1,798 matches
-
în chip necurmat, unic Tată și unic Purcezător!”<footnote Ibidem, pp. 108-109. footnote> Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan devine pentru noi, în acest context, unul dintre mărturisitorii purtători de Dumnezeu ai credinței depline în Dumnezeu, așa cum o putem înțelege prin omiliile Sfântului Grigorie Palama și prin epistolele Sfântului Apostol Pavel<footnote Alegerea aceasta este, bineînțeles, una dintre căile personale de a înțelege ceeste credința, o asumare de sine în vederea „încredințării”. footnote>. Dacă Hristos este „începătorul și plinitorul credinței”, „iar credința este
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în” Dumnezeu înseamnă a crede că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul. „A crede lui”Dumnezeu înseamnă a-L crede pentru „lucrările acestea”, pe carele face pentru mântuirea omului. Acest lucru îl mărturisește și Sfântul Grigorie Palama în omilia sa, Despre credință<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., Despre credință. footnote>. Vor înțelege deplin toate cele spuse de către Mântuitor abia când „Duhul Adevărului,pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede (s.n.),nici nu-L cunoaște
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sa scrisă nu poate fi citit oricum, așa cum arată Sfântul Ioan Hrisostom<footnote „Citind Cărțile Sfinte se cade să stăruim asupra Cuvântului și să coborâmspre adevărul ideilor, căci nu este suficientă citirea, dacă nu urmează și înțelegerea”, Sfântul Ioan Hrisostom, Omilie la Ioan, 5,39, P.G. 56, col. 219, apud. Prof.dr. Iustin Moisescu, Sfânta Scriptură și înterpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom Cernăuți, 1942, p. 66. footnote>.Adevărata cale a unității Bisericii nu poate fi decât „Hristos apostolic”. Așa cum prin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
De vita Moysis este deosebit de instructivă, pentru că ne permite să-l vedem pe Sfântul Grigorie aplicându-și introspecțiile teologice, generate de controversa anomeană, la viața spirituală. „Descoperirea unei revelări progresive în Exod pare a-i aparține. Cu certitudine, lipsește din omiliile lui Origen asupra aceleiași lucrări”<footnote Anthony Meredith, op. cit., p. 135. footnote>. Întunericul luminos al prezenței ascunse a lui Dumnezeu Înălțarea lui Moise pe muntele Domnului în partea a doua a cărții De vita Moysis este structurată în jurul a trei
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
dorinței infinite, adică, al unei dorințe care nu poate niciodată alinată pe deplin. Teognosia (θεογνωσία) presupune înnoirea sufletului prin etape spirituale sau așa-numitele trepte ale urcușului duhovnicesc, așa cum au fost ele descrise în De vita Moysis și rezumate în omilia a XI-a din In Canticum canticorum. Treptele cunoașterii lui Dumnezeu, așa cum este ea rezervată lui Moise, sunt: rugul luminos, norul și întunericul. Într-adevăr, înălțarea este una care începe în lumină și se deplasează spre întuneric progresiv. Deci, pentru
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
și se cuprinde, nu mai rămâne pentru contemplarea sufletului decât nevăzutul și necuprinsul, în care e Dumnezeu, precum zice Scriptura despre legiuitor: „A intrat Moise în întunericul unde e Dumnezeu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la „Cântarea Cântărilor”, omilia XI, traducere, introducere și note de Pr. D. Stăniloae, col. „Părinți și scriitori bisericești”, vol. 29, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 260. footnote>. Semnificația religioasă pe care Sfântul Grigorie o dă este următoarea: omul trebuie să înceapă prin
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
găsească chipul lui Dumnezeu, care are similitudine cu arhetipul<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 85. footnote>. Progresul în cunoaștere rezultă din progresul în viața duhovnicească: „Măsura cunoașterii lui Dumnezeu ... este în tine”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Fericiri, omilia a VI-a, col. PSB, vol. 29, p. 382. footnote>. Cea mai înaltă expresie a structurii libere a spiritului uman este apatia (ἀπάθεια), nepătimirea, identificată cu virtutea, care nu e altceva decât aspectul frumuseții interioare a chipului<footnote Nicolae Fer
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
γνόφω) zice că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (In., 1, 18)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis..., p. 73. footnote>. Transcendența naturii divine este afirmată nu numai în lucrarea De vita Moysis, ci și în omilia a VII-a din In Ecclesiasten, în omilia a XI-a din In Canticum canticorum, precum și în scrierea Contra Eunomium<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 86. footnote>. Sfântul Grigorie numește întunericul în care a intrat Moise pe Sinai supra-luminos sau
