1,791 matches
-
- (Buzău, 1872 - 1960),actor de operetă, revistă și comedie. A jucat în trupa lui Matei Millo, după care la Ansamblul de operetă al buzoianului Nicu Poenaru. Din 1901, intră în Societatea lirică română, nucleul viitorului Teatru de Operă și Operetă. Inaugurează în 1903, cu Nicu Poenaru, Parcul Oteteleșeanu, iar din 1907, împreună cu C. Nottara, deschide grădina „Ambasador", devenită mai târziu „CĂRĂBUȘ". A
Nicolae Niculescu-Buzău () [Corola-website/Science/321926_a_323255]
-
- (Buzău, 1872 - 1960),actor de operetă, revistă și comedie. A jucat în trupa lui Matei Millo, după care la Ansamblul de operetă al buzoianului Nicu Poenaru. Din 1901, intră în Societatea lirică română, nucleul viitorului Teatru de Operă și Operetă. Inaugurează în 1903, cu Nicu Poenaru, Parcul Oteteleșeanu, iar din 1907, împreună cu C. Nottara, deschide grădina „Ambasador", devenită mai târziu „CĂRĂBUȘ". A reputat succese răsunătoare cu trupa pe care a condus-o împreună cu Nae Leonard.
Nicolae Niculescu-Buzău () [Corola-website/Science/321926_a_323255]
-
la Editura Libra. În carte își amintește de viața la patru ani în Chișinău, de mama Lunia, care cânta la restaurantul ""La trei pești"" de pe Dudești, de adolescența petrecută în fabrică, dar mai ales începuturile artistice, la 16 ani, în opereta ""Surica, doctoreasa iscusită"", de perioada de la Majestic și Alhambra-Excelsior (unde a fost remarcată de Ion Vasilescu, care pus-o să cânte "Glasul roților de tren". Îi rememorează și pe bărbații care i-au marcat destinul - pe Mihai Zirra, Sandu Eliad
Agnia Bogoslava () [Corola-website/Science/321476_a_322805]
-
-o ulterior revistei "The Magazine of Fantasy and Science Fiction", în care a apărut în numărul din octombrie 1980. Asimov a fost membru al "Societății Gilbert & Sullivan" din New York. La una dintre întâlnirile membrilor societății a fost adusă în discuție opereta "Thespis", a cărei muzică s-a pierdut aproape în întregime. Asimov a scris o povestire legată de acest subiect, pe care a publicat-o în numărul din toamna anului 1979 al revistei "Asimov's Science Fiction Adventure Magazine". Un om
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
întregime. Asimov a scris o povestire legată de acest subiect, pe care a publicat-o în numărul din toamna anului 1979 al revistei "Asimov's Science Fiction Adventure Magazine". Un om călătorește în timp în 1971 pentru a recupera muzica operetei "Thespis" înainte ca aceasta să fie distrusă de Sullivan. Editorul unei reviste de modă i-a cerut lui Asimov să scrie o povestire despre un creator de modă, ceea ce autorul a făcut în noiembrie 1978. Revista nu a mai apărut
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
dr. Alexandrescu-Dresca din Botoșani. Din 1918, în cadrul Conservatorului, trece la clasă de vioară a profesorului și compozitorului George Enacovici. În 1920 primește oferta de a forma o orchestră de 8 instrumentiști la „Terasa Otetileșanu”. În 1922 înregistrează ultima parte a operetei „Contesa Maritza” (duetul „Zi-i țigane!” alături de Nicolae Leonard) care vinde în numai doi ani, peste 2000 de exemplare. Celebra pagină muzicală "Zi-i țigane!" în duet cu N. Leonard se bisa în fiecare seară, a fost transpusă pe discuri
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
mai mult în umbra marilor artiști. Pe 8 februarie 1987 participă la spectacolul aniversar Ioana Radu - 70 de ani desfășurat în studioul de concerte „Mihail Jora”. Acolo acesta s-a reîntâlnit cu mari glorii ale muzicii ușoare românești și ale operetei, printre care Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Dorin Teodorescu sau Cleopatra Melidoneanu. A fost distins cu medalia "Ordinul „Meritul Cultural”" (1968). Moare în luna ianuarie a anului 1993 în București, fiind găsit mort în fotoliul din locuința sa din Vatra Luminoasă
Petre Gusti () [Corola-website/Science/324920_a_326249]
-
a trebuit să renunțe la cea română. A primit în România printr-un proces politic 10 ani de condamnare - ulterior fiind amnistiată după 3 ani . La Berlin, cu ajutorul unei cunoștințe - personalitate a scenei germane - fiica lui Eduard Kunneke (compozitor de operetă), a a reușit să obțină un contract cu o casă de discuri, inițial la "Ariola/Hansa" și ulterior la apoi la "Emi-Electrola". A înregistrat 10 discuri. Acolo avea să-i întâlnească pe frații Ciceu: pianistul Eugen și instrumentistul de Jazz
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
nouă luni. Se pare că la acea dată, de fapt el încă mai era în viață, și că a fost executat ceva mai târziu. În primii ani de după război a apărut din nou la Budapesta, mai ales în spectacole de operetă, și în unele teatre de provincie. Noul regim în curs de consolidare sub ocupație sovietică nu o vedea bine, considerând-o vedetă a epocii lui Horthy. Ultimul ei mare succes pe scena Teatrului de operetă a fost în creația lui
Katalin Karády () [Corola-website/Science/327002_a_328331]
