2,104 matches
-
o tânără universitară de la Literele băimărene, Daiana Felecan, Între veghe și vis sau spațiul operei lui Dumitru Țepeneag, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006. O notă auctorială precizează că nu citim o monografie, dar un șir de articole aduse la o anumită omogenitate. Adică, precizează autoarea undeva, un "studiu". La fel își alcătuise cartea sa, mai extinsă și mai sigură, personală, și N. Bârna. D. Felecan discută doar textele - ficționale, teoretice, eseistice, diaristice - scrise în limba română. Cartea sa începe cu teoria onirismului
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
Țepeneag mărturisea în jurnalul său că ar fi vrut să scrie mai multă literatură de ficțiune, asta nu înseamnă că trebuie remarcat că e "Inconsecvent în producerea textelor literare ficționale" (107). Nu este inconsecvent, dar inconstant. Ficțiunea sa are consecvența omogenității și personalității. Autoarea cărții preferă să vadă o deschidere ilimitată în ceea ce numește impropriu, oricum am privi lucrurile, "Literatura evantaică" (114). Discutabilă mi se pare identificarea scriiturii, abundent și chiar abuziv referențială, "consemnativă" (p. 53), termen prin care, se știe
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
ocupată în raport cu dispărutul. Relațiile de rudenie, ca și relațiile în cadrul comunității, dictează locul, timpul și intensitatea rolului jucat de cei implicați. Variațiile sunt neînsemnate, fiind decise de vârsta, sexul sau poziția socială a actorilor. În Australia, se remarcă o incredibilă omogenitate a ritualirilor: "... ceremoniile doliului propriu-zis reproduc peste tot aceeași temă; variantele nu diferă decât prin detalii. Peste tot, aceeași tăcere întreruptă de gemete, aceeași obligativitate de tăiere a părului sau a bărbii, de ungere a trupului cu pământ de făcut
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
este suplinită prin muzicalitatea desprinsă din partitură, puternic exprimată prin ceilalți parametri ai piesei. Efectele sonore sunt individualizate, ele parcurg un traseu evolutiv bazat pe principii bine definite de către Ștefan Niculescu, astfel încât autenticitatea creației este asigurată. Maximum de informație, noutate, omogenitate și contrast - acestea sunt aspecte ce direcționează piesa de față. În introducerea Axionului, saxofonul tenor instituie un sunet-fundamentală, un ison pe sol# instaurat gradat de la ppp la f sempre, neornamentat în primele două măsuri, apoi intonat ca tril. Staticul se
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
meno mosso (măs. 148) păstrează dinamica de până acum (ff) dar profilul melodico-ritmic al vocilor amintește de cel din debutul piesei. Divizarea timpului în șaisprezecimi și intonația cvasi-ostinată a motivelor realizează trecerea spre o nouă sferă expresivă, anume luminozitatea sonoră. Omogenitatea melodică este o calitate a segmentului, atât vocile cât și saxofonul fiind investite cu același tipar melodic. Cele patru diviziuni vocal-instrumentale (S1-6, S7-10+A1-2, A3-8 și saxofonul sopranino) evoluează pe perechi. Astfel, vocile înalte (sopranele 1-6 și saxofonul sopranino) au
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
dispărea cu totul. Ei bine, atrofierea putinței de a nuanța provoacă pierderea capacității de mlădiere a imaginației: pierdem apetența de a împărți o temă în cît mai multe părți constitutive, și ajungem să ne mișcăm în interiorul unor imagini a căror omogenitate păstoasă ne preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît mai orb cu cît putința lui de a intui diferențele este mai slabă. Și astfel ajungem să ne mișcăm într-o lume cenușie alcătuită din calupuri
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
general, putem supra-clasifica nuanțele sintaxice în două tipuri sau aspecte: 1. Majore sau radicale - monosonia/unisonia; polisonia 2. Minore sau relative, subclasificate în: a. Minore prime - mono-plusonia; omosonia b. Minore secunde - mono-variosonia; eterosonia N.B. Nuanțele sintaxice majore se definesc prin omogenitate formală, pe criteriile de constanță în-identitate ritmic-melodică ori în- diferență ritmică sau și melodică. Minorele prime, mono-plusonia și omosonia, sunt relative sau derivate din monosonie, respetiv unisonie. Minorele secunde derivă și totodată combină prin alternanță o nuanță majoră și una
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași, comercianți sau intelectuali bovarici, are ca particularitate generică neputința de a comunica, mutual sau personal. Sunt făpturi infraumane, chinuite ori strivite de gândirea care le îndepărtează de existență. Premisa tematică și teoretică a autorului este aceea
