2,513 matches
-
n-avea de gând să le dea o hârtie de cinci lire. — Uitați. Luă o pungă de hârtie de pe scaunul de lângă ea și le-o întinse curtenitor. Îi dădea mâna să se simtă împăcată cu întreaga lume acum, după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
s-a întâmplat? — Francesca, a fost groaznic. Și s-a întâmplat tocmai la meciul de crichet al Clubului Rotary. — Ce a făcut? După tonul maică-sii, Fran și-l închipui pe tatăl ei alergând gol-pușcă pe teren sau făcându-le ochi dulci soțiile jucătorilor în timp ce pregăteau sendvișurile cu castraveți. — A apărut îmbrăcat cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bătrânii Spun la geam povestea pâinii. Mai înalt decât înalții, Crește într-o zi cât alții Nu pot crește într-un an; E un mare năzdrăvan Și coboară pe hârzob, Iar pe zmei îi face zob. Părul ca de sânziană, Ochi albaștri de cicoare, Trup de salcă mlădios, S-a-ntâlnit într-o poiană, Dimineața, pe răcoare, Cu viteazul Făt-Frumos. El, în două-trei cuvinte, Îți găsește o scofală; Dacă e pe păcăleală, Nimeni nu i-o ia-nainte. Vă aduc acum aminte (Poate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
văzut aprinzându-se lumina în odaia cameristei, s-a întors înspăimântată spre Gaston și i-a strigat: — Unde-i camera ta? Repede! Du-mă în camera ta! — ...? — Te implor! Înainte să aibă Gaston timp să-i răspundă, ea a și ochit ușa care fusese lăsată întredeschisă și a țâșnit înăuntru, cu Gaston după ea. — Te rog, ajută-mă! Te rog! A repetat rugămintea de câteva ori, pentru că auzea voci pe coridor apropiindu-se de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trezește a doua zi dimineață. Telefonul, care sună de sare din furcă, mă face să tresar violent și, timp de cîteva secunde, chiar cînd bîjbîi după receptor, nu sînt sigură cine, unde și ce sînt. — Alo? mormăi eu, mijindu-mi ochii ca să văd cît e ceasul. O, Doamne, e 8.11. Tom sigur moare de foame. Nu-mi vine să cred că am dormit atît de mult. — Bună, eu sînt. Te-am trezit? După voce, Trish pare uimită. — Da, am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au început să tragă o ploaie de săgeți asupra pieilor atârnate. În acea agitație haotică riscau să se lovească între ei ori de câte ori trăgeau. Cine găurea ținta se dădea la o parte. Rotari a coborât ultimul de pe cal, după ce săgețile lui ochiseră două piei. Copiii au alergat să le ia și să le aducă oștenilor, care au tăiat pe loc o bucată cu pumnalul, au înghițit-o, și restul l-au pus la păstrare la brâu. - Prinde bine să mănânci pielea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mușchii, dobândind putere și agilitate. Puteam să alerg o milă fără să-mi trag sufletul, rezistam o oră întreagă cu spada și cu scutul în mână, reușeam să mă apăr, făcând față la cel puțin cinci atacuri ale lui Rotari, ocheam cu o singură săgeată un cocoș sălbatic aflat la douăzeci de pași distanță, și cu sulița, un cerb aflat la zece pași. VI Toți mă respectau în ciuda faptului că păream un african din cauza pielii arămii arse de soare, a bărbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o pierde. Din fericire, nu le observaseră. Vei avea lumânărelele roșii, Camilla, se grăbi să-i promită, deși știa că fuseseră deja comandate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiind de vârsta Camillei, fusese Înscris la același cămin, astfel Încât polițistul să-l poată aduce atunci când venea la serviciu. El Însuși insistase pe lângă simandicoasele surori de la Institut ca să-l accepte pe băiețelul șefului escortei sale. La petrecerile de la școală o ochise și pe soție - o blondă zveltă și frumoasă, cu ochii negri și scânteietori ca onixul și cu un zâmbet contagios. Se asemăna Întru câtva cu Lorena. Dar era mai experimentată, mai intrigantă. Îi vorbise o singură dată, la toaleta doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
loc, căci nu se poate să vorbești cu un superior stând În picioare. Persoanele așezate pe scaun sunt Întotdeauna Într-o poziție avantajată. Stau În picioare acuzații, școlarii, soldații. Așezați - profesorii, judecătorii, generalii. Șeful era tânăr. Nici măcar treizeci de ani. Ochi inexpresivi de culoarea apei, costum albastru, cravată de mătase și cămașă azurie de Fellini. Nici o manifestare de activitate cerebrală. Ce pot să fac pentru dumneavoastră? o Întrebă În același fel În care fusese ea instruită să-i Întrebe pe clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Corso și mergeau să asculte noile apariții de la mesageriile muzicale. Petreceau ore Întregi În megastore cu căștile pe urechi, și ea asculta Într-adevăr piesele, pe când Miria se prefăcea doar, În timp ce privea În jur, căutând pe cineva cunoscut. Astăzi Miria ochise un tip foarte Înalt, iar când făcea astfel uita de meci, de Valentina și de orice altceva. Miria avea părul tuns periuță și vopsit roșu, iar În jurul ei roia o turmă Întreagă de băieți. Sâmbăta Valentina ieșea cu trupa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și împuțit de șobolani, fără să-și poată mișca mâinile ori vreo parte a corpului în afară de cap. Iar acesta nu-i folosea la nimic. Până când a văzut glolele, despre care nu știa, inițial, că