3,178 matches
-
ținuseră! Apoi, insul se redresează remarcabil: Pentru întâiași dată conștient, aievea, în ultimele trei-patru săptămâni, Silică este resetat, este alert și e capabil ca să se susțină și să se mențină singur, pe ambele-i picioare. Într-o mai mult decât onorabilă poziție erectă, corectă, ortostatică! Gura de limax i se dezlipește, cleioasă, într-o grimasă de zâmbet tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
deschide gura Avocatul, după o pauză medie de gândire. Mă intrigă cum de a preluat Adrianus al nostru, de facto, atribuțiunile de Gardian al Potirului Sfânt. De unic Păzitor al Graalului! Pe care le și îndeplinește, de altfel, foarte, foarte onorabil, cu atașament, de parcă toată viața lui s-ar fi pregătit exclusiv pentru o asemenea misie! Nu? Super! Cine-ar fi crezut?! Într-adevăr, încurcate și nebănuite sunt căile Domnului! Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
necesar unei femei elegante ca un cățel sau un talisman. El ofta de mult, ca și alții, în cele din urmă l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferență. Conta în lume ca un băiat spiritual și făcea figură onorabilă în suita ei. Se jena mai puțin de el decât de Grigore. Pentru soțul ei păstrase orișicum un respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privire, se prăvăli pe un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu îl opri cu amărăciune: ― Anunță numai Consiliul de Miniștri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastră ticăloasă. Când ai o știre senzațională trebuie să-ți muști unghiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Roșu îl întrebă ce-a văzut la țară? După ce tânărul povesti că în general a găsit liniște și numai atmosfera i s-a părut apăsată, Deliceanu observă: ― Firește! Unde n-au ajuns încă instigatorii dumnealor e liniște... Trimiteți însă articolul onorabilului fost ministru și să vedem dacă va mai fi liniște! Roșu nu mai rămase singur până la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie lui Titu, confidentul său de toate zilele, câteva amănunte extraordinare, pe care numai el le cunoștea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bucuria și satisfacția că este în stare să facă bine ceva. Acest lucru îl va ajuta pe respectivul, om să își găsească ușor un loc de muncă, prin care să-și câștige banii pentru auto întreținere, în mod cinstit și onorabil.Să fie apreciat pentru competența sa de om capabil: de inginer, doctor, profesor, meseriaș bun. Să aibă un loc în societate, apreciat de semenii săi. Să învețe bine, pentru ca, pentru buna sa pricepere și competență, să fie căutat și solicitat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
of Order care au devenit referința de bază în Statele Unite - și apoi, în bună parte, referința lumii „civilizate” - își au originea în 1863, cînd generalul Henry Martyn Robert a fost ales să prezideze o reuniune bisericească. Deși s-a achitat onorabil de sarcină, acesta a realizat că nu era pregătit pentru o astfel de misiune și că totul s-ar fi desfășurat mult mai bine dacă ar fi dispus de un set de reguli și proceduri clare și eficiente. Așa că s-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Această schimbare este rezumată de către Skidelsky astfel : „noua presupunere este că indi vizii nu vor acționa cinstit, ci profitabil”. Extraordinară Britanie : păi, morala asta ați construit-o tot voi, încă de pe vremea cînd vă băteați în duel în cel mai onorabil și neprofitabil mod cu putință ! Dar nu despre istorie e vorba aici, ci despre prezent. Iar acest prezent, care durează deja de o bucată bună de vreme și promite să prospere și în viitor, a înlocuit vechiul limbaj al încrederii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a creat un nou model uman pe măsură - și care funcționează cît se poate de... profitabil. In interest we trust !... Dacă am ajuns să credem cu toții că omul, oricare ar fi el, este mînat să acționeze „profi tabil”, și nu „onorabil”, tinzînd totodată să-și