3,686 matches
-
vol. 138 (2004), nr.7, pp. 110-114. „Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 8, pp. 106-109. „Memoria adolescenței în socialism”, Observator cultural, nr. 237 (7-13 septembrie 2004), p. 15. „Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid”, Timpul, vol. 69 (septembrie 2004), nr. 9, p. 17. „Reforma învățământului teologic”, Dilema Veche, nr. 40 (15-21 octombrie 2004), p. 13; Dilema Veche, nr. 41 (22-28 octombrie 2004), p. 13. „Îngerul Silezian”, în Archaeus. Studies in History of
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
113 Critica din interior 115 Nunc pro tunc 116 Constituția hermeneutică a tradiției 118 Etica revoluționară 118 Tradiția gestantă 119 Tradiția amputată 120 Tradiția ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea centrului 137 Eseul și generozitatea diletantă 139 Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de aproape perfecta sa soție în exercițiu - „Rosamund” (n-aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar în parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând într-un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Se folosește, de către autori fini ca John Breuilly, cuvântul francez ethnie, dar acesta este în engleză un termen tehnic, nu e transparent pentru toți. Nici nu vreau să mă mai opresc la termenul rasă, tabuizat în științele sociale moderne datorită ororilor trecute și prezente ale rasismelor, deși până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în paralel cu discursul protorasist de tip Gobineau, era utilizat în distribuție liberă cu nație, națiune, neam21. Continuumul identitar rasă - clasă - „gen” rezultat din asemenea dificultăți conceptuale și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Moderne. Zwölf Vorlesungen, Suhrkamp, Frankfurt/Main, ediția a II-a, 1985, p. 166. Marea confuzie introdusă de „patriotismul constituțional” persistă până azi, chiar printre specialiști, relegând orice emoție pozitivă privind apartenența națională într-o zonă infernală a imaginarului social, alături de orori presupus înrudite, ca șovinismul și antisemitismul. Pentru cea mai inteligentă critică a acestei poziții, vezi splendida carte a lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie. Un eseu despre patriotism și naționalism, traducere de Mona Antohi, introducere de Aurelian Crăiuțu, Humanitas
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele de agenți de influență în Europa și Statele Unite, iar mai târziu în toată Lumea a Treia. Dezvăluirile anilor ’20-’30 privind ororile leniniste și staliniste, revenirea la rațiune a unor adulatori inițiali ai Uniunii Sovietice după descoperirea pe cont propriu a adevăratei fețe a „societății fără clase”, inclusiv cu prilejul războiului civil din Spania, precum și alte asemenea revelații nu reușiseră să submineze
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Pentru ceilalți, trebuie arătat și mai clar: Lilla trebuie considerat - cum s-a și spus despre el - „inclasabil politic”. Ceea ce-l face inclasabil este, pe lângă tot ce am spus până acum, rigoarea adeziunii sale la fondul gândirii liberale, moderația, scepticismul, oroarea de mesianisme și utopii. Prin urmare, Lilla se deosebește net de discipolii lui Leo Strauss și Allan Bloom care susțin (când nu inspiră) Administrația Bush. Ca și Strauss, de care îl apropie cel mai mult interesul pentru „problema teologico-politică” (obsesia
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
durere și pierdere ce s-ar putea constitui prin meditația morală asupra tragediei Primului Război Mondial. Patoțka spera să se poată naște astfel o morală seculară a continentului, în care rolul ocupat îndeobște de referința transcendentală să fie jucat de suferință și oroarea față de atrocitate. Din păcate, s-ar părea că a mai fost „nevoie” de un război mondial pentru declanșarea acestui proces. 10. Povestea Congresului este fascinantă și complexă, nu poate fi decât schițată aici. Cititorul interesat are acum la îndemână o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
