21,114 matches
-
nu fac obiectul preocupărilor dlui Eugen Simion; d-sa preferă literatura, nu este interesat de eroi, iar mormintele se face că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita Stănescu n-a mușcat pe nimeni, în schimb s-a gudurat cât cuprinde pe lângă marii mahări ai comunismului. Din nou, aceeași poveste ca și la Călinescu: cât poate influența poezia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
d-sa preferă literatura, nu este interesat de eroi, iar mormintele se face că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita Stănescu n-a mușcat pe nimeni, în schimb s-a gudurat cât cuprinde pe lângă marii mahări ai comunismului. Din nou, aceeași poveste ca și la Călinescu: cât poate influența poezia lui Stănescu masele prin comparație cu zicerea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu mai multe pagini decât buletinul de identitate al poetului - iar restul ar trebui pur și simplu arse, șterse din fața ochilor. Aduc o primă contribuție la Buletinul Nichita Stănescu transcriind acest splendid Peisaj cu bătrâni S-au tocit sandaua, talpa, osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai mult sau mai puțin improbabile care n-au ce căuta în visele unui om întreg la cap, și cu atât mai puțin în cele ale unui copil, vezi, pentru toate astea trebuie să mă ierți, sunt mincinosul care roade osul sunt Ioan nebunul care trage cu tunul sunt un nene care latră și mușcă sunt gata să fiu băgat în cușcă, îți inventez vise pe care nu le-ai visat niciodată, te iau de unde ești și te aduc altundeva, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru bani, dar nu-l credea nimeni. Câteodată, după discuții interminabile, mama îl convingea să rămână în București, într-unul din posturile călduțe de la birouri. Erau perioade când aveam și eu un tată pe aleea Băiuț, unul în carne și oase, nu doar pe hârtie și pe la sfârșiturile de săptămână. Dacă atunci s-ar fi montat în apartamentul 40 un aparat pentru măsurarea iubirii, precis acul ar fi săltat pe scală, ar fi lucit și ar fi dat zglobiu din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
clară, esențială și cutremurătoare că Patria există. Tovarășa Stănescu era condamnată astfel la o soartă crudă: să redevină o simplă tovarășă. Era la fel ca în pilda cu Mahomed: dacă tot nu reușisem să dau de ea în carne și oase, Patria mi-a făcut hatârul să vină ea la mine. Era simplu. Ca bună ziua. Ce nu puteam înțelege era ce făcuse să merite acel nene mic, gras și chel o asemenea distincție înălțătoare. Pentru că, hotărât lucru, nu părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și oase, Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului; singur Giani figura în ambele, în primul ca luptător de categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little. Afabili, strecurîndu-se grațios prin viață, drăgălași, Îmi rămîn În gît ca niște oase de pește. Iar acum, la final, nu reușesc deloc să mă conving că mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-au avut niciodată una. În ciuda inteligenței, a tactului, a delicateței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
autorul cărții Sinele ca altul. În această carte, doctorul Erdman relatează povești adevărate cu oameni incredibil de grași care sînt În stare să stea În fața oglinzii și să se vadă la fel de slabi precum un manechin din Paris și alții, numai os și piele, care se uită În oglindă și văd numai colaci de osînză. Chiar asta văd. Asta e nebunia veritabilă. Problema mea n-a fost niciodată cu oglinda - și acolo văd același ins lipsit de bărbie -, ci În imaginea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru a se stăpîni Îi umflase vinele de la gît. Singurul care se dovedi la Înălțimea situației fu domnul Prentice, care, ocolind masa, Îi dădu doamnei Bellairs cîțiva pumni În spate: — Tușește tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care le împărțeam. Elegantele guri de aerisire acoperite cu aluminiu din pereții secției de radiografie mă chemau la fel de ademenitor precum cele mai calde orificii organice. - Bun, ești gata. Îmi puse o mână puternică sub spate și mă ridică în capul oaselor, stând cu corpul aproape de al meu așa cum ar fi stat într-un act sexual. Am apucat-o de braț deasupra cotului, apăsându-i sânul cu încheietura mâinii. În spatele ei se afla radiograful pe pivotul lui înalt, iar pe podea șerpuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aspectul unor manechine, deloc mai reali ca figurile de plastic ce aveau să joace rolurile de șofer și pasageri într-o coliziune frontală dintre o berlină și o motocicletă. Această senzație de descărnare, de irealitate a propriilor mei mușchi și oase, spori când apăru Vaughan. În fața mea, tehnicienii fixau motocicleta pe suportul care urma să fie împins pe șinele lui de oțel către mașina aflată la o distanță de șaizeci de metri. De la ambele vehicule porneau cabluri de măsurare care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i atârna acum la gât. Privirea i se muta cu repeziciune de la un vehicul accidentat la altul, ca și când ar fi fotografiat fiecare amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni pe banda de coborâre. Un motociclist al poliției ne tăie calea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aproape imobile, de parcă vehiculele ar fi fost doar niște piese de decor suspendate din cer. Uitându-mă în jur, am avut impresia că toate mașinile de pe autostradă erau staționate, că iluzia mișcării provenea de la rotirea vertiginoasă a pământului sub ele. Oasele antebrațelor formau o îngemănare solidă cu schimbătorul de viteze de la coloana de direcție, și simțeam cele mai mici trepidații ale roților amplificate de o sută de ori, așa încât treceam peste fiecare grăunte de nisip sau ciment ca peste suprafața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
