2,438 matches
-
Cartea Egipteană a Mor ților, o persoană decedată de curând trebuia să jure în fața zeilor că nu își înșelase niciodată vecinul, furându-i din pământ. Era un păcat care se pedepsea cu scoaterea inimii mortului și aruncarea ei unei fiare oribile, numită Devoratorul. În Egipt, „mușcarea“ din terenul vecinului era considerată o ofensă la fel de gravă precum încălcarea unui jurământ, omuciderea sau masturbarea în templu.) Faraonii desemnau supraveghetori care să estimeze pagubele și să restabilească delimitările de teren. Astfel a luat naștere
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pentru a face lucrurile și mai greu de suportat, pitagoricienii au descoperit în curând că raportul de aur, simbolul pitagoreic absolut al frumuseții și raționalității, era un număr irațional. Pentru a nu li se permite să distrugă doctrina pitagoreică, aceste oribile numere iraționale au fost păstrate secrete. Toți membrii confreriei au amuțit - nu mai aveau voie nici măcar să ia notițe -, iar incomensurabilitatea rădăcinii pătrate a lui doi a devenit secretul cel mai adânc și cel mai întunecat al ordinului pitagorician. În
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Arhanghelsk și Murmansk), apoi în sud (în Crimeea și în Azerbaidjan). Rezultatele au fost nule; oricum, era prea tîrziu: dintre cei 52 de membri ai familiei Romanov aflați în viață înainte de Revoluție, 17 au fost asasinați (mai toți în condiții oribile), iar 35 au reușit să părăsească Rusia pînă la finele anului 1920. Primul transport s-a efectuat la 7 aprilie 1919 la bordul navei de război HMS Marlborough. Cît privește asasinarea familiei imperiale, sursele se contrazic. Potrivit unui raport publicat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
exemplele atât din tragediile umaniste cu subiect creștin, cât și din Antichitate. Face o listă de subiecte ce nu sunt susceptibile să declanșeze emoții tragice de milă și teamă. Moartea celui rău, care merită să fie pedepsit pentru crimele sale oribile, cum este Goliath "dușman al lui Israel și al religiei noastre", nu inspiră nicio compasiune, ci mai degrabă "ușurare și mulțumire"; cea a celui drept, cum ar fi moartea lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sugrumarea mamei sale și că i-a deschis pântecul ca să vadă în ce loc a fost purtat timp de nouă luni înainte de a se naște; dar această barbarie, deși plăcută pentru cel care a înfăptuit-o, ar fi nu numai oribilă pentru cei care ar vedea-o, dar chiar incredibilă din cauză că un asemenea lucru nu ar trebui să se întâmple; și, dintre toate întâmplările din care poetul va vrea să extragă vreun subiect, nu există niciuna, cel puțin eu nu cred
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de care el nu se sinchisește pe atunci. Singurul lucru care îi repugnă, în numele verosimilului, este soluția constând în transportarea spectatorului de la un oraș la altul. Simțul acesta comun, care reprezenta singura mea Regulă, îmi dăduse destulă aversiune față de această oribilă dereglare ce punea Parisul, Roma și Constantinopole pe aceeași scenă, pentru ca să-l limitez pe al meu la un singur oraș", scrie el în Examenul la Mélite. El mai adaugă că personajele piesei sale se presupune că "locuiesc în cartiere atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui Tezeu, ar fi fost sacrificată. În ochii lui Racine, Ifigenia este o eroină prea virtuoasă pentru ca spectatorul să-i poată accepta moartea fără indignare. "Cum ar fi arătat, scrie el în Prefață, să fi murdărit scena cu omorul oribil al unei persoane atât de virtuoase și atât de plăcute pe care trebuia să o reprezint în persoana Ifigeniei?" Euriphile, dimpotrivă, care păcătuiește prin gelozie, poate fi sacrificată. "(...) ajungând în nenorocirea în care această amantă geloasă voia să o împingă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încheierea trilogiilor cu ocazia concursurilor, în Grecia antică. Dramă. Din punct de vedere etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică sau patetică. El devine apoi sinonim cu o acțiune oribilă, demnă de milă. Mai târziu, odată cu nașterea dramei burgheze, este