1,898 matches
-
cotcodăcesc" o sumedenie de "destrăbălate nerușinate", care vorbesc cu bărbații care le însoțesc "ca la tavernă", rostind cuvinte "grosolane", "obscene", "vulgare". Însoțindu-și vorbele cu gesturi, aceste femei care flirtează se dedau unor "atingeri pe care nici măcar nu-și dau osteneala să le ascundă", unor "valsuri-dezmierdări" lascive. Uneori, le vezi chiar încălecând, pe sub masă, pe genunchii partenerului... Dacă unele dintre aceste "destrăbălate nerușinate" nu caută decât să se distreze, altele flirtează pentru a-și găsi un soț. Jacqueline de Rouvre, de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adorabili. Ce să căutăm în cabină? La masa de lîngă noi se afla familia Halunga, cu care țesusem strînse legături de prietenie, încă de la începutul călătoriei. Doina și cu mine hotărîsem de la bun început să nu ne dăm prea mare osteneală, fiindcă eu, cu obiceiul meu de a nu-mi încărca memoria cu date precise, ci mai curînd cu imagini frumoase, nu puteam fi de mare folos, iar ea nici atîta. Așa că răspundeam anapoda, făcînd jocuri de cuvinte și jucînd rolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nostru și ne ținea hangul. Se pare că am fost nostime, pentru că lumea se prăpădea de rîs și noi ne simțeam foarte în largul nostru în rolul de clovnii serii. Evident, numeroși au fost cei care și-au dat multă osteneală să răspundă corect la toate întