3,464 matches
-
rolul coordonator al Agenției Naționale Antidrog în promovarea conceptului de justiție terapeutică va fi determinant. Fără a uita de necesitatea schimbării atitudinilor și mentalităților în abordarea sistemului de justiție penală prin imprimarea unui predominant rol social și proactiv, ne exprimăm optimismul că analiza și cercetarea sistematică și riguroasă a domeniului va conduce la adoptarea și implementarea unei filosofii juridice orientate către efecte sociale. Bibliografie Abraham Pavel (coord.), Introducere în probațiune, Editura Național, București, 2001. Abraham Pavel (coord.), Poliția Comunitară. Abordări conceptuale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
La rândul nostru, i-am revăzut cu plăcere pe cei care ne-au oferit mai mult decât informații, pe cei ce ne-au fost modele atât în profesie, cât și în viață: doamna profesor Ruxandra Rășcanu, cu inepuizabilă energie și optimism și cu o memorie extraordinară, și-a amintit numele tuturor; domnul decan Cătălin Zamfir, care - cu modestia marilor spirite - ne-a făcut onoarea de a ne numi „colegi”, este, pentru mine, cel puțin, profesorul de la care am mereu ceva de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
cu un comportament adecvat societății noastre, instituind chiar un sistem de supraveghere cetățenească a victimelor drogurilor, până la reinserția lor socială totală. În acest sens, un rol deosebit îl pot avea centrele de prevenire și consiliere antidrog. Nutresc speranța și împărtășesc optimismul că Strategia națională antidrog constituie un document programatic, eficient, în măsură să își atingă obiectivele și, în ultimă instanță, să contribuie efectiv la diminuarea consumului ilicit de droguri. Capitolul 2 Introducere Cuvânt din partea Coordonatorului național pe droguri Flagelul drogurilor reprezintă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
dădu Lefty din cap. O faci pe mama ta să se Îmbolnăvească de Îngrijorare. ― N-o să pățesc nimic, spuse Milton. Privindu-și fiul, Lefty văzu acum o imagine dureroasă: pe el Însuși cu douăzeci de ani În urmă, plin de optimism cretin și Îngâmfat. N-avea altceva de făcut cu teama care Îl sfredelea ca un cui decât să-și exprime cu voce tare mânia. ― Bine atunci. Du-te la Marină, spuse Lefty. Dar știi ce uiți tu, domnule cât pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intrare un Disco-Matic din crom, plastic și sticlă colorată. Avea un geam micuț, prin care se vedea schimbarea automată a discurilor. Printr-un sistem circulator de pe marginile tonomatului se ridicau dâre de bule albastre, bule care simbolizau efervescența vieții americane, optimismul nostru postbelic, băuturile noastre Înțepătoare, imperiale, carbogazoase. Bule pline cu aerul fierbinte al democrației americane, fierbând din teancurile de discuri de vinil dinăuntru. Poate Mama Don’t Allow It de Bunny Berigan sau Stardust de Tommy Dorsey și orchestra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă scurte, se vedeau deasupra buzei mele de sus. Mi-am scos penseta din trusă și le-am smuls. Mi-au dat lacrimile. Hainele mi se păreau prea strâmte. Mânecile de la tricou erau prea scurte. M-am pieptănat și, cu optimism, cu disperare, mi-am zâmbit. Știam că situația mea, indiferent ce-ar fi fost, era un soi de criză. Îmi dădeam seama de asta după comportamentul fals și vesel al părinților mei, dar și după plecarea noastră pripită de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că mi se Întâmplase ceva groaznic. Așa că În armonia suferinței lor a pătruns disonanța. În timp ce Milton se străduia să-și păstreze atitudinea pozitivă, Tessie se lăsa cuprinsă din ce În ce mai tare de disperare. Au Început să se certe. Din când În când, optimismul lui Milton o molipsea și pe mama și se Înveselea și ea o zi, două. Își spunea că, la urma urmei, nu știau nimic sigur. Dar stările acestea erau trecătoare. Când era singură, Tessie Încerca să simtă ceva prin cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fii serios, spuse Roxanne. Dwight nu se uită la ea. Ceilalți ridicară din umeri, iar Dwight se Îndepărtă dezgustat. Roxanne se gândi: de ce se purta