1,729 matches
-
vorbește de navigare stelară cu aceleași cuvinte folosite și în marină (căpitanul satelitului artificial se scufundă cu mașinăria lui). Comparațiile sunt numeroase, paralelele sunt cusute cu ață albă. Paradigma care trimite la lumea cotidiană, departe de a fi absentă, este orbitoare. Acest lucru ne dă de gândit în ce privește limitele imaginarului într-o epocă. Dacă, așa cum crede Oscar Wilde, imaginația nu știe decât să imite și doar spiritul critic este creator, aici partea de imitație și de travestire este extrem de importantă. Dar
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
poate altfel,/ O să sosească/ Și ziua aceea,/ Amânată de veacuri,/ O să vină/ Se apropie,/ Se și aude/ Pulsul ei, bătând,/ Între zări,/ O să vină ea,/ Se simte, în aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie,/ Vibrând în lumină" (Dies ille, dies irae)62. Prea puține consemnări critice se apleacă, în mod consistent și oficial, spre studiul poeziei interzise a poetei. Lipsa de interes, sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile expresioniste. Tabloul e scăldat într-o lumină rece și dură"125, înregistrându-se "o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum și violența percepției poetice și a corespondențelor, lumina orbitoare devenind, astfel, în poezia La celălalt capăt, un semn thanatic și, în general, senzualității difuze de altădată, îi corespunde acum o copleșire dusă până la limita insuportabilului, a simțurilor"126. Apropiat modelului internațional de critică, asemănându-se stilului eseistic adoptat de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul fluturelui și, în cele din urmă, se oprește în palmă. Fluturele și frunza devin metafore ale existenței, ale vieții ce trece în "orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt", în mod insesizabil, sub imperiul aceleiași așteptări neîmplinite"147. Ceea ce contează cu adevărat se dovedește a fi sufletul, adică intimitatea ființială a poetei, restul reprezentând o iluzie: " Dacă aș fi fost făcută/ Să mă plimb printre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
continue cumva? Sau fluturelui? Să i se isprăvească într-un fel/ Desenul de pe aripi?/ Dar liniile mele din palmă,/ Evident numai schițe ale unui/ Tablou abia început?/ Totul neterminat/ Și așteptându-și emoționat/ Întregirea/ Care nu se poate distinge/ În orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt". (La celălalt capăt) Înlocuirea luminii cu întunericul este "dublată de o retragere din universul exterior, în universul interior"149: "O fugă neoprită decât rar/ Între două aniversări,/ Cât să-ți tragi răsuflarea/ Ca să poți fugi din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de esență, un puls regenerator. Iluzia scînteia, orbitor, la apogeu. Prea curînd, această iluzie a început să se întunece Specialiștii în diversiuni s-au priceput să infesteze Golănia cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
astfel de compensație. Alteritatea ei este prea puternică pentru a fi absorbită de istorie, prin literatură. Este limpede că, În vreme ce scriitorul francez normal nu are de recuperat decît o dimensiune culturală cunoscută pentru a face să strălucească un adevăr altădată orbitor - acel alb regal din drapelul Franței, acoperit azi de carnavalul geometric al stars&stripes -, Anne Garréta pune o Întrebare mult mai gravă: nu ce este omul european ci, pur și simplu, ce este omul, omul normal? Sigur că Întrebarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rug sau să-l invite să-și Întindă umbra peste o operă „interminabilă”, pentru a-i pune capăt. Apelează la celălalt pentru că el nu poate să Încheie, să termine, rămîne condamnat, ca Vladimir și Estragon, să continue În chiar lumina orbitoare a lipsei de sens, Într-un efort cu adevărat sisific de a deplasa locul sensului din transcendență, negată, În el Însuși. Blanchot a fost contemporan cu Noii Romancieri, congener cu Beckett (doar cu nu an mai tînăr). O Întreagă gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu este o ciocnire, iar combinația dintre ciocnire și intersecție produce un contrapunct între coliziune și continuumul armonios. Energia concentrată în centrul punctual ne poate aminti de un arc electric ai cărui electrozi incandescenți generează o lumină de o intensitate orbitoare. Ne mai putem gândi la Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), unde scânteia creatoare merge de-a lungul orizontalei excentrice, traversând centrul dinspre Creator spre creația sa. În acea pictură, ca și în monumentul lui Newman, acțiunea excentrică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
