1,798 matches
-
lui Lenin, care îi asmuțise pe muncitorii uzinelor Putilov contra marinarilor baltici, precipită irevocabil o mare mișcare de solidaritate civică în sprijinul partidelor istorice. De aici se va naște Convenția Democrată din România. Constituirea opoziției democratice în jurul partidelor istorice principalul oponent tradițional al partidului comunist e resimțită de Ion Iliescu și de echipa lui ca un act ostil, cu atât mai mult cu cât, destul de repede, atât partidele, cât și organizațiile civice identifică responsabilitatea personală a lui Ion Iliescu în asigurarea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
al noii guvernări; însuși Ion Iliescu, direct interesat în această operație, susține tema foarte populară a contrastului dintre "anii buni" de început ai epocii Ceaușescu anii propriei ascensiuni politice și criza anilor '80. Declanșarea marii mișcări de propagandă îndreptate contra oponenților Frontului, care reînvie temele clasice ale luptei de clasă din anii 1945-1948, în conjuncție cu naționalismul și antioccidentalismul elaborat de regimul Ceaușescu în felul lui tot un avatar al stalinismului decadent lasă loc presupunerii că, în replică la începuturile de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
organizeze aici interogatorii de masă, a căror imagine e difuzată prin televiziune în toată țara72. La mai puțin de o lună după primele alegeri libere, statul român calcă în picioare statul de drept. Aruncați de-a valma la marginea societății, oponenții regimului ar fi trebuit să se resemneze și să se supună. N-a fost așa: încă în dimineața de 15 iunie, o coadă impresionantă aștepta să se înscrie în PNȚCD. Exact la o lună după invazia minerilor, pe 13 iulie
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult sau mai puțin, la prejudecățile sale. * „A-l Înțelege pe Dante Înseamnă a fi tot atît de mare ca el.” (H.de Balzac) Poate pentru faptul că, silindu-te să-l Înțelegi, ți-ai ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sentimentul” se dovedește, de multe ori, mai puternic decît „rațiunea”. * „Atenție la dușmani: ei sînt cei dintîi care ne observă greșelile.” (Antisthene) CÎnd Însă nu sîntem În stare să ne observăm greșelile, e bine să ne căutăm pentru un timp oponenți redutabili, capabili să ne penalizeze slăbiciunile sufletești. * „Nu te Însoți cu nimeni prea mult. Te vei bucura mai puțin, dar vei și suferi mai puțin.” (Marțial) Fiindcă egoismul structural al omului Îl face să suporte cu greu eventuala bunăstare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a-ți putea oferi, de exemplu, la sfîrșit meritele de relaxare dorite. * „Este un semn de mare mediocritate de a lăuda Întotdeauna moderat.” (Vauvenargues) A lăuda Întotdeauna moderat poate trece drept o atitudine diplomatică (aceea de a nu-ți crea oponenți, de a-ți asigura liniștea), Însă poate să Însemne și lipsă de curaj, sau chiar o incapacitate de a sesiza nuanțele, diferențele de calitate din comportamentul altora. Puterea deprinderilor și a obișnuințelor „Te opui mai ușor la Început, decît la
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Diderot) Însă și atunci cînd Îi copleșește invidia... * „Mulți din dușmanii tăi vor căuta să stîrnească disprețul tău pentru a sta apoi la adăpostul lui.” (N. Iorga) Disprețul față de altul ne dezavantajează, deoarece această stare ne face să desconsiderăm calitățile oponentului nostru, care pot fi reale, și de care el nu va Întîrzia să profite. * „O situație dă totdeauna mai multe păcate decît virtuți.” (N. Iorga) Pentru că În confruntările din diferite „situații” ale existenței lor, oamenii urmăresc, În primul rînd, impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este expresia măsurii În care te respecți În forul tău interior, deoarece poți, de exemplu, să-ți exprimi Îndatorarea pentru ajutorul de moment al cuiva, deși știi că acesta nu-ți Împărtășește de obicei opiniile, ba chiar Îți este un oponent frecvent. * „Cu un merit mare și cu o modestie și mai mare poți rămîne mult timp ignorat.” (La Bruyère) Firește, datorită invidiei: „Uneori e primejdios să ai prea mult merit; căci Întunecînd pe acela al altora, Îți faci dușmani ascunși
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sprijin în Europa, pentru noua ordine socială instaurată în Anglia, cel mai mare pericol îl reprezenta Irlanda, datorită coaliției dintre catolicii irlandezi și regaliștii englezi. Cromwel își declarase aversiunea față de Irlanda. El motiva acest comportament prin faptul că era un oponent înflăcărat al bisericii romano catolice, pe care o considera imorală, încălcând legile Bibliei prin situarea papei pe o poziție egală cu cea a lui Isus Christos. De asemenea, Lordul Protector îi acuza pe catolici de persecuțiile la care erau supuși
