1,722 matches
-
studii întreprinse estimează că mai ales în societățile totalitare "mijloacele de comunicare în masă și ziariștii nu spun adevărul sau mint pur și simplu" [Selys, 1992:7]. • Delimitarea socială presupune împărțirea grupului social în adepți ai modelului doctrinar sau în opozanți ai lui. Pentru acești din urmă "rătăciți", "oi negre" ale societății, un rafinat sistem de reeducare, de aducere la ordine, la practicile și "adevărurile absolute" ale puterii, a fost în permanență pus la încercare. Iar realitatea a dovedit că mașina
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conflictului. Din poziția de arbitru al balanței de putere În Europa Centrală și de Sud-Est, se considera că România putea să facă acest lucru - sau măcar ar fi sprijinit, prin deschiderea unui nou front care i-ar fi forțat pe opozanți să-și disperseze trupele, ofensiva aliaților asupra pozițiilor ocupate de aceștia. Sfârșitul primului război mondial a dovedit că decizia strategică a Bucureștiului fusese corectă, iar unificarea națională a devenit la scurt timp o realitate. Nu numai că unificarea națională a
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sub tăcere. Să presupunem, de asemenea în cadrul scenariului nostru critic la fel de fantezist ca și al romanului însuși că această insulă n-ar avea nici o tradiție revoluționară, reală; că ea nu mai are mai exact spus o astfel de tradiție; că opozanții reali sau virtuali au fost de mult anihilați; că tehnica revoluției și a loviturii de stat ar fi, într-adevăr, doar treaba profesioniștilor (p. 218), și astfel vom avea despre pasivitatea acestei frumoase insule o imagine mai credibilă și mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ce au ieșit din coaliția dominantă, și care, prin urmare, sunt nemultumiți de maniera în care s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai mare. În privința celorlalți - de obicei opozanții din regim -, odată cu represiunea și demobilizarea, se poate urmări și obținerea legitimității. Nu trebuie omis monopolul deținut de reprezentanții regimului autoritar asupra tuturor mijoacelor de comunicare, adică căile prin care se fac publice succesele, și, totodată, prin care se camufleză
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
peți fără să variezi". Între același și celălalt, între variație și repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică negativă, nerezolvată într-o sinteză pozitivă, ci deschisă, păstrîn du-i în joc pe ambii opozanți. Ba chiar am putea spune că această neîncetată deschidere, acest perpetuu du-te-vino dintre diferență și repetiție reprezintă adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
premierii romanului informații calde despre el! Aflam astfel că printre zecile de persoane care au organizat și participat în zilele acelea la manifestații neautorizate la Moscova și Sankt Petersburg, pentru a cere demisia premierului Putin, s-a aflat și Limonov, opozant și scriitor controversat, arestat de poliție... Fascinația exercitată de acest (anti-)erou contemporan rus asupra lui Carrère a atras atenția lumii întregi asupra sa. Aventurier cinic și insolent, rocambolesc, talentat și odios în egală măsură, Limonov este un amestec de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
burgheze naționaliste din lumea a treia erau considerate bune (pentru o acidă critică marxistă a lui Lenin, vezi Warren 1980), în timp ce agitația socialistă în Vest urma să fie evitată, pentru că ea ar fi putut afecta relațiile sovieticilor cu principalii lor opozanți, într-o perioadă a coexistenței pașnice. De asemenea, unele dintre conceptele centrale ale teoriilor sovietice asupra relațiilor internaționale s-au dezvoltat în așa fel încît le-au făcut pe acestea din urmă aproape imposibil de distins de abordările realiste (materialiste
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
departamentelor, care, în viziunea lor, erau instrumente importante ale statului republican. Totuși, în ciuda acestei opoziții, reformiștii au avut elanul și puterea de a merge mai departe cu reformele. Au trebuit să se facă unele compromisuri pentru a-i liniști pe opozanți. De exemplu, în timp ce propunerea de a înființa guverne regionale alese prin vot a fost adoptată, departamentul a fost păstrat, în ciuda complexității politico-administrative pe care acesta o implica. Acesta este, de fapt, un aspect al istoriei administrative a Franței care îi
