadă cât de cât ceva! Luat de valul viitorului, Romtelecom s-a gândit să implanteze o centrală digitală taman la Aluneni, centrul de comună. Centrală care va fi interconectată cu celelalte centrale județene, prin fibră optică. Această centrală
ROMTELECOM ESTE PE FAZĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363362_a_364691]