craniului, ca și când eu însumi m-aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat să-i controlez spasmul nervos. Mașinile ce ne depășeau erau acum supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vehiculelor formând o carapace neîntreruptă de celuloză lustruită. Efectele întârziate ale L.S.D.-ului mă lăsaseră într-o stare de calm aproape supărător. Mă simțeam detașat de propriul corp, ca și când musculatura mi-ar fi fost suspendată la câțiva milimetri de armătura oaselor, cele două îmbinându-se doar la nivelul puținelor puncte de impact stimulate atunci când îmi contractasem picioarele și brațele sub efectul drogului. Zile întregi după aceea, fragmente ale acelei experiențe se întorseseră intacte, și puteam vedea mașinile de pe autostradă, purtându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în mașină. - O tot urmărește pe actrița aia a lui. E căutat de poliție - un soldat american a fost omorât pe pasajul superior din Northolt. Am pus mâna pe parbriz, dar ea acționă ștergătoarele și puțin lipsi să-mi taie osul de la încheietură. - Eram cu el în mașină, adăugă, și am înțeles totul. Înainte s-o pot opri, era deja la ieșire și intra în fluxul rapid al traficului de seară. În dimineața următoare, Catherine îmi dădu telefon de la birou ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un fanatism doctrinar, mai aproape de fundamentalismul care face ravagii prin alte părți de pe glob, decât de obiceiul european de a sta la egală distanță de istorie și de Dumnezeu. Apoi, spiritul european pleacă de la individ, de la omul în carne și oase, disprețuit și de ideologia fascistă și de ideologia comunistă în numele unui «om nou» abstract. Libertatea, pentru un autentic european, este imposibilă fără libertatea individului, după cum fericirea, ca aspirație, nu este nici ea de conceput fără fericirea concretă, posibilă. Or, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
are întotdeauna dreptate contra individului; în consecință, individul trebuie să fie disciplinat și să i se supună, fără să crâcnească, la tot ce spun «interpreții maselor». Utilizarea demagogică a unor noțiuni ca «mase», «clasă» etc. împotriva omului în carne și oase, avertizat mereu că «poporul nostru vrea», «poporul nostru respinge», «poporul nostru e hotărât» etc, a devenit una din armele preferate ale puterii comuniste pentru a-și impune voința. Întoarcerea în Europa presupune ieșirea din inerțiile mentalității colectiviste, ostile individului, ruperea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
imperialistă, o filozofie a puterii a devenit filozofia elitei, care a descoperit curând că setea de putere nu se poate potoli decât prin distrugere. Și totuși, nici Marx și nici Hegel n-au presupus, ca ființe omenești în carne și oase, ca și partidele din anume țări să fie idei întrupate;amândoi credeau în procesul istoriei în care ideile puteau fi concretizate doar în cadrul unei ...mișcări dialectice complicate.A fost nevoie ca vulgaritatea liderilor gloatei să descopere posibilitățile uriașe ale unei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ridică piciorul. Ținu talpa perpendicular cu gazonul, așteptând. Și într-adevăr, voleul lui Ciuleasa se opri în crampoanele lui. Se opri și se rupse, desigur, fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzând fulgerat la pământ, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întrebat, și un pumn m-a izbit în plină față, iar eu m-am aruncat cu pumnii strânși asupra lui Ponko; ne-am rostogolit pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când eram încleștați, am avut senzația că în lupta aceea avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în mână. Îl puteam lăsa acolo, dar Bernadette se temea că găsindu-l vor putea reconstrui cum se desfășuraseră faptele, deci era mai bine să-l luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
invizibil ce se interpunea continuu între el și Ludmila, vocea tăcută ce vorbește prin cărți, acea fantasmă cu mii de chipuri, dar fără chip, cu atât mai echivocă cu cât pentru Ludmila autorii nu sunt niciodată indivizi în carne și oase, ci există numai în paginile publicate, cei vii, ca și cei morți, gata mereu să comunice cu ea, s-o uimească, s-o seducă; iar Ludmila e gata întotdeauna să-i urmeze cu ușurința nestatornică a unei relații cu persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]