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fi putut proteja. Devine prieten cu Antonio Barberini, nepotul Papei Urban al VIII-lea, despre i-a facilitat accesul la aristocrația romana și care l-a învățat să studieze natura umană, să-și formeze o părere despre profilul psihologic al oponenților săi și apoi să dea lovitura de grație, nemailăsând adversarului nici o posibilitate de revenire. În 1634, Mazarin intră oficial în slujba Franței, fiind primit cu brațele deschise de către Richelieu, care l-a introdus imediat în consiliul Franței și în slujba
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe protestanți să-i acorde sprijin împotriva hughenoților. Pe lângă adversitatea față de hughenoți, Mazarin era un dușman înfocat al jansenismului, mai ales datorită atacurilor acestei confesiuni la adresa iezuiților, de care cardinalul era foarte atașat. Predecesorul sau, Richelieu, fusese și el un oponent al jansenismului, fiind un dușman declarat al teoreticianului acestui cult, Jansenius. Acesta scrisese, în 1635, un pamflet împotriva politicii și alianțelor Franței cu statele germane, intitulat Mars gallicus. Ura față de această mișcare a fost manifestate de Mazarin până și pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
apărut aspirantura, care consta Într-un „sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați În științe”. După aspirantură, se obținea titlul de „candidat În științe”, care echivalează cu doctorandul de astăzi. La susținere, lucrarea de doctorat avea obligatoriu doi oponenți, care aveau (și au În continuare, În sistemul rusesc) rolul procurorilor dintr-un proces. Dacă argumentele acestora În favoarea respingerii tezei sunt de necombătut, teza poate fi Într-adevăr amânată sau chiar respinsă. În România s-a renunțat la acest sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
negociere; • permite planificarea interacțiunilor viitoare; • sunt urmate (cu necesitate) de perioade de acalmie și de liniște; • le creează participanților satisfacție legată de soluționarea dezacordurilor; • se produce creșterea coeziunii și unității grupului/membrilor organizației în confruntarea cu dificultățile externe, cu un oponent extern; • duc spre crearea de norme, la apariția unor reguli și forme de comportament (Oglev, Russev, 2005); Efectele distructive/negative sunt: • cheltuieli mari emoționale, nervoase (într-un cuvânt, energetice) și materiale (în legătură cu participarea la conflict); • înrăutățesc climatul psihologic și social
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
accesibile pentru atingerea scopurilor stabilite: puterea, constrângerea, dependența altor participanți la deciziile și opțiunile lui. Situația este percepută de individ ca extrem de importantă pentru el, ca o problemă de victorie sau de înfrângere. Acest stil presupune o poziție rigidă față de oponenți și un antagonism ireconciliabil față de ceilalți participanți la conflict. Persoanele care îl adoptă sunt devotate propriei lor poziții, perspective. Le este frică să nu piardă controlul și se focalizează asupra a ceea ce vor/ce-și doresc ele. Participanții sunt prinși
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe toți participanții la interacțiune, dar fără să uite de propriile interese. Se presupune un schimb deschis de păreri, interesarea tuturor participanților la conflict la elaborarea unei soluții comune. Această formă cere o muncă îndelungată și participarea tuturor părților. Dacă oponenții au timp, iar rezolvaerea problemei are pentru toată lumea o importanță considerabilă, atunci prin această abordare este posibilă examinarea multilaterală a problemei, a divergențelor apărute și elaborarea unei soluții generale, cu respectarea intereselor tuturor participanților", menționează I. Oglev și Vl. Russev
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prețul unei concesii reciproce, spre elaborarea unei soluții intermediare care să convină ambelor părți, situație în care nimeni nu câștigă, dar nici nimeni nu pierde", precizează autorii ruși (2005, p. 138). O astfel de strategie este aplicabilă cu condiția ca oponenții să aibă o putere egală și atunci când n-au o rezervă mare de timp pentru a căuta o soluție mai bună. Este situația când combatanților le convine soluția intermediară pentru o anumită perioadă de timp. Compromisul este, adeseori, arta de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aflăm în fața unor reticențe în a negocia sau a unor atitudini defensive, să întrebăm partenerul ce anume l-ar face să se simtă mai bine dispus, mai interesat, mai motivat sau mai în largul lui; • să renunțăm la rolul de oponent și să ne comportăm ca partener; • să creăm un climat de consens. Să acordăm atenție terenului comun, acolo unde interesele, prioritățile și preocupările sunt complementare. Să discutăm despre problemele, aspectele, elementele, sarcinile asupra cărora suntem în mare măsură de acord
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