-
mai ales în spectacole de operetă, și în unele teatre de provincie. Noul regim în curs de consolidare sub ocupație sovietică nu o vedea bine, considerând-o vedetă a epocii lui Horthy. Ultimul ei mare succes pe scena Teatrului de operetă a fost în creația lui Paul Abraham, "Bal la Savoy" în anul 1948. Rareori a fost angajată în filme: un scurt metraj "Betlehemi királyok" („Magii de la Bethlehem”) și într-o producție după Móricz Zsigmond "Forró mezők", în care joacă pentru
Katalin Karády () [Corola-website/Science/327002_a_328331]
-
timp după pensionare, la 19 octombrie 1926." Inițial, institutul a funcționat, sub conducerea lui Victor Babeș, de la început și până în anul 1899, în vechiul palat al familiei Brâncoveanu, pe terenul dintre Palatul de Justiție din București și clădirea Teatrului de Operetă (demolată între timp), pe malul drept al Dâmboviței, în fața Căii Victoriei, unde se înalță în prezent blocul - turn. Vechiul palat al Brâncovenilor era o clădire enormă, dar dărăpănată, care servise un timp și ca reședință domnească pentru Gheorghe Bibescu. Din
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale quot;Victor Babeșquot; () [Corola-website/Science/323859_a_325188]
-
trimisă în lagărul de concentrare de la Ravensbrück, lângă Berlin, împreună cu mama sa, Émilie Tillion, membră și ea a Rezistenței. De la sosirea ei în lagăr la 21 octombrie 1943 și până la desființarea lagărului în primăvara anului 1945, ea a scris o operetă cu titlul " Le Verfügbar aux Enfers", o comedie descriind viața nefericită a deținuților din lagăr, pentru a-i ajuta pe ceilalți supraviețuitori să se distreze, fiind în același timp o analiză etnografică precisă a lagărului de concentrare. În anii '50
Germaine Tillion () [Corola-website/Science/323242_a_324571]
-
în Africa de Sud. Criticii de film au considerat că filmul este, în ciuda simplității sale, destul de distractiv și amuzant pentru a captivă spectatorii. ""Formulă adoptată pentru această nouă serie de aventuri rocambolești și parțial exotice a comisarului este cea obișnuită: tâlhari de opereta, lupte interminabile și fără violență autentică, un traseu turistic al piramidelor zâmbitoare și al piețelor arabe, personaje caricaturale, aventuri grotești. Ritmul intens și bonomia trio-ului Rizzo-Caputo-Bodo umple chiar și părțile mai puțin reușite ale spectacolului care, în definitiv, umple
Piedone în Egipt () [Corola-website/Science/326710_a_328039]
-
de teatru, majoritatea străine, dar și piesele O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea (premiera 22 iulie 1880) de Ion Luca Caragiale, precum și Manasse de Ronetti-Roman. Tot la grădina Rașca a fost angajat pentru o perioadă și "Prințul operetei" Nicolae Leonard, care a apărut într-o serie de operete prezentate pe această scenă. La 12 iulie 1906, ziarul Dimineața își anunța cititorii că peste trei zile puteau viziona în Gradina Rașca comedia „Odăi mobilate”, plătind doar jumătate din prețul
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
și Conu Leonida față cu reacțiunea (premiera 22 iulie 1880) de Ion Luca Caragiale, precum și Manasse de Ronetti-Roman. Tot la grădina Rașca a fost angajat pentru o perioadă și "Prințul operetei" Nicolae Leonard, care a apărut într-o serie de operete prezentate pe această scenă. La 12 iulie 1906, ziarul Dimineața își anunța cititorii că peste trei zile puteau viziona în Gradina Rașca comedia „Odăi mobilate”, plătind doar jumătate din prețul biletului, adică 6 lei la lojă, în loc de 12 lei și
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
este o actriță , jurata a emisiunii Dansez pentru tine și vedeta de televiziune română. Mama sa, Malu Iosif a fost balerina, iar acum este coregraf colaborator al trupei lui Dan Puric, iar tatăl său, Emil Popescu, a fost actor la opereta. Această a absolvit, în 1988, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București, clasa profesorilor Olga Tudorache și Florin Zamfirescu. A debutat în 1985 în filmul Moromeții, în rolul "Ilincăi". A avut un mare rol în piesa "Străini
Emilia Popescu () [Corola-website/Science/324629_a_325958]
-
că-i va lăsa să se decidă în mod liber pentru una din cele două opțiuni, el retrăgându-se în dormitor pentru a cânta la vioară; la scurtă vreme, se aud din camera lui Holmes sunete ale unei barcarole din opereta "Povestirile lui Hoffmann" de Jacques Offenbach. Lăsați singuri, cei doi hoți discută oferta lui Holmes și sunt tulburați doar de un ușor zgomot provenind aparent de undeva din stradă. În cursul discuției lor cu privire la următoarea mutare, Sylvius îi dezvăluie complicelui
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante". Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor. Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței "Lăsați-mă să cânt", de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta "Crai nou", unde a devenit cântecul Anicăi: "În aste haine".