maximizeze rațional acest „profit” (nu neapărat și nu doar material !), asta presupune și că o anumită prezumție principială de vinovăție se strecoară în locul prezumției onorabile de nevinovăție : societatea trebuie să aibă grijă ca acțiunile profitabile ale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ar fi el, este mînat să acționeze „profi tabil”, și nu „onorabil”, tinzînd totodată să-și maximizeze rațional acest „profit” (nu neapărat și nu doar material !), asta presupune și că o anumită prezumție principială de vinovăție se strecoară în locul prezumției onorabile de nevinovăție : societatea trebuie să aibă grijă ca acțiunile profitabile ale indivizilor să se exercite echitabil. Iar pentru aceasta, toate acțiunile indivizilor trebuie să fie „transparente” pentru a putea fi controlate. Una dintre cele mai eufemistice expresii ale acestei transparențe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost lene să mai trec chiar toate conferințele pe unde am fost, n-am mai găsit coordonatele unui proiect, așa că nu l-am mai trecut, și uite așa am obținut un punctaj ceva mai mic. Cît se poate de onorabil și așa, mai ales că nu mai am nimic de obținut - și nici de dovedit cine știe ce cine știe cui. Dar asta nu m-a împiedicat să mă mir din nou și să mă întristez cu gîndul la soarta altora. Această „grilă de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nici un motiv plauzibil să credem că familia sau prietenii lui Isus nu știau unde a fost îngropat sau nu aveau intenția să recupereze rămășițele scheletului său și să le mute în mormântul familiei sale sau într-un alt loc mai onorabil. Cu privire la dovezi, cred că textele care povestesc înmormântarea lui Isus din evangheliile Noului Testament merită o interpretare justă. Dacă însemnările lor sunt coerente și dacă ele concordă cu dovezile literare și arheologice, atunci ar trebui să acceptăm că prezintă adevăruri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la noi. Se privi în oglinjoară strîmbîndu-se. Nu se mai obișnuia odată! Cutia nu avea decât două pătrățele, unul vernil , celălalt rozaliu, ceea ce devenea interesant. Totuși puțin, fir-ar să fie. Din ciurucurile astea trebuia să improvizeze, cum-necum, un make-up onorabil. Deschise una din ușițele laterale ale toaletei, îi veni greu să suporte mirosul de parfum prost, dulceag, de-al nostru (măcar nu e bulgăresc...) care emana din cele vreo șapte-opt sticluțe de diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atît de promițătoare încît par ireale într-o societate de tranziție ca a noastră. Nu te vom învăța cum să tragi sfori și să te dai drept ceea ce nu vei putea fi niciodată ca să obții un post bine plătit și "onorabil" din toate punctele de vedere. Din păcate, e plină societatea românească de astăzi de astfel de "indivizi", firește, incapabili, dar susținuți și promovați cu surle și trîmbițe, a căror copleșitoare nepricepere ne afectează pe fiecare dintre noi, sub o formă
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
vei vedea, ocupă întotdea-una posturile de conducere. Pentru că educația (valorile dobîndite și păstrate alături de moștenirea genetică) le-a ascuțit perspicacitatea și le-a mărit ca-pacitatea de receptivitate la nou. Îți plac provocările? Educația e una dintre ele, poate cea mai onorabilă și demnă de a fi luată în serios. Așa că nu renunța nici o clipă, indiferent de vîrsta pe care o ai, la ideea de a face o facultate cei care susțin contrariul sînt, în multe cazuri, marii "frustrați" care nu au
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
convins, a gândit că asistă la o repetiție în mic a ceea ce va urma. Altminteri, o lume teribilă, oficialități, discursuri, căldură. Și, astfel, domnule Profesor, mi-a venit acel gând pe care, fără doar și poate, îl aveau mulți români onorabili în acele clipe. Nu cumva, m-am gândit, este adevărat ce s-a spus, că aici a umblat o mână criminală ? Și domnul Ialomițeanu se înclină, la modul său exagerat, în fața madamei Ana, care îi oferă farfurioara cu fructe glasate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