conduce medierea) (idem, pp. 142-149): a. Organizarea medierii conflictului. Aceată etapă cuprinde: căutarea înțeleaptă a locului și a momentului medierii: teren neutru, cameră încăpătoare, care creează senzația de liniște, de securitate față de amestecul altora. b. Motivarea și stabilirea relațiilor între oponenți. Mediatorul își exprimă satisfacția că părțile manifestă bunăvoință. Primele minute sunt extrem de importante. De ele depind atmosfera care se imprimă în continuare (deschidere, încredere, speranță sau încordare, închidere, respingere). Persoanele aflate în conflict "trebuie să simtă că au de-a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este indivizibil sau despre care cred că este ca atare" (Chelcea, Iluț, (coord.), 2003, p. 192). În competiție susține S. Băncilă (idem) "actorii implicați sunt preocupați mai mult de obținerea rezultatului dorit și mai puțin de caracteristicile și de comportamentele oponenților" (cu toate că acestea nu sunt și nu pot fi ignorate, iar pentru anumite momente ale relației ele pot deveni puncte puternice de interes și de focalizare). În raporturile competițional-concurențiale, când probabilitatea unei părți de a-și atinge scopul crește, probabilitatea celeilalte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în dauna partenerului apucă un drum fără întoarcere. În situația în care "amândoi participanții aplică strategii competitive, orice încercare a unuia dintre ei de a reveni la comportamentul de cooperare îi va pricinui pierderi semnificative, augmentând în același timp profitul oponentului" (p. 33). În atare condiții, jucătorul care a hotărât totuși să sufere pierderi temporare cu scopul de a-și determina partenerul să coopereze (potrivit normei reciprocității) a ales cum ar zice A. Rapaport "calea martirului". • Robert Knox și Ronald Douglas
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
privească evoluția unui model și să observe consecințele răspunsurilor cooperative ori competitive ale acestuia (conform, cum știm, teoriei învățării sociale). Subiectul poate învăța cooperarea și de la un model cooperant, dar și de la unul competitiv. În interacțiunea în care modelul sau oponentul său se comportă în manieră competitivă, alegerile competitive ale oponentului sunt văzute de subiect ca pedepse pentru comportamentul competitiv al modelului. Dimpotrivă, modelul cooperativ este recompensat prin cooperarea partenerului său", explică psihologul ieșean (2006, p. 34). • Sociologul Elinor Ostrom a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ori competitive ale acestuia (conform, cum știm, teoriei învățării sociale). Subiectul poate învăța cooperarea și de la un model cooperant, dar și de la unul competitiv. În interacțiunea în care modelul sau oponentul său se comportă în manieră competitivă, alegerile competitive ale oponentului sunt văzute de subiect ca pedepse pentru comportamentul competitiv al modelului. Dimpotrivă, modelul cooperativ este recompensat prin cooperarea partenerului său", explică psihologul ieșean (2006, p. 34). • Sociologul Elinor Ostrom a descoperit (în 1990) faptul că "existența unui sistem de supraveghere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a consuma alcool, și nu asupra problemelor psihologice, a cunoscut o creștere semnificativă (Gelder, Gath, Mayou, 1994, p. 555). Dezvoltarea terapiei comportamentale este strâns legată de reacțiile științifice aduse împotriva abordării dinamice. În special H.J. Eysenck a fost unul dintre oponenții principali ai psihanalizei, acesta fiind convins de avantajele terapiei comportamentale ca metodă alternativă de terapie (Eysenck, 1964). În ciuda faptului că terapeuții behavioriști nu împărtășesc o singură abordare teoretică și nu aderă la o serie specifică de tehnici terapeutice, cu toții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
le contrazică, folosite pentru a susține un argument sau a justifica o alegere. Pacea, dreptatea, drepturile omului, democrația sunt ingrediente în fața cărora nu putem decât să ne înclinăm. Ar fi nedrept să acuzăm pe cel ce vorbește de ipocrizie, chiar dacă oponenții o fac. Adesea, aceștia vor doar să facă din poziția lor ceva inatacabil, atașând-o de un principiu la care toată lumea trebuie să subscrie. Deturnarea este o manevră a protagonistului care nu mai are argumente. Se îndepărtează de subiectul care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
riposta, deoarece cecenii care suferă mult mai mult sunt lăsați la o parte. O variantă a deturnării este pirueta: este o glumă prin care se evită să se dea un răspuns la o întrebare. Exilarea urmărește să îl închidă pe oponent în trecut, insinuând că a rămas în urmă: el nu înțelege actualitatea. Lumea progresează, iar el nu are simțul istoriei. Astfel, unui partizan al intervenției statului în economie îi va fi reproșat că a rămas la epoca planificării sovietice. Această
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]