așa, tocmai acum când Începuseră să se Înțeleagă? Prietenii mei Începură o discuție plină de optimismul proaspăt regăsit. Primul lucru, când va ajunge acasă, spuse Marlena, va fi o baie lungă și fierbinte. Roxanne zise că va sta sub duș o oră Întreagă, oricât ar fi de scandalos, să fie sigură că dă jos toată mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pământ. Trebuia să fac ceva să-mi revin. Normal că mi-era și puțin teamă să mă întorc la muncă. Era posibil să aibă loc un alt atac. Ce puteam face să-mi înfrâng teama asta? Trebuia să privesc cu optimism înainte. Altfel, aveam să rămân la ideea că eram o victimă și să nu-mi mai vin în fire niciodată. Dacă nu alungam această idee, puteam deveni propriul meu dușman. Oameni obișnuiți și-au pierdut viețile sau au fost afectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
străin. Probabil că am făcut-o să-și amintescă lucruri pe care nu dorea să le rememoreze. Sper ca acest interviu să o ajute să pună capăt acelei perioade din viața ei și să o ajute să privescă înainte cu optimism. „Înainte de 20 martie am fost răcită și, timp de zece zile, am avut febră 390, nu scădea deloc. Cred că mi-am luat liber o zi de la muncă, dar nu sunt sigură. În rest, m-am străduit să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
realizat asta după ce am părăsit gruparea. Am suferit o depresie. A fost dureros. Totuși a intervenit o schimbare - am căpătat o încredere în mine, inexistentă în trecut. În interiorul sectei am avut parte de multe experiențe și pieptul îmi vibra de optimism: «Acum nu e bine, dar cu siguranță voi ajunge pe drumul cel bun.» În prezent locuiesc în Tokio. Prietenii sunt cei care îmi dau puterea să trăiesc în lumea aceasta, ei sunt pilonii de sprijin. Foștii credincioși ai sectei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
impresia că în târgul acesta Viky poate să moară cu zile. Doctorul Petroff a luat sânge lui Viky și l-a trimis la analiză la Constanța. În două zile, sau cel mult trei, vom afla adevărul. Avem un moment de optimism, ca și cum am afla că Viky merge spre bine. Doamna Axente este mai elocventă ca niciodată. După ce doctorul Petroff și-a dat sentința, ea s-a dus imediat la Viky să-i spună "vestea bună". A găsit-o dormind și a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fac mărturisirea fără nici o remușcare. Bineînțeles, aș vrea din toată inima să se facă Viky sănătoasă. N-ar fi sacrificiu pe care să nu-l îndeplinesc și, fără ezitare, aș schimba soarta mea cu a ei. Nu mai am nici un optimism pentru viața mea, pe care o socotesc inutilă, nu sper în nimic, nu doresc nimic. S-a prăbușit tot ce-am încercat să clădesc și cred ca și tine: deoarece m-am înșelat de atâtea ori și așa de funest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-ți găsești. Ce ți-i scris, rămâne scris Chiar de ai în gând un vis. Eu din casă nu mai ies, Deși dorul cere des. Dar îți spun ca un precept: Bunul-simț rămas-a drept. De când sunt sub aparat, Optimism am căpătat. Bine-i și așa să fie Decât pus pe năsălie! Fost-am pesimist o viață, Acum vreau clipa măreață; Fost-am ieri întunecat, Acum sorb ca fermecat Și esența din nimic Chiar de-i orizontul mic. Dacă știi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mângâie pe cei mai disperați, să-i aducă înapoi la mamele speriate pe copiii ce se pierduseră în confuzia generală. Gomerius, mai ales, era neobosit, iar vocea sa groasă și cavernoasă, cu un ton întotdeauna liniștitor, aducea un pic de optimism în sufletele multora, care ziua întreagă - iar alții chiar mai multe zile - rătăciseră înspăimântați, pradă nenumăratelor temeri și mânați înainte de o frică oarbă. în mijlocul curții, abatele îi spuse lui Wisichart: — Sunteți siguri că sunteți urmăriți? Crezi că ne aflăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vrea să lipsesc de la bătălie. Cum se întâmpla adesea, chipul lui Etius se lumină de mai multe ori într-un zâmbet larg și cuceritor. Cu un gest energic, îi puse o mână pe braț, privindu-l cu ochi arzând de optimism și hotărâre: — Așa ceva nu o să se întâmple! Mai mult, nu trebuie cu nici nu chip să se întâmple: fiindcă, până în