luminoase, precum soarele sau nimburile, constituie exemple de acest tip; similare sunt și liniile ori suprafețele decurgând din punctele de fugă ale per spectivei centrale. În Apariția lui Moreau (figura 95), capul profetului mort este înconjurat de strălucirea unor raze orbitoare și creează un centru nodal cu intensitate dominantă. (2) Dinamica vizuală în direcția opusă, convergența vectorilor către un centru comun generează și ea noduri. Cheia de boltă în care se întâlnesc ogivele unei bolți gotice devine centru de energie concentrată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fără chip", mireasmă devoratoare, de aceea " Cine se pleacă-n zarea mea/ Rămâne iar bolnav de moarte/ Un foșnet uriaș de crini/ Venind spre munte de departe". ("Imn"). În concluzie, poetul creează acel imn de slavă și bucurie, o lumină "orbitoare" care ne amintește de vechea poezie egipteană 3, dar și de N. Labiș, care cântă lumina, apa, trezirea la viață, iubirea: Sunt numai râuri de iubire/ Sunt numai cel care va fi/ cum aș putea opri această lumină,/ Această slavă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
au: „Și ninge în orașul mare/ E noaptea plină de orgii,/ Iar prin saloane aurii/ S-aud orcherstre, și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin.../ Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...”4 ) în proză lucrurile sînt spuse ceva mai net: „Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n geam...Vrea iubire...” („Pe maidan
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vae soli” - o carte rară, legată în pînză sau în piele), „clavir”, „draperie”, „fondante” („Lîngă pat, pe o măsuță, cîteva cărți, un caiet gros (album-n. m.) o cutie cu fondante și țigări fine” -„Dintr-un text comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întîmplare: „Și ninge în orașul mare/E noaptea plină de orgii,/Iar prin saloane aurii/ S-aud orchestre și fanfare.// Femei nocturne, singurele/ La colț de stradă se ațin,/ Desfrîu de bere și de vin/ Prin berării, și cafenele.// De orbitoare galantare/ De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin,/ Și ninge în orașul mare!...” („Și ninge...”). Mai încăpeau o strofă-două. Un alt poet poate că le-ar fi fabricat și introdus. Consecințele ar fi fost rele: poemul s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și să spunem Europei să se trezească, elaborînd și asociind un discurs Meta-Națiunii europene, un discurs pentru cultura europeană și, în sfîrșit, un discurs pentru democrația în Lume. Intelectualii europeni de astăzi trebuie să preia din cuvîntul Aufklärer nu sensul orbitor de purtător de Lumină, ci sensul avansat al cuvîntului Călăuză. Epilog Provincia meta-națională Ne aflăm acum în era planetară. De la descoperirea Americii încoace, între toate punctele Terrei există conexiuni din ce în ce mai strînse. Inter-retro-acțiunile neîntrerupte dintre trei-patru miliarde de ființe omenești constituie
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
buzele pulverizându-ne hainele, pieile, amestecându-ne inima mâncându-ne genele, smalțul ochilor, coastele, sângele, ciobindu-ne șira spinării, arzând. arzând cu troznete, ca dați cu benzină arzând cu ghețuri albastre, cu stalactite de fum cu ceară sfârâitoare, cu seu orbitor până cenușa a umplut lada de studio și chiuveta din baie și păianjenii și-au făcut plase în coșul pieptului nostru. (Mircea Cărtărescu, Ciocnirea) 1. Ilustrează, în două enunțuri, aspectul denotativ și conotativ al cuvântului ciocnire. 2. Explică folosirea virgulelor
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ași produce propria realitate. Autorii romanului postmodern se integrează generațiilor ’80, ’90: Mircea Nedelciu (Tratament fabulatoriu, Zmeura de câmpie, Femeia în roșu - coautori, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș), Gheorghe Crăciun (Compunere cu paralele inegale, Pupa russa), Mircea Căr tărescu (Travesti, Orbitor), Ioan Groșan (O sută de ani de zile la Porțile Orientului), Ioan Mihai Cochinescu (Ambasadorul), Caius Dobrescu (Teză de doctorat), Adrian Oțoiu (Coaja lucrurilor sau Dansând cu jupuita) etc. În concluzie, se poate afirma că mutațiile spectaculoase produse în romanul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simbolic, pedeapsa pentu greșeala comisă este prezentată ca fiind aplicată de principiul "divin". Ca să se spele de greșeală, de spiritul rău, ca să se elibereze de chinul înspăimîntător, omul trebuie să depună un efort interior de obiectivare a afectului cu efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