batista cu un gest vinovat și continuă : Poate că vârsta face să nu mă mai anflamez din orice și îmi dă acest sentiment de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a fost la club, când oamenii cei mai onorabili, unii ajunși la o vârstă venerabilă, s-au trezit antamați într-o încăierare rușinoasă și au ieșit de acolo cu pălării turtite, cucuie, gulere strâmbe și bastoane schimbate... Vorbește, răsturnat comod în scaun. Pete mari de roșeață nesănătoasă i-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele, prin toate casele onorabile unde intră, ce altceva poate fi decât un mod de a-și ascunde lipsa de interes adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă să mă ierți, dragul meu. Numai o clipă am să te lipsesc de compania mea, spune
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În birou să le spună că le revine onoarea să pregătească pentru spectacolul - manifestație de 23 August carul alegoric care deschidea coloana principală. Numai că ei erau tineri și vara a fost lungă, au ținut-o În niște chefuri deloc onorabile la restaurantul de pe lacul Giormane, un loc popular de agrement la vreo 20 de kilometri de oraș, și cînd a venit vremea să-i prezinte tovarășului Ilie rezultatele, l-au dezamăgit. Cum, nu sînteți membri de partid? le-a zis
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cârciumi. Au murit laolaltă protestanți și catolici. A vizitat Belfastul și a văzut frumosul oraș în ruină, edificiile publice distruse, străzile abandonate, prefăcute în morminte de zidărie. Și, după cum îi făcea lui impresia, nimeni nu se sinchisea prea mult, nici onorabilii contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster, era chiar o mică plăcere să afli despre ele. Pentru prima oară în viața lui, Emma avu o viziune apropiată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo, nu cu multă vreme în urmă. Desigur că Diane și-a inventat un trecut nou, adecvat noii ei opulențe, și a făcut tot ce i-a stat în putință ca să devină o persoană cu totul nouă. A învățat, cu onorabilă repeziciune, să vorbească o franceză pasabilă. Interesul poate stimula inteligența și mintea ei s-a ascuțit, fără îndoială, sub imboldul conștiinței că a sosit momentul când trebuia să-și apuce viitorul cu amândouă mâinile și să-l țină strâns. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a dat-o lui Nestor. Dar să știi, i-a spus, că nu-i bine să mănânci după pisică. Și nici de pe jos. Nestor încetase să urle nefiind însă prea sigur dacă să admită că recuperarea brânzoaicei era o rezolvare onorabilă a situației, sau să-și jelească mai departe umilința. Fiindcă faptul era fapt: brânzoaica îi fusese smulsă din mână cu ghearele, în chip perfid, profitându-se de un moment de neatenție din partea sa. Nu-i bine să mănânci după pisică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Strășeni, la vreo 20 de kilometri distanță de Chișinău. Dar ce era demn de reținut din toate cele povestite și mătușa Magdalena o spunea cu nedisimulată mândrie era că unchiul ei, fratele maică-sii, adică al bunicii lui Tiberiu, acel onorabil Ștefan, fusese, zice-se, administratorul unei moșii de-a lui Lev Tolstoi. Deși avusese și el, la rândul lui, propria-i moșie de care s-a îngrijit fără niciun ajutor adăuga mătușa Magdalena cu o oarecare amărăciune. Lui Tiberiu nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
buzunar furat, tata tresărea vinovat Da, da, hm! da, sigur și se grăbea să dea explicațiile cerute... Aflând de povestea cu dispariția ceasului povestea tata mai departe -, starostele hoților de buzunare se arătase mâhnit din cale-afară că tocmai lui, funcționar onorabil în administrația orașului, așa și pe dincolo, i se putuse întâmpla una ca asta și l-a asigurat că a doua zi, nu mai târziu!, avea să reintre în posesia ceasului de argint. Ceea ce s-a și întâmplat. Spre surprinderea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]