sinonim, prin extensie, cu genul dramatic. Ekkyklema. Platformă rulantă, destinată să aducă pe scenă, în Grecia antică, ceva sau pe cineva care se presupune că se află în interior, în spatele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de fel, și mai așa și mai așa.11 Schițele Temă și variațiuni, Situațiunea Europei, Situațiunea, Politică, Succes etc. sunt consacrate gazetăriei politice bazate pe cabotinism și dezinformare. Groaznica sinucidere din strada Fidelității, dezvoltând motivul din Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, satirizează maniera tendențioasă de redare a știrilor lipsite de importanță, exagerate și transformate în mobiluri pentru scandal. Nu în ultimul rând, este satirizată presa mondenă care devine obiect al disputelor în așa numita înaltă societate (High-life
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2010, p. 280. 196 Reținem, pentru ilustrarea asemănărilor, un fragment din Moftul (Studiu de mitologie populară): Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe de casa părinților ei, Netotul și Zevzecia, într-o poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la ei, apoi butonă în tastatură ca să închidă mesajul înainte de a ridica receptorul și de a forma interiorul. — Foarte potrivit, îi spuse Annei Sweeney, directorul de resurse umane. Întotdeauna e bine să începi ziua exasperându-ți colegii cu o muzică oribilă. — E vesel, protestă Anna ciripitor. Și distractiv. Da, sigur, spuse Darcey. —Și pot să fac astfel de lucruri pentru că, mulțumită funcției mele, știu zilele de naștere ale tuturor, continuă Anna. Într-adevăr, încuviință Darcey. Dar credeam că ne-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de oameni și să te simți bine. Nu simt nevoia să mă apropii de cei de la Global Finance, mersi, i-o întoarse Darcey. Îi cunosc destul și-așa. Nu asta era ideea. —Ce idee? M-am dus la chestia aia oribilă pentru formarea spiritului de echipă anul trecut. Kerry McLaughlin sforăie! Norman Quentin nu se dă cu destul deodorant. Ce mai trebuie să știu despre colegii mei, pentru numele lui Dumnezeu? Se uită triumfătoare la Anna. Cred că ai putea... știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de a fi împreună cu ea pentru tot restul vieții îi dădea un sentiment de siguranță. Darcey mai că leșinase atunci când Emma îi povestise toate acestea. Până să-l întâlnească pe Aidan, nu se prea gândise la măritiș. Avea senzația aceea oribilă că era genul de fată pe care tipii nu și-ar fi dorit să o ia de nevastă. Nu se pricepea să le perieze orgoliile. Nu arăta senzațional nici când se străduia. Și în ciuda compensațiilor, cum ar fi faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu știa ce să mai zică. Nu încăpea îndoială că masa avea să fie de o mie de ori mai gustoasă dacă gătea Nieve. Dar fusese ceva ce dorise să facă singură. Era momentul ei de zeiță casnică. Avea senzația oribilă că, odată cu venirea lui Nieve, seara lor romantică o luase într-o cu totul altă direcție. —Bună idee, spuse Aidan. Haide, Darcey. Hai să ne așezăm și să bem ceva în timp ce prietena ta, săraca, face toată treaba. Nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întâlnești oameni noi. Da, dar nu trebuie să am relații apropiate cu ei, o lămuri Darcey. Asta e diferența. Și cum rămâne cu partidele tale ocazionale? Tovarășii tăi de futangeală de pe continent. Darcey se uită urât la ea. — Ce expresie oribilă - cu toate că e cam adevărat. Și da, mă culc cu ei pentru că îmi place, dar nu am nici un fel de relație cu ei. Și de aceea nu se lipește de tine nici un bărbat. Nu sunt făcută pentru asta, zise Darcey. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sus pe Grafton Street și se întrebă cum ar fi să-și cumpere din nou o rochie subțire înflorată. Nu-și mai cumpărase așa ceva de ani buni de zile. În mintea ei, astfel de veșminte se asociau cu seara aceea oribilă când crezuse că avea să se logodească și nu fusese așa. După acea experiență, garderoba ei se schimbase definitiv. Nici înainte nu fusese foarte feminină - întotdeauna preferase blugii și tricourile fustelor -, dar de când cu seara aceea, nu îndrăznise să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