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
a văzut vreodată” (In., 1, 18)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis..., p. 73. footnote>. Transcendența naturii divine este afirmată nu numai în lucrarea De vita Moysis, ci și în omilia a VII-a din In Ecclesiasten, în omilia a XI-a din In Canticum canticorum, precum și în scrierea Contra Eunomium<footnote Nicolae Fer, op. cit., p. 86. footnote>. Sfântul Grigorie numește întunericul în care a intrat Moise pe Sinai supra-luminos sau întuneric luminos (λαμπρός γνόφος). El folosește astfel paradoxul
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cunoaștere. Întunericul în care a intrat Moise nu e un gol, ci e încărcat de prezența lui Dumnezeu, căci Moise aude învățătura poruncilor pe care le primește, și vede cortul nefăcut de mână. El ajunge - după exprimarea Sfântului Grigorie în omilia al IX-a din In Canticum canticorum - în lăuntrul ascunsurilor cunoștinței de Dumnezeu (ἐντός τῶν ἀδύτων τῆς ϑεογνωσίας)”<footnote P.G., XLIV, col. 1000 CD. footnote>. Moise vede Cortul de sus. Dacă a văzut cortul, înseamnă că era lumină sau în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Există încă ceremonia prin care, în cadrul Pontificatului Roman, Episcopul cere celor care îl hirotonesc să îi spună dacă se bucură de prețuire din partea credincioșilor. (Dar ce am spus atunci cînd am spus că rămîne doar o ceremonie!?) 139 Origen, în Omilia XXIII asupra Numerilor și în cea de-a VI-a asupra Leviticului, spune că "hirotonirea unui Episcop, în afara de alegerea făcută de Dumnezeu, implică și prezența poporului, pentru ca toți să fie încurajați de alegerea Pontifului celui mai bun și mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pătimirilor și a morții Domnului nostru Iisus Hristos pe cruce ocupă un loc deloc neglijat În literatura patristică. Ne vom opri Însă aici doar la câteva scurte texte ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În acest sens, autorul patristic, În omilia a IV‑a la Epistola către Evrei, arătând importanța Pătimirilor Domnului, exclamă : „Pătimind Fiul ceea ce a pătimit, este cu mult mai mare și mai Însemnat decât a face lumea și a o crea din ceea ce nu era”. Același Compasiunea lui
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și mai fierbinte decât focul material. Mintea și inima martirilor era la Dumnezeu. Rugăciunea lor către El era neîncetată. Rugându‑se fierbinte Domnului Hristos, uniți cu El prin rugăciune, primeau putere de a răbda din puterea Lui cea nesfârșită. În Omilia de laudă la Sfânta Muceniță Pelaghia cea din Antiohia (II), Sfântul Ioan Gură de Aur semnalează faptul că nu au tulburat‑o pe fericita aceasta nici spaima de ostașii ce stăteau la ușă, nici scurtimea timpului, nici sin gurătatea În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
care se ocup] în mod explicit de etic], aceasta nefiind v]zut] că un segment al gândirii ce trebuie tratat independent de alte aspecte. Aceast] tendinț] se aplic] chiar și cunoscutului tratat din Mișna, Avot, o compilație de maxime și omilii, dintre care multe constituie ceea ce numim înv]ț]turi etice. Dup] cum sugereaz] Herford, scopul acestui tratat este descrierea unei personalit]ții ideale, având ca centru al preocup]rilor pietatea, măi degrab] decât etică. Chiar într-o m]sur] mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se ocupe de aspecte legate de etică comportamental]. Literatura acestei perioade a fost împ]rțit] de Tishby și Dan în patru categorii: filosofic], rabinic], pietist] și cabalist]. Elemente de etic] s-au înfiltrat în texte filosofice sau mistice, în predici, omilii, testamente și scrisori, povestiri și fabule, poezii, comentarii ale Bibliei și ale Mișnei și în manuale de etic] comportamental]. Revenind la prima dintre cele patru categorii de literatur] etic] evreiasc] din perioada medieval], se pare c] discuțiile filosofilor evrei se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Viața și petrecerea svinților (1682-1686). Textul Cazaniei evidențiază aportul filologului umanist capabil a prelucra izvoare și modele multiple: manuscrise și opere tipărite, autohtone și străine (bizantine, neogrecești, sud-slave sau ucrainene), unele greu de identificat astăzi. Sunt folosite o colecție de omilii bizantine datând din secolul al XIV-lea și, atribuită mai multor patriarhi („omiliarul patriarhal”), cunoscută însă într-o variantă slavonă amplificată, „cazania” ucraineanului Kiril Trankvilion Starovețki - Evanghelia învățătoare, tipărită în 1619 la Rohmanov. Pentru hagiografia locală e prelucrată „măcenia” Sfântului
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