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sa imprudentă a văzut un delict (Tristia 3, 5, 43-52) care nu era scelus, ci error. Această circumstanță atenuantă nutrea speranța poetului întru anularea relegării sau a schimbării locului de exil. MOTIVE POLITICE. Regimul politic a lui Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
POLITICE. Regimul politic a lui Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului imperial și că ar fi participat la reuniuni pitagoreice clandestine. Cercul de opozanți avea o ideologie neopitagoreică, sectă filozofică suspectă prin adunările ei secrete. Nici argumentele lui Carcopino nu suportă însă o analiză riguroasă. Într-adevăr, Ovidiu prezintă, în Metamorfoze, Cartea XV, teoria metempsihozei, dar opera poetului conține multe elemente în contradicție cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ipoteză care dovedește situația precară 23 a lui Ovidiu și complexitatea vieții politice de la Roma în perioada de senectute a lui Augustus. Pentru a înțelege ponderea motivelor politice în procesul relegării lui Ovidiu trebuie să stabilim dacă poetul a fost opozant al regimului imperial augustan. În opera sa, nu se află atitudini politice deschise, fapt care ar fi fost amendat prompt de un regim totalitar. Poetul precizase că delictul său, malum funestum meritase pedeapsa capitală, dar că împăratul comutase această pedeapsă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a doi consuli Paulus Fabius Maximus și Quintus Tubero 60, care, după cum am mai subliniat 61, orice s-ar spune împotrivă, "dacă nu erau adversari ai Împăratului, cel puțin nu erau nici partizani înflăcărați ai lui". Acesta, deci, este cercul opozanților față de regimul lui Augustus, la care converg, cum am presupus 62, și unele curente "ideologice" heterodoxe, mai ales cel iudaic, parcă pentru a da mediului un ton de mai profundă înălțare spirituală. Și, ironia sorții, tocmai în acest cerc anti-Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
libertate exterioară, dedați tuturor impulsurilor pasionale 71, prin aceasta contribuind la propria lor negare. Și cum, vrem nu vrem, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, la care cu toții ne raportăm, în timp ce omul augustan, din cercul guvernanților sau al opozanților prin cei mai înalți reprezentanți ai săi, se străduiește să imite libertatea interioară a lui Dumnezeu, înfrânându-și orice fel de impulsuri pasionale, pentru a nu deveni sclavul acestora 72, Ovidiu se gândește că poate realiza libertatea exterioară a zeilor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
deci, firul cercetării noastre de la momentul în care, oprindu-ne la crimen carminis, am trasat în linii mari curentele de idei care circulau în epoca lui Augustus la Roma, evidențiind, cum atât susținătorii regimului augustan cât și așa-zișii săi opozanți convergeau asupra liniei conducătoare care tindea la o emancipare morală a societății și la elevarea sa spirituală. La momentul respectiv am subliniat că Ovidiu credea că se poate baza pe cei din cercul anti-Augustus, răstălmăcind, însă, principiul de libertate, pe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
baza pe cei din cercul anti-Augustus, răstălmăcind, însă, principiul de libertate, pe care cercul respectiv îl afișa ostentativ, la fel de altfel, ca și Augustus însuși. Într-adevăr, dacă acea Weltanschauung metafizico-religioasă era comună atât lui Augustus și susținătorilor săi cât și opozanților (nu și lui Ovidiu însă), aceasta începea să se diferențieze în mod fundamental în cazul implicațiilor politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de dominația facțiunii , libertatea antică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vremuri mai bune care să asigure adevărata întoarcere a libertății antice. Într-o oarecare măsură, pentru început aceastea au adoptat o poziție de vigilentă așteptare, înșelată ulterior de măsurile judecătorești și legislative ale lui Augustus, care au înăsprit progresiv spiritele opozanților: de exemplu, violarea sacralității conceptelor de patria potestas, manus maritalis, univiritas..., și din cauza cărora nu numai libertatea politică, ci și cea personală era comprimată 130. Rezultatul a fost că principiul de libertate republicană, înțeles de antici și, fără îndoială și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
semnalat și comparația pe care Ovidiu o instituie, chiar dacă în mod apofatic, între Livia și asemenea femei criminale și abominabile sau de-a dreptul monștri feminini; el continuă, în același mod, cum a făcut și cu Augustus. În ochii unui opozant și Fabia era una dintre opozanții lui Augustus mesajul poetului era clar. Fabia trebuia să se adreseze unei femei, mai mult, unei prințese (femina, sed princeps, v. 125), care cu virtutea sa, cu frumusețea și (mores), preceptele sale de conduită