numai prin imaginea pe care o obține de la ea, ci și prin propriul său sentiment, prin propria sa realitate, prin misterul propriei sale existențe. Ca să se convingă, intelectul are nevoie de un obiect perceptibil. El uită că, pe lîngă soarele orbitor, mai există un obiect perceptibil care dovedește însăși existența soarelui iară să avem nevoie să-l observăm: lumini care umple spațiul. Intelectul are tendința să ignore acesi obiect și existența lui deoarece el nu are o formă determinabilă, determinînd în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la sublim se pot manifesta într-un moment decisiv mai ales în fața unei situații catastrofale sau prin transformarea bruscă a unor valorificări perverse în valorificări sublime pregătite îndelung de supraviețuirea elanului sub forma unor culpabilități crescînde: apostolul Pavel și "viziunea orbitoare a lui Cristos" avută de el: înțelegerea dintr-o dată, dar mult timp refulată, a vieții în adevărul primilor creștini pe care îi vîna și îi denunța el. Dar convertirea esențială se poate manifesta în funcție de elan și prin efortul zilnic de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și forța sufletului de a rezista la asaltul periculos al vanității, gata oricînd să renască. Atotputernicia vanității nu se bazează însă decît pe forța sugestivă a exaltării imaginative. Iată de ce sens suprem al tuturor mitologiilor, precum și al mitului creștin vanitatea orbitoare rămîne sub controlul adevărului supraconștient și al forței sale clarificatoare. Mitul ispitirii lui Iisus din evangheliile după Matei și Luca nu este și un simplu episod din viața lui Iisus: sensul vieții este condensat aici în repetarea promisiunilor vane ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
N., Filantropica, LiterNet, 2005. Călinescu, Al., Interstiții, Iași, Polirom, 1998. Călinescu, M., I. Vianu, Amintiri în dialog, ediția a II-a, Iași, Polirom, 1998. Cărtărescu, M., De ce iubim femeile, București, Humanitas, 2004. Cărtărescu, M., Levantul, București, Humanitas, 1998. Cărtărescu, M., Orbitor, I, Aripa stângă, București, Humanitas, 2002. Cărtărescu, M., Orbitor, II, Corpul, București, Humanitas, 2002. Cărtărescu, M., Postmodernismul românesc, București, Humanitas, 1999. Cimpoieșu, P., Erou fără voie, LiterNet, 2002. Cosașu, R., Un august pe un bloc de gheață, LiterNet, 2003. Cristea
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
1998. Călinescu, M., I. Vianu, Amintiri în dialog, ediția a II-a, Iași, Polirom, 1998. Cărtărescu, M., De ce iubim femeile, București, Humanitas, 2004. Cărtărescu, M., Levantul, București, Humanitas, 1998. Cărtărescu, M., Orbitor, I, Aripa stângă, București, Humanitas, 2002. Cărtărescu, M., Orbitor, II, Corpul, București, Humanitas, 2002. Cărtărescu, M., Postmodernismul românesc, București, Humanitas, 1999. Cimpoieșu, P., Erou fără voie, LiterNet, 2002. Cosașu, R., Un august pe un bloc de gheață, LiterNet, 2003. Cristea, V., Totu-i în floare și el a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85034_a_85820]
-
știință au crezut în mod greșit a fi excremente de porumbei. În 1965, mai mulți astrofizicieni de la Universitatea Princeton își imaginau ce s-a întâmplat imediat după Big Bang. Întregul univers trebuie să fi fost extrem de fierbinte și de dens, orbitor de strălucitor. Lumina respectivă nu ar fi dispărut pe măsură ce universul-balon se extindea; s-ar fi împrăștiat peste tot, odată cu țesătura dimensiunii spațiu-timp. După câteva calcule ulterioare, fizicienii de la Princeton și-au dat seama că această lumină provenea din zona spectrală
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la fenomenul ilustrat anterior, însă pe cea mai importantă mă simt obligat să o sugerez prin citarea unui articol semnat de Mircea Cărtărescu probabil cel mai mare scriitor român al începutului de secol și mileniu, cel care prin Levantul și Orbitor a pus în funcție activă de comunicare cele mai ascunse componente ale sistemului limbii române. Scrie Mircea Cărtărescu în august 2004: Când sunt chemat la corectat, pentru admiterea la facultate sau pentru orice altceva, parcă mi se prăbușește cerul în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]