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
programe și orientări, "cu tensiuni intra-generaționiste nu mai puțin productive decât cele inter-generaționiste". Luptele intestine, ca și cele purtate cu predecesorii ori cu succesorii, nu dau un conflict distrugător, de tipul ori/ ori. Și divergența poate fi relevantă, nu numai omogenitatea preluată, în mod bizar, de la cei mai puriști dintre moderniști. Ca să-l completez pe Alexandru Cistelecan, e limpede azi că neomodernismul "șaizecist" a fost, el însuși, un modernism sincretic, deloc restrictiv, câtuși de puțin exclusivist. O generație cuprinzând poeți atât
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
verificare și o confruntare, un dialog care, precizând pozițiile, le poate și nuanța. Spre deosebire de "agitatorii" postmodernismului autohton, Alexandru Cistelecan chiar are (similar regretatului Radu G. Țeposu) înțelegerea și gustul diferențierii. Astfel că apar în panorama lui, fără probleme de (imposibilă) omogenitate, un "critic-monah" ca Gheorghe Grigurcu și "un mare ordonator de credite" ca Nicolae Manolescu; "un profet al operei" precum Mircea Martin, ale cărui rezerve sunt exprimate mai mereu "cu mâhnire", și un analist "exasperant de just" ca Ion Pop. Un
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
universitari din diferite domenii rămîne impresionantă (unul dintre ei conduce Societatea Română de Inventică). Curios și reconfortant: nici unul dintre noi nu a făcut, înainte de 1990, carieră politică, nici unul n-a ajuns activist de partid ori ofițer de securitate. O stranie omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească adevărul de minciună și să se comporte în consecință. Altă bizarerie: la întîlnirile din primii ani de după Revoluție, atunci cînd pasiunile politice - în fine
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
scrisă pentru acest volum (de fapt, un studiu critic în toată regula), Al. Cistelecan remarcă, pe lângă diversitatea "exaltată de analiză", descendența... lovinesciană a criticului. Fiind, programatic, un postmodern, Radu G. }eposu pune totuși preț pe unitatea și coerența textului, pe omogenitatea viziunii, căutând sistematic profunzimea și articularea operelor. Și substanța lor, aș adăuga, întrucât autorul "optzecist" are și această prejudecată tradițională... Se contrazice el? Dacă mutația culturală, de la modernism la postmodernism, este reală și angrenează literatura tinerilor scriitori din anii '80
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
și romanul realist în prim-plan), pe retorica înglobantă, acumulativă, sumativă. Aceasta absoarbe toate paginile scrise în timp, arhivân-du-le și reactualizându-le într-un uriaș Text: "poezia postmodernă, de care a vorbit, printre primii la noi, Alexandru Mușina, își recuperează omogenitatea nu în planul iluziei, ci în acela al conștiinței creatoare." (p. 35); "spiritul critic e o încercare de înțelegere a acestei dezintegrări, de reorganizare a ei într-o nouă coerență. O coerență care nu mai are nimic din elitarismul modernismului
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
dirijorul însuși. Uitați-vă la filarmonica bucureșteană: ce infuzie de forțe tinere; câtă abilitate în reformarea unei orchestre care, oricum, ar fi năpârlit de la sine! Cu iscusință strategică și cu fler selectiv, Cristian Mandeal a polisat un colectiv a cărui omogenitate era până mai ieri brăzdată de asperități inconfortabile, lubrifiindu-i resorturile cele mai delicate. De-fosilizarea orchestrei s-a săvârșit treptat, în etape, printr-un mecanism ce a agreat deopotrivă atitudinile de acceptare și de respingere. S-a acceptat astfel ideea
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
la fel de potrivite pentru o lectură istorică, pentru una lingvistică și pentru una de pură plăcere și curiozitate nespecializată. Gruparea temporală și tematică a textelor - "anaforale criminalicești cu întăriri, tacriruri, jelbi" ( deci rezoluții, rapoarte ale "comisiei de anchetă", plîngeri), implică o omogenitate lingvistică și stilistică și nu poate să nu pună în lumină lucruri noi. Aspectul cel mai frapant al stilului juridic-administrativ al epocii, plin de grecisme o parte tehnicisme, specializate ( adiiafor, catagrafie, idioctita, ipoptos, a pliroforisi, sincatavasis), multe neologisme ale limbii
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