sunt glole. A văzut doar niște ochi strălucind în întuneric și l-a cuprins spaima că va sfârși mâncat de șobolani. Erau niște globuri cenușii, de mărimea unui măr mare, din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria N-ai reuși să știi... „Astăzi chiar de m-aș întoarce” Tu nu-mi vei mai fi aproape, Nici acum, nici-n miez de noapte; Tot mai mult, te simt departe... Ai tăi ochi de m-ar privi Al tău zâmbet se va-mpotrivi; A mea inimă de va iubi, Tot n-ai reuși să știi... Cât de mult te iubesc, Cât de mult te doresc, Cât de mult am îndurat Și cât n-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Construcții simetrice cu tot felul de forme, ca niște clepsidre care aveau niște limbi ce ieșeau din loc în loc în relief, fiind parcări sau clădiri în formă de discuri, cercuri, globuri, înalte și răsucite, cu adevărat construcții extravagante. Animalele aveau ochi bionici și-i puteau roti în cap și îi foloseau chiar ca arme cu laser pentru a-și prinde prada. Școlile erau ultramoderne, aveau tablete cu touchscreen și fiecare copil avea câte un I Pad în loc de caiet. Mobilierul școlii avea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trona pe masă sub diferite feluri gustoase. O muzică suavă, mi-ar fi plăcut să cred că venea din adâncuri, nea desfătat pe tot drumul de apă. Era muzica valurilor. Dacă nu ai iubi nespus marea, dacă nu ai fi ochi și urechi la detaliile din jurul tău, ai spune că o plimbare pe apă este destul de monotonă. Nu este deloc așa. Am fost foarte atent la cei din jurul meu. Voiam să văd cum reacționează turiștii la tot ce este atât de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Pădurea viselor Seara se lăsa repede, cerul întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri negre și o pereche de blugi vechi și șifonată se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ada s-a întors spre fetiță și i-a cerut iertare. - Bilha are darul clarviziunii, le-a zis Ada celorlalte și ele s-au întors spre această soră nebăgată în seamă până atunci și au văzut, pentru prima dată, ce ochi blânzi și negri avea. Dacă îți făceai timp s-o observi, vedeai cât era Bilha de bună. Bună așa cum e bun laptele, așa cum e bună ploaia. Bilha se uita cu atenție la cer și la animale și la familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea. Nu-mi amintesc felul ceremonios în care a salutat-o tata sau ritualul prezentării fraților mei, unul câte unul și nici cum s-au oferit darurile și apoi cum am fost prezentate mama și cu mine. Eu n-aveam ochi decât pentru ea. Bunica - bunica mea. Era cea mai bătrână persoană pe care o vedeam. Anii i se vedeau în ridurile adânci de pe frunte și din jurul gurii, dar frumusețea tinereții încă plutea în jurul ei. Stătea la fel de dreaptă ca Ruben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și eu ceva? protestă skipperul... CÎnd am cîștigat trofeul Vendée Globe, am crezut că e cea mai frumoasă zi din viața mea... Restul se pierdu În hohote de rîs. Din bucătăria unde se dusese după niște pahare curate, Anne Îl ochi pe Ryan, care stătea singur, sprijinit În coate, la celălalt capăt al barului, și Își Îngădui să-l studieze pe Îndelete. Avînd cam În jur de șaizeci de ani, făcea parte dintre acei bărbați cărora ridurile le dau În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai tare. - Explică-te! - Să cădem la Învoială: vii cu mine la bordul vasului, eu Îți explic totul, dar În schimb mă lași să fug. TÎnăra femeie se forță să-și stăpînească emoțiile care o asaltau și, ridicîndu-și arma, Îl ochi. - Nici vorbă! Treci În fața mea, Înaintează! Scriitorul o privi o clipă ca o fiară gata să sară, apoi făcu o strîmbătură decepționată și se Întoarse Încet. Coborîră interminabila scară fără ca Ryan să Încerce vreun gest. Ajunseră la ușă cînd, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o lovitură violentă, recuperîndu-și arma. Sub privirea Îngrozită a lui Fersen, vedeta jandarmeriei se apropia cu toată viteza de digul Înalt din piatră, În timp ce Morineau Își ațintea arma asupra Mariei. Împușcătura se auzi. Stéphane căzu În genunchi, Încercă s-o ochească pe Marie, dar ea sărise deja peste bord. În clipa următoare, vedeta izbea din plin digul de la Molène, explodînd În mii de bucăți care se Învîrtiră prin aer, căzînd apoi ca o ploaie. Nu-și vorbiră cînd căzură unul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i fie greu să se obișnuiască, nu avea putere În brațe. Bruno o sărută pe obraji, apoi pe gură. — Acum, zise el, poți să te muți la mine. La Paris. Ea Își ridică privirea spre el, Îl privi țintă În ochi; el nu putu să-i susțină privirea. — Ești sigur? Întrebă ea Încet, ești sigur că vrei asta? El nu răspunse; sau cel puțin Întârzie să răspundă. După treizeci de secunde de tăcere, ea adăugă: — Nu ești obligat. Mai ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul de incintă apăru o viperă; Bruno ochi și aruncă din toate puterile. Piatra se sfărâmă de zid, ratând de puțin capul reptilei. — Șerpii au locul lor În natură..., observă Hipiotul-Cărunt cu o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac În freza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]