trahison des clercs, trebuie citită împreună cu biografia extrem de ambiguă a autorului, to say the least: membru al Partidului Comunist Francez, stalinist convins ai cărui inamici naturali erau dreapta și naționalismul (de la Nietzsche la Maurras), a cunoscut și nu a repudiat ororile comunismului de stat; de exemplu, a participat la procesul lui László Rajk, a fost de acord cu acuzarea, a admirat fabricile și uzinele, s-a întors satisfăcut la Paris. Benda este, se știe, doar unul dintre nenumărații „pelerini” occidentali în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aceea, se repezea acum printre cercurile rotitoare, semănînd panică pe unde trecea, întocmai ca deznădăjduitul călăreț solitar Arnold în bătălia de la Saratoga. Oricît de chinuitoare i-ar fi fost rana și oricît de înfricoșător ar fi fost acest spectacol, totuși oroarea deosebită pe care părea s-o inspire celorlalți din turmă, se datora unei cauze pe care, din pricina distanței, încă n-o puteam înțelege. în cele din urmă însă ne-am dat seama că balena se încurcase în saula harponului, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să fie prezentă În mintea cititorului ideea că «balaurul» și bezna În care zace lighioana nu Închipuie cine știe ce forțe mitologice și care, prin oroarea stârnită ar fi de nerăpus. Înțelesul realist trebuie să răsară precis, dincolo de aspectul fabulos al obiectului Încriminat. De aceea poetul care utilizează «balauri» sau «Feți Frumoși», e obligat să pună o notă sau un atribut actual, fără echivoc. Ceea ce nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să plătească așa cum le-a sosit și altor Vieri și Vartici. Și mai sunt alții pe lângă umbra cărora trece timpul. Așa le-o fi trecut și-n vremea ororilor dela Herța și din Ucraina. N-au făcut NIMIC atunci. Nimica „reprobabil”. Pluteau În sfere prea Înalte Valéry, Gide, Proustă Cum pot ei să simtă pe alde Cimpoiașu, Măgură, Jimborian, oameni cărora regele, bancherii, moșierii și ceilalți ucigași și jefuitori
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mill vorbește despre vremurile fericite în care „prin perfecționarea educației vom ajunge ca sentimentul unității cu semenii noștri să fie atât de înrădăcinat în caractere (așa cum neîndoielnic a dorit-o Hristos) și o parte tot atât de inalienabilă a firii noastre precum oroarea față de crimă la un tânăr bine crescut”. (Ibidem, p. 46.) 37. „Held oder Verbrecher?”, în Der Spiegel, 24 febr., 2003. 38. O. Höffe, (Op. cit., p. 126) sugerează că o asemenea maximă superioară ar putea înlătura conflictul dintre maxima de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sau deloc oricăror activități care pot presupune energie negativă, cum ar fi urmărirea știrilor difuzate la televizor sau a emisiunilor ori filmelor cu caracter violent sau care induc frica, lectura ziarelor ori a cărților ce conțin acte de violență sau orori, ascultarea muzicii la volum ridicat, Întîlnirile cu oameni care au opinii negative sau mersul În locuri ce vă fac să nu vă simțiți confortabil. • Acordați-vă un anumit timp pe care să-l petreceți liniștiți În contemplație sau meditație, pentru
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
este. Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acesta i-l ținea. Mai puțin vital decât în The Big Sleep, Marlowe are, parcă, mai mult timp pentru a-și consolida propriul univers domestic. El simte nevoia unei distanțări nu doar psihice, dar și spațiale de asasinatele, violențele și ororile morale prin care trece. Chiar dacă Anne Riordan îi oferă un univers protector, Marlowe optează pentru recluziune, pentru singurătatea apartamentului în care încearcă să-și recompună respectul de sine: M-a condus până acasă, ținându-și tot drumul, furioasă, buzele lipite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fiecare nouă încercare de a descoperi adevărul. Mai intensă și mai atroce decât în cărțile anterioare, moartea este regizorul din umbră al vechiului scenariu al cavalerilor Mesei Rotunde, conduși de un Arthur căruia contactul cu neființa nu-i provoacă nici oroare, nici spaimă, nici teamă, ci o stranie indiferență. Substanțial diferit de ipostazele sale de până acum, Marlowe arborează drapelul neimplicării, al indiferenței și lipsei de entuziasm. Trist, având o proastă relație cu sine, bântuit de coșmaruri, îmbătrânind sub privirile cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
30 a favorizat - după cum se știe - pătrunderea în zona centrală a unor forme considerate până atunci marginale. În opinia lui Jacques Barzun, „înnobilarea” operei de divertisment este consecința silogismului potrivit căruia literatura se ocupă de realitate, iar marca realității este oroarea și sordidul, și, drept urmare, o povestire îmbibată de aceste miasme este - sau echivalează cu - literatură (Barzun, 1977, p. 160). Am ales acest citat pentru că el își găsește un ecou perfect în demersul ambițios soldat cu scrierea romanului The Long Goodbye