încheiate. Citînd și răscitind propria lista a spectacolelor cuprinse în intervalul de care ne ocupăm, lista nefiind nicidecum exhaustiva, dar cuprinzînd, cu două sau trei excepții, montările importante, constatăm că nivelul clar al performanței nu este atins. Putem vorbi despre omogenitatea trupei - ca în cazul spectacolului, Iluzia comică de Corneille, în regia lui Alexandru Darie la Teatrul de Comedie. Sau despre izbîndă corporală a lucrului cu trupul în Dadadans de la Teatrul Nottara. Sau despre distribuirea surprinzătoare a Dorinei Lazăr în O
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
Vals au prilejuit muzicienelor posibilitatea de a-și etala convingător propriile calități, de a valorifica bogăția conținutului și varietatea stilistică a partiturii, de a realiza numeroase contraste dinamice, agogice și de expresie. Lucrarea lui Britten a evidențiat calitatea, măiestria și omogenitatea duo-ului alcătuit din distinse cadre didactice, care predau disciplina muzică de cameră. Colaborarea armonioasă a celor două interprete a impresionat prin frazarea subtilă și inteligentă, prin integrarea detaliilor în liniile ample ale discursului muzical, printr-o paletă dinamică și
Centenar Silvestri-Britten by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83957_a_85282]
-
minuțioasă. Discretul „nouăzecist” și le-a ascuns bine. Au urmat, într-un interval de grație lirică, două volume de aceeași forță vizionară și albă expresivitate: porcec (1996) și pantelimon 113 bis (1999). Pe baza acestei serii editoriale ce configurează, prin omogenitate tematică și coerență simbolică, un triptic, Ioan Es. Pop a fost plasat, prin unanimitate de voturi critice, pe prima poziție a liricii „nouăzeciste”. Deși, în literatură, asemenea clasamente sunt minate de o structurală imperfecțiune (fiindcă se alege dintre forme artistice
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
literaturii, cu alte cuvinte a te plasa în afara intrigii și departe de a intriga, asta e confortabil, dar nu are nici un rost și, cu atât mai puțin, vreun merit literar. Cea mai bună proză a volumului e X, tocmai pentru că omogenitatea de care vorbeam mai sus e naturală și nu cere neapărat o sforțare în sensul unui dezechilibru senzațional. Între subiect și discurs se creează, așadar, o mai bună rezonanță, ritmul narativ fiind cel potrivit. Altfel, nici aici nu sunt multe
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
îl ocupă într-o latentă „istorie a lecturii”. Să mă fac bine înțeles: nu despre cantitate e vorba, ci despre un anume mod de a citi literatura. Glosam cândva, tot aici, folosindu-mă de conceptul lui Stanley Fish, pe marginea omogenității remarcabile a „comunității interpretative” optzeciste. Îmi păstrez opinia. A spune (cum au făcut-o, nu o dată, răuvoitorii) că poeții generației optzeci scriu toți la fel e o enormitate (infirmată de evidență). Dar a observa că, de citit, ei citesc cam
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
greu de spus. Îi vom iubi oare mai mult dacă vor fi rase recunoscute și omologate internațional? Îi vor trata stăpânii lor cu mai mult respect? Nu ne rămâne decât să sperăm. Necesitatea omologării acelor câini ciobănești care reprezentau, prin omogenitatea caracterelor, o rasă - desigur, în forma sa primară -, dar care trebuia să fie în același timp reprezentativă pentru întreg teritoriul românesc, a fost înțeleasă de crescătorii noștri încă din anii ’20 ai secolului trecut. „Revista științelor veterinare“ din februarie 1934
Agenda2003-23-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281107_a_282436]
-
alte roluri Horia Sandu - voce sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
în toate cazurile. Nu vreau să trag nici un fel de concluzie din dimensiunea articolelor. Observ însă că L. D. Roșca scrie frecvent cele mai lungi articole. Armonizarea stilurilor individuale rămâne un deziderat niciodată realizabil într-un colectiv atât de mare. Omogenitatea perfectă e o pură iluzie. Coordonatorul nici nu-și propusese o egalizare descriptivă într-un „timbru neutru”. A acordat „libertate metodologică și stilistică” diversității lecturilor, după cum afirmă în prefața la volumul I. E de subliniat că Dicționarul de opere literare
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
artistului. Sunt sigur că acest deziderat se va realiza, deoarece el a ajuns la o anumită maturitate a creației sale care-i conferă mari posibilități de exprimare. Cuplul Levin - Kitty interpretat de Virgil Ciocoiu și Mihaela Soare a impresionat prin omogenitate, coeziune a mișcării și a expresivității artistice. Prințesa Tverskaia, în persoana Monicăi Petrică, impresionează și de această dată prin statura ei impunătoare și mai ales prin plastica specială a trupului său. Se cuvine să-i menționăm și pe Antonel Oprescu
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]