scânteietoare ale orașului, iar apoi se duse la culcare singură. Din nou nu reuși să adoarmă. Se tot gândea la Jason White și se întreba ce o apucase să îl refuze, pentru că era ideal ca... nu voia să folosească expresia oribilă a Annei, tovarăș de futangeală, dar de fapt asta era. Așadar de ce, se întreba ea, de ce nu dorise să facă sex cu tipul ăsta grozav? Ce naiba voia? O relație pe bune? Pufni în râs la gândul acesta. Asta nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
știe ce și-ar fi închipuit. După ce îl amenințase că o să-l omoare dacă nu se poartă cum trebuie cu Nieve, Aidan nu voia ca viitorul lui socru să îl vadă cu fosta lui iubită, chiar dacă era doar o coincidență oribilă asupra căreia nu avea nici un control. —Trebuie să intru, zise el la repezeală. E Stephen. Trebuie să - nu ne poate vedea împreună. —Aidan... —Serios. Trebuie să plec. Părea îngrijorat. Trebuie. Se grăbi să treacă pragul ușii, iar Darcey răsuflă ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey. Suntem alți oameni acum. Nieve rămase tăcută. —Mă urăște? întrebă ea în sfârșit. — Nu. — Ar trebui să mă urască. I-am distrus viața și mi-am distrus-o și pe a mea. Am lăsat să se întâmple lucrul ăsta oribil. N-a fost vina mea, n-am avut nimic de-a face cu ce se petrecea, dar ar fi trebuit să-mi dau seama. Probabil că-ți închipui că mi-am dat seama, probabil că după tot ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că de astă dată mai tare și mai Îndelung. Am luat-o la goană prin sala de mese, În jos pe scările spre subsol și am găsit-o stând pe coridor, sprijinită fără vlagă de peretele bucătăriei. — Ești bine? — E oribil. Ce anume? am Întrebat-o și am intrat pe ușă auzind-o spunând: — Nu te duce acolo, Bernie. Dar era prea târziu. Cadavrul era așezat Într-o parte În lift, ghemuit În poziție fetală, ca un amator de senzații tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că n-am făcut-o. Le-aș fi putut folosi acum ca proiectile contra șacalilor care dau târcoale. Oricum, somnul meu din această noapte e compromis. Dimineață, șacalii se vor retrage obosiți să se culce, dar noaptea îi întărîtă parcă. Oribilul "concert" din junglă e din ce în ce mai agresiv. El îmi va rămâne, probabil, în memorie, ca ploaia care s-a năpustit peste noi în drum spre Veracruz, și după ce alte amănunte din această călătorie se vor șterge. Căci, din fericire, semănăm cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai știu ce să cred. Constat, din nou, în fața acestui basorelief, că încercările mele de a înțelege ce a însemnat moartea în vechiul Mexic nu m-au dus decât, cel mult, la repulsie, deoarece nu reușesc să trec de latura oribilă a misterului; un mister care îmi amintește că pe Moctezuma nimeni nu-l putea atinge și nimic nu i se putea refuza. Dacă "a recunoaște" nu mă duce nicăieri, mă întorc la "a vedea". Și ce văd? Un fluture care
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială căzută, fărâmițată, umflată, putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
unde m-au îndopat cu hidrazidă și cortizon, dar din acea vreme nu mi-au rămas în amintire nici chiuvetele mizere de faianță, nici infirmeriile supraîncălzite, unde noapte de noapte eram trezit ca să mi se facă injecții cu penicilină, nici oribilele duminici cu șnițele grețoase la masa "festivă", ci încîlceala nemărginită a pădurilor. Cu ochiurile lor de lumină, cu izvoarele ce le străbăteau în toate părțile, cu musculițele sticlind în aerul verde, cu buturugile mișunând de vacile-domnului, cu iepurii și dihorii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un fir de măcriș și-i ronțăie vârful, când brusc, de parcă ar fi mușcat din buruiana otrăvitoare a amintirii, sare-n picioare, fulgerată în adâncul inimii. Sclipirea a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce faptă oribilă a copleșit-o. I-a rămas numai greața, ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit în acea expresie de neuitat. M-am plimbat toată dimineața prin parcul din ce în ce mai aprins de soare, pe când colegii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]