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
generală a ceea ce s-a petrecut la Pitești ca fiind un „fenomen” sau „experiment”. Refuză și termenii deja consacrați de „reeducare” și „demascare”, acceptând formule permisive (permeabile) precum „acțiune” și „evenimente”. Îi respect preferința care simplifică, de fapt, perceperea ansamblului ororii de la Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au practicat efemer maltratări asupra altor victime), evită și refuză utilizarea unor termeni precum „torționar” sau „călău”, preferând formule
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
realizează un „bildungsroman” impresionant, un mozaic, un puzzle și o tapiserie a abominabilului (care i-ar fi folosit cu siguranță lui Michel Foucault, pentru celebra sa lucrare A supraveghea și a pedepsi, dacă eseistul francez ar fi avut cunoștință de oroarea Piteștiului între 1949 și 1951). Voi spune, ca o curiozitate, că autorul constată și fixează cinci etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei etape). Referințe nuanțate există în acest desfășurător
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cinci etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei etape). Referințe nuanțate există în acest desfășurător și în legătură cu spațiile-avatar sau epigonice ale Piteștiului: Brașov, Târgu Ocna, Gherla și Canal, astfel încât fresca ororii programatice să fie completă. Impresionant este, de asemenea, dicționarul alfabetic de personaje-cheie (un mic „lexicon negru” înrudit cu bogatul Lexicon negru propus de Doina Jela; cel de față cuprinde și numele unor victime nemaculate de la Pitești), demn, uneori, de un
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de altfel) este exactitatea, limpezimea, cronologia. Fostul meu student de la Jurnalism, ajuns astăzi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, este impetuos și impecabil ca un samurai. Un justițiar-geometru, care își refuză emoționalitatea, pentru că un scrib al ororii nu își poate îngădui așa ceva. Percutanța cărții sale de aici începe. Ruxandra Cesereanu Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" S-a încercat în mod repetat acreditarea ideii că în România se vorbește prea mult despre comunism, în general, și despre represiune, în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
atinse obiectivele inițiatorilor sau nu? Vom încerca să redăm părerile celor care au scris despre întâmplările din Pitești și Gherla legate de aceste întrebări înainte de a ne formula propriile concluzii. Virgil Ierunca vorbește despre Pitești ca despre o „insulă a ororii absolute”1 și crede că în cadrul acțiunii „categoria martorului inocent a fost pur și simplu suprimată”2. El este de părere că „scopul Securității ș...ț nu era numai de a doborî forțele vii ale unei mișcări politice - oricare ar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Octavian, Masacrarea studențimii române în închisorile de la Pitești, Gherla și Aiud, mărturii redactate de Gheorghe Andreica, Editura Majadahonda, București, 1996. *** De ce trebuie condamnat comunismul, Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2006. *** Memorialul ororii. Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla, Editura Vremea, București, 1995. Din periodice tc "Din periodice " Balla, Corneliu, „Reeducat la Târgșor”, Memoria, nr. 32 (3/2000). Bădescu, Ilie, și Dungaciu, Dan, „Experimente totalitare. Modelul reeducării: Pitești, Gherla, Canal, 1949-1952
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Rosenbaum și Cohen, 1991); 35% dintre bărbații violenți au fost martori când mama lor era bătută de către tată (Straus, 1980). Copiii care sunt martori la violența dintre părinți dezvoltă aceleași simptome, ca și cum ar fi fost maltratați ei înșiși. Sentimentele de oroare, rușine și neajutorare sunt chiar mai puternice decât la victimele violenței sau la agresori, deoarece copii simt că nu pot face nimic pentru a împiedica molestarea celor pe care îi iubesc. Copilul abuzat și neglijat Atunci când vorbim despre violență asupra
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]