a doua săptămână a lui iunie, tu și Divicone va trebui să-mi aduceți la Aureliana toți soldații și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a hunilor, ba mai mult, se putea mândri cu o campanie în plus: aceea împotriva bagauzilor. încă din primul moment, între ei se instală între ei o simpatie reciprocă, ce îi ajută pe amândoi să întreprindă cu ceva mai mult optimism acea misiune la care nu jinduiau absolut deloc. Părăsiră Arelate la ora a treia a zilei, trecând pe sub marele arc din perioada lui augustiană a Porții de Miazănoapte, fără alt bagaj decât cel pe care și-l putea duce fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu prea văd cum ar putea cineva să rămână în afara luptei. Prietenul său încuviință și urcă în șa, urmat imediat de bagaudul care-l însoțise. în privirea sa apăru din nou, în sfârșit, acea sclipire de ironie caldă și de optimism pe care Sebastianus o cunoștea încă de la prima sa întâlnire. — Ei bine, încheie, întinzându-i mâna, dacă o să fie așa, fii fără grijă, eu și cu tăietorii mei de gâturi șleampăți o să ne facem datoria. Sebastianus îi răspunse printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la Haos. Asta spune și Ioan în APOCALIPSĂ... -... După care lumea va renaște dreaptă și curată, pentru a lua totul de la început... Dieu est mort! Vive Dieu! îl completă ironic Carol.. Ce naiba! Ai urmat școala secundară la claustrul de maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bolnav. Nu stătea în pat, dar abia umbla. Nu mai avea cu ce trăi. Știam toate, eram trist până la moarte, dar vârsta mă împiedica să văd toată gravitatea lucrului. Îmi închipuiam că poate se va face bine. În orice caz, optimismul, speranța - mai bine zis inconștiența vârstei - mă oprea să mă gândesc clar că poate n-am să-l mai văd niciodată. Și-n adevăr, nu l-am mai văzut decât o singură dată, peste trei săptămâni, întins pe masă, indiferent
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voinic, curajos, bun și de o inteligență mijlocie. Avea un caracter admirabil, din care puțin am moștenit. Am moștenit jovialitatea, pe care mi-a împuținat-o boala și altă parte a caracterului meu. N-am moștenit egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul. El, orice necaz cât de mare (pierderea averii, lipsa banului pentru ziua de mâine etc.) ar fi avut, rămânea tot vesel, parcă i-ar fi venit o mare bucurie. El nu se irita niciodată, orice i-ar fi făcut cineva
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
drept un sofism. 13. ...omul cere vieții ceea ce ea nu poate da; este ceea cespune poetul în versurile: Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii... 14. Pesimismul și optimismul sunt adevăruri relative. Viața nu e nici bună, nici rea în sine. E cum o simți - și nimic alta. 15. Moartea prin sinucidere e tot atât de "determinată" ca șiorice moarte, ca și moartea de cancer. Moartea cauzată de o boală fizică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
uniformitatea aparentă ni se pare și mai mare. Mai departe, când ieșim din omenire, această uniformitate devine totală: numai un păstor distinge individualitatea fiecărui animal din turma sa. Pentru noi nu e nici o deosebire între ele. 25. E de invidiat optimismul contemporanilor noștri, care credcă am progresat atât de excesiv, ne-am dezanalizat atât de mult, comprehensiunea și inteligența sunt atât de complet tovarășele noastre de orice moment, încît, ca să ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult abstracționism
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sec, de proces-verbal, sacadarea necizelată conferă veridicitate mărturisirii. În două rânduri, vorbind despre tatăl și unchiul său, se compară cu aceștia, neomițând să se pună în inferioritate. Tatăl avea un "caracter admirabil"; el nu a moștenit "egalitatea caracterului lui, răbdarea, optimismul" (Opere, 6, p. 247). Același complex al modestiei se observă când se raportează la unchiul său, Teodor, om de o inteligență excepțională. Regretul este evident: "Aurul lui s-a amestecat la mine cu multe metale inferioare. E ceva greoi, e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]