1,933 matches
-
-mi arate? Sala de gimnastică? Aripa vedetelor? Piscina? De fapt, era vorba de dormitorul lui. Mike m-a târât în sus, pe scări, a dat o ușă de perete și a exclamat: — Piesa de rezistență. Nici măcar nu și-a dat osteneala să-i dea un accent franțuzesc. Nu era stilul lui. Acum că furia mi se evaporase, tot ce-mi mai rămăsese era rușinea și dorința de-a fi cât mai drăguță. Așa mi se întâmpla întotdeauna. Așa că, deși aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mică atenție unei persoane care venea să se prezinte spunând „Neil e numele meu“, dar tipul ăsta avea ceva care-mi plăcea. Era strălucitor, zâmbitor și destul de tânăr. M-am trezit ridicându-mă în picioare și dându-mi oarecare osteneală să-i fiu pe plac. Asta deși, chiar înainte de a-i vedea verigheta de pe deget, mi-am dat seama că era însurat. îl dădeau de gol puloverul pufos și pantalonii neșifonați. Mă simțeam destul de dezamăgită. —Cum te înțelegi cu ceata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 2. Mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toți, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; 3. căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos! 4. Știm, frați prea iubiți de Dumnezeu alegerea voastră. 5. În adevăr, Evanghelia noastră va fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfînt și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
ce-și crește cu drag copiii. 8. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atît de scumpi ne ajunseserăți. 9. Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10. Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfîntă, dreaptă și fără prihană față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a și întîmplat, cum bine știți. 5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă știri despre credința voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala noastră să fi fost degeaba. 6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi, și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră, că totdeauna păstrați o plăcută aducere aminte despre noi, și că doriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
s-o „conduc la masă“) că omul civilizat practică o stranie nevinovăție risipindu-și scurtul interval al vieții cu tot felul de practici plictisitoare. Era genul de societate care te face să te întrebi de ce gazda și-a mai dat osteneala să-și invite oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
distractivă. Am șovăit. — V-a trecut oare prin cap că soția dumneavoastră e teribil de nefericită? — O să-i treacă. Nici nu pot descrie răceala extraordinară cu care mi-a dat acest răspuns., M-a descumpănit, dar mi-am dat toată osteneala să nu mă trădez. Am adoptat tonul pe care-l folosea unchiul meu Henry, preotul, când îi cerea unei rude să subscrie la Societatea de Ajutorare a Clerului. Sper că nu vă supărați dacă vă vorbesc deschis? A clătinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îndoială că asta e explicația cea mai simplă, i-am răspuns. Numai că mi se părea că nu explică nimic. Când, pretextând că sunt obosit, m-am ridicat să plec, dna Strickland nu și-a dat nici cea mai mică osteneală să mă rețină. XVI Ceea ce a urmat a dovedit că dna Strickland avea un caracter foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva impresionant în felul în care ducea o viață pe de-a-ntregul spirituală. Când mica sumă de bani pe care o adusese cu el se sfârșise, nu se lăsase înspăimântat. Nu vindea nici un tablou. Cred că nici măcar nu-și dădea osteneala să vândă ceva. Căuta o altă cale de a câștiga bani. Mi-a povestit cu umor sumbru perioada pe care a petrecut-o ca ghid al unor cockney, londonezi get-beget, curioși să cunoască viața de noapte a Parisului; era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se chinuie mai rău - Dirk își băgase în cap ideea că nevastă-sa ține la Strickland și cu geniul lui pentru gafe mai mult ca sigur că o ofensase, așa că pentru a-l supăra poate că-și dăduse și ea osteneala să-i întărească bănuielile. Uite ce este, i-am zis, hai să ne întoarcem la atelierul tău. Dacă te-ai făcut de râs trebuie să te smerești și să-ți ceri iertare. Mie nu mi se pare că nevastă-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu mine, dar el a urcat scările fără o vorbă. M-a urmat și a intrat după mine în apartament. Nu mai fusese până atunci la mine, dar nici măcar nu s-a uitat la încăperea pentru care-mi dădusem atâta osteneală s-o fac plăcută ochiului. Pe masă era o cutie cu tutun și, scoțându-și pipa, și-a umplut-o. S-a așezat pe singurul scaun fără brațe și a început să se legene pe picioarele din spate. Dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ghearele morții. Strickland dădu din umeri: — Omului ăstuia absurd îi place să facă lucruri pentru alții. Asta e viața lui. Mă rog, să zicem că nu i-ai datora nici un pic de recunoștință. Dar erai neapărat obligat să-ți dai osteneala să-i răpești nevasta? Până ai apărut tu pe scenă erau fericiți. De ce nu i-ai lăsat în pace? Ce te face să crezi că erau fericiți? — Era evident. Ești un tip inteligent. Adică crezi că ea