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o instituie, chiar dacă în mod apofatic, între Livia și asemenea femei criminale și abominabile sau de-a dreptul monștri feminini; el continuă, în același mod, cum a făcut și cu Augustus. În ochii unui opozant și Fabia era una dintre opozanții lui Augustus mesajul poetului era clar. Fabia trebuia să se adreseze unei femei, mai mult, unei prințese (femina, sed princeps, v. 125), care cu virtutea sa, cu frumusețea și (mores), preceptele sale de conduită socială, singură a fost considerată demnă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
împreună cu alte forțe asemănătoare, o contrabalanță la autoritatea crescândă a împăratului; Augustus, însă, nu putea să-și facă nicio iluzie asupra sensului ovidian de "libertate", dar putea fi destul de sigur asupra sensului de libertate în concepția lui Paulus și a opozanților, gândind, poate cel puțin la început -, că întoarcerea libertății antice ar trebui să se întâmple prin intermediul său. Și în viața reală existau interferențe, dar și diferențe sensibile: în ciuda aspectului său de "jovialitate", care apare la Horațiu, Paulus rămâne întotdeauna nobilis
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
intrigantă, indecisă și prefăcută, neeficientă, inconsistentă și lipsită de principii, care nu s-a manifestat "au grand jour", și care nu provenea din corpurile politice, din senat sau din popor 400. Cum s-a văzut mai sus401, nu puțini dintre opozanții regimului augustan au arătat prin fapte adeziunea lor la ideile pe care le susțineau și au pecetluit aproape cu exilul sau chiar și cu moartea atașamentul lor față de aceste idei. Realitatea, prin urmare, era mai crudă și mai puțin roză
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
întâmplat chiar în casa lui Paulus sau este strâns legată de el... De altfel intriga opoziției, mai mult sau mai puțin fățișă, a cărei conducător secret era Paulus Fabius Maximus era probabil foarte complexă și variată. Se pare că asemenea opozanți erau și în casa imperială: Marcia, soția lui Fabius; soacra Fabiei, Atia minor, matertera Caesaris, al cărei tată M. Atius Balbus, era direct înrudit, pe linie maternă, cu Pompeius Magnus; însăși Iulia, fiica lui Augustus, în spatele căreia se afla Scribonia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
numai gândul, deși îndepărtat de Ovidiu, de a-l compara pe Augustus cu asemenea tirani sau cu ființe monstuoase de o cruzime proverbială, nu-l putea măguli pe Împărat și pe susținătorii săi: poate astfel ar fi fost avertizați. Însă, opozanții față de regimul augustan înțelegeau fără îndoială, din zbor, că Ovidiu era convins de veridicitatea identificării lui Augustus cu respectivele personaje sângeroase și despotice. De altfel, prin faptul că nu îndrăzneau să se apropie de poet, că nu se încumetau să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa sunt bine cunoscute și nici măcar nu le vom menționa. Dar care este impresia partidului opozanților față de această legislație multiplă și variată? Poate Ovidiu va reuși să descopere mai multe aspecte interesante ale acestei probleme. Într-adevăr motivul relegării lui Ovidiu la Tomis avea caracter moral, adică se baza pe violarea de către sulmonez a normelor de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
el vrea să marcheze pentru eternitate anul nașterii sale? După ce am observat la Ovidiu atâtea indicii de ostilitate împotriva lui Augustus și a regimului imperial, răspunsul ni se pare ușor. Pentru sulmonez erau, fără îndoială, importante zvonurile, care circulau printre opozanți, cu privire la bătălia de la Modena și la moartea celor doi consuli 456. Aceste zvonuri ne sunt transmise de C. Suetonius Tranquillus (Aug., 11): "deoarece în acest război au pierit Hirtius pe câmpul de luptă și Pansa de o rană, a devenit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al II-lea, îi încurajează pe ascuns pe toți adversarii acestuia. Richelieu și regimul de război. În 1630, un complot de curte, care îi regrupează în spatele Mariei de Medici pe regina Ana de Austria, pe Gaston d'Orléans, pe toți opozanții ministrului, este pe punctul de a reuși; la 10 noiembrie, Maria de Medici, care îi reproșează cardinalului ingratitudinea față de ea, crede că a obținut înlăturarea acestuia, dar la sfîrșitul acestei "zile a păcăliților", regele își reînnoiește încrederea în ministrul său
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]