Matilda Cugler-Poni () [Corola-website/Science/326113_a_327442]
-
membru al formației Talisman, Crina Matei, actriță, și comediantul Jean Paler. Anul 2009, mai precis luna aprilie, este ocazia lui Jorge, de a îmbrățișa o carieră în operă, după parteneriatul dintre Opera de Stat din Budapesta, și Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București, în cadrul căreia se va pune în scenă, unul dintre cele mai iubite musicaluri ale tuturor timpurilor, Romeo și Julieta, Jorge fiind Romeo, iar Simona Nae, o altă cântăreață foarte iubită fiind Julieta. A reușit să pătrundă
Jorge () [Corola-website/Science/322540_a_323869]
-
titlul de Doctor în Muzică, Magna cum Laude. Caraman a debutat că solist în anul 2002 cu rolul Tamino în opera Die Zauberflote de Mozart pe scena Operei Notre Dame din South Bend Indiană. Repertoriul sau cuprinde roluri de operă, opereta și părți solistice vocal simfonice. Ferrando - Così Fan Tutte (W.A. Mozart); Tamino - Die Zauberflöte (W.A. Mozart); Don Ottavio - Don Giovanni (W.A. Mozart); Almaviva - Îl Barbiere di Siviglia (G. Rossini); Ernesto - Don Pasquale (G. Donizetti); Rodolfo - La Bohème
Emanuel-Cristian Caraman () [Corola-website/Science/322869_a_324198]
-
un aport substanțial la orchestrațiile celor 10 piese de pe album și a contribuit cu două compoziții - "Poveste fără sfârșit" și "Tulburător" pe versuri semnate Alexandru Andrieș. În 2005 a urmat o nouă colaborare cu același autor pe albumul "Opere și operete". Ca membru titular al trupei Vama Veche apare pe coperta albumelor : Vama Veche - Live la Sala Palatului[2005], Vama Veche - Fericire în rate [2006]. În 2004 este cooptat de Mihai Pocorschi în "VH2 " grup în care activează până în 2009. Pe
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
calitate, drept răspuns, peste șase luni, s-a montat la Târgu Mureș aceeași piesă într-o regie excepțională. După război, teatrul din Cluj a devenit un tipic teatru burghez. Avea o trupă numeroasă și foarte variată. Avea trei departamente: operă, operetă și proză. Erau amestecați aici cei mai talentați actori ai vremii cu diletanții. Kőmives Nagy Lajos a regizat spectacole ample, era omul marilor intenții. Poate că era un teatru mai pompos, cu mult patos și multă pasiune, dar a reușit
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
din cadrul Universității din Innbruck. Chiar lângă clădire se află "Kammerspiele Innsbruck" (Neuer Stadtsaal, fostul Casineum). Sala mare are aproximativ 800 de locuri, iar sala studio din subsol aproximativ 250. În repertoriul teatrului sunt piese de teatru, musicaluri, spectacole de operă, operetă și de balet. Arhitectul Christoph Gumpp cel Tânăr a transformat în anul 1629 o clădire din Rennplatz într-o sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
(n. 13 septembrie 1894 în Łódź, m. 27 decembrie 1953 în Zakopane) - poet polon de origine evreiască, scriitor, autor de vodeviluri, satire, librete pentru operetă și de versuri pentru cântece, unul dintre cei mai populari poeți poloni din perioada interbelică. A fost unul dintre membrii fondatori ai cafenelei pentru artiști "„Pod Picadorem”" și al cercului literar "„Skamander”". Colaborator la "„Wiadomości Literackie”". A tradus poezii din
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
Brăila (1997, 1998), Centrul Cultural American - București (1994), Uniunea Arhitecților din București (1993, 1994), Uniunea Scriitorilor din București, Casă Americii Latine din București, Fundația Culturală Română din București (1993 și 1994), Jazz Club - cu Harry Tavitian Group (1994), Teatrul de Opereta "Ion Dacian" (1996, 1997). În 1995 a susținut un spectacol la Bibliotecă Publică de Arte Interpretative din New York. 1982 - Premiul ATM pentru lansarea unui nou stil în coregrafia românească; 1984 - Premiul I și Premiul Criticii - Dresda - Germania la Festivalul Muzicii
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]