l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și nu știu cum se făcea, dar mă iubeau parcă mai mult după aceea. La școală, nu învățam din datorie sau convingere, ci tot din vanitate. Voiam să ajung întîiul din clasă, să fiu remarcat, să dețin locul prim. Și izbuteam, oricâte osteneli m-ar fi costat. Dacă zmulgeam o laudă cât de neînsemnată din partea unui profesor, parcă apucam pe Dumnezeu de un picior. Odată, dascălul de filozofie a exclamat în fața întregii clase: ― Bravo, Petrican, ești unul dintre cei mai inteligenți elevi pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zi: ea nici nu se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi de umeri și să-i arunc disprețuitor, în față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci, mi-am apropiat urechea de sticla ferestrei, dându-mi, astfel, osteneala să aud acele vorbe, abia perceptibile, ale bătrânului. Ele sunau cam așa: „Îndurerarea pricinuită de o dragoste neîmpărtășită a cauzat dintotdeauna sechele adânci sufletului. Iluzii poate să-și facă oricine, oricine poate să-și ia libertatea asta, însă deziluziile nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și întru totul satisfăcătoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
formidabilă. Elliott îl însoți pe Gosseyn pe navă și îi comunică ultimele informații. - Nu am auzit de luptă, dar unitățile noastre trebuie probabil să intre în acțiune. Zâmbi și scutură din cap. - Mă îndoiesc că și-ar mai da cineva osteneala să ne informeze despre ce se petrece. Influența noastră slăbește repede. Atitudinea față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o escapadă inofensivă (căci consideram legătura dintre mine și Ioana ca ceva oficial). Ioana n-a avut curajul să mă reție. Urcatul l-am făcut fiecare după temperamentul său, eu agitat, prea în urmă sau prea înainte, cu momente de osteneală și de ambiții care învingeau osteneala, cu ochii lucioși, fața uscată, mâinile crispate. Viky, cu mersul egal, identic, orice piatră neașteptată sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dintre mine și Ioana ca ceva oficial). Ioana n-a avut curajul să mă reție. Urcatul l-am făcut fiecare după temperamentul său, eu agitat, prea în urmă sau prea înainte, cu momente de osteneală și de ambiții care învingeau osteneala, cu ochii lucioși, fața uscată, mâinile crispate. Viky, cu mersul egal, identic, orice piatră neașteptată sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să se fărâmițeze. Mi-a fost foarte simplu să distrug valoarea trecutului ei, și nu mai rămăsese decât rareori, din nevoia ei de a fi dreaptă, să-i mai susție vreo calitate, dar care, neavând nici o legătură cu dragostea, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cealaltă. Noi suntem tot timpul în antreu, ca și cum am aștepta noutăți mari în fiecare clipă, sau ca și cum datoria noastră ne obligă să stăm tot timpul acolo, să putem fi astfel oricând de folos. Doamna Axente este destul de mărinimoasă ca să împartă osteneala cu noi, și pe mine mă trimite uneori după vreo cumpărătură în oraș, iar Ioana trebuie să prepare vreun medicament. Ce multe artificii întrebuințează unele persoane ca să îndeplinească rolul cel mai serios. În definitiv, cu toate agitațiile ei caraghioase, riscă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a construi miracole și apoi destrămarea înainte de a porni din nou. Simbol al tuturor planurilor omenești, construcții mereu reîncepute, inutile poate, căci știi perfect că nu vor ajunge la vreun rezultat, dar ce superbă lucrătură! Este admirabilă îndeosebi dezinteresarea acestor osteneli! - Te iubesc, Ioana! Nu trebuie să crezi că vorbesc numai din pricina unui entuziasm momentan. Logica cea mai strictă îmi dă dreptate. Ai făcut o greșeală fără ca dragostea pentru mine să-ți fie deloc alterată. Ai avut toate scuzele: m-ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Știam că era o cerere nerezonabilă, dar, după ce l-am onorat, în repetate rânduri, trimițând palanchinuri și escorte, am considerat că de data asta ar fi mult mai elegant - și mai plăcut - dacă el era cel care-și dădea puțină osteneală ca să mă întâlnească. De-asta l-am invitat atât de neașteptat în acest loc. Dar, cum era de așteptat, Shoha nici măcar nu s-a prefăcut bolnav. A alergat pe munte de îndată. Cu doi călugări mergând în frunte și însoțitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
expresie întrebătoare, iar tăcerea stranie a nopții îi făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato, cât și Osaki fură cuprinși de o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în grabă, din Shizugatake pentru a vorbi el. Nagahide era un vizitator de vază, iar Hideyoshi îl trata cu o reală politețe. — Nici nu mai știu ce să spun acum, zise el. De azi dimineață, ți-ai dat foarte multă osteneală. Cu aceste câteva cuvinte, începu să împartă postul de comandă cu Nagahide, ulterior întrebându-l despre situația inamicului și relieful regiunii. Din timp în timp, glasurile vesele se auzeau în vântul de noapte, care sufla peste culmea muntelui. Tot atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]