și vigoarea frazei, elanul retoric, lirismul pasajelor poematice. Multe predici pun în circulație elemente legendare, hagiografice, apocrife, folclorice, provenind frecvent din Biblie sau din fondul popular balcanic. Teme universale - moartea ca „trecere”, călătoria în „lumea de dincolo” - sunt preluate de omiliile la înmormântarea, învierea, înălțarea și coborârea lui Iisus în iad. Iadul personificat se tânguie într-un discurs ce cuprinde repetiții anaforice, proprii retoricii bizantine. Rituri funerare și elemente de bocet popular stau alături în „plânsul Maicii Domnului”; durerea Mariei capătă
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
autohtonizați, ce au dobândit semnificația unor protectori spirituali și „apărători ai neamului” în lupta antiotomană. În Cazanie V. apără constant conștiința ortodoxă și tradiția Bisericii române în fața devierilor introduse de reformați, ce contestă cultul sfinților și al icoanelor (apărat în omilia la Duminica Ortodoxiei) sau importanța postului. Cazania face operă de edificare ortodoxă și de normă morală, reglementând o conduită echilibrată, între rigorile vieții creștine și ispitele pământești. „Învățăturile” oferă sfaturi de înfrânare ascetică, de îndreptare a viciilor și patimilor (lăcomia
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
din acele vremuri a devenit zidirea omului în Hristos, a omului nou, creștin desăvârșit. Pedagogia creștină a devenit un sistem prețios și complex, de care s-au ocupat toți Părinții Bisericii în operele lor. Au apărut tratate de educație generală, omilii, comentarii la textele scripturistice, lucrări speciale care se adresau diferitelor tipuri de oameni ce se apropiau de învățătura creștină. Sub îndrumarea Bisericii, au apărut școlile catehetice, concurente vestitelor universități păgâne, care au avut mai întâi rolul de a pregăti pe
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
a preoțit, șase ani după aceea ajungând episcope al Cezareei. S-a impus printr-o bogată activitate pastorală și socială, înființând instituții de asistență socială, aziluri și școli. Principalele sale scrieri sunt: învoțături morale, Regulile mari, regulile mici, Despre credință, Omilii<footnote>, consideră că scopul ultim al vieții și al educației nu se află în viața pământească. Adevăratul scop al omului este pregătirea pentru „viața cealaltă”. În consecință, este necesar să iubim și să tindem din toate puterile spre ceea ce ne
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
păgâne. Sfântul Vasile a rezolvat problema cu eleganță, oferind el însuși exemplu unei opere împodobite cu citate și pilde împrumutate din cultura antică, dar animate de un spirit în întregime creștin. Spirit cultivat, Sf. Vasile nu a disprețuit cultura clasică, Omiliile sale cuprinzând referiri la Homer, Hesiod, Plutarh, Pitagora, Diogene, Platon. Îndemnul la însușirea culturii antice își are justificarea în convingerea că prin intermediul acesteia ajungem să înțelegem mai ușor ce este virtutea și, în acest fel, ne apropiem de dreapta credință
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de prisos și să adauge cea ce lipsește. Ei vor apela mereu la sentimentul onoarei și la recompense, cât mai rar la pedepse corporale. Bunul exemplu al părinților și apropiaților va reprezenta, în tot momentul, un sprijin pentru copil. În Omiliile sale, Sfântul Ioan Gură de Aur tratează teme de educație morală, dar și teme de filozofie a educației, privitoare la esența umană sau la menirea cultural pedagogică a educatorului. Concepția sa pedagogică se structurează în jurul a două idei: a) copilul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire) de la ortodoxie (dreapta credință). Reîmprospătarea predicii ortodoxe nu se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
diac. Ioan Ică jr., Sibiu, Deisis, 2001, p. 27. 3 Ibidem, p. 28: "Să nu uităm că Sfintele Cărți de Slujbă au predicat, veacuri de-a rândul, din amvonul smerit, care a fost strana. Avem îndestulătoare dovezi că din amvon omilia a coborât în strană, adică în cântările cărților de slujbă. De aceea, pe vremuri, preotul nu predica, ci slujea. El nu râvnea să ajungă un mare predicator, ci un bun slujitor. Iar poporul cel românesc era, pe atunci, un sobor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Basarab, de altfel exemplul ortodox (major) de "oglindă a principelui" (Mazilu, Recitind literatura română veche II 228-331), au păstrat și cel mai înalt (ambițios) program politic local. Chiar și mai târziu, autocratul, tot după modelul lui Constantin I, adresează adevărate omilii curtenilor săi - discursuri care se rostesc uneori și în situații nefericite: Șerban Cantacuzino, la mazilirea sa în 1716, ... au făcut un cuvânt minunat pentru zădărniciia lumii aceștiia, după aceastea cerând ertăciune dă la tot norodul și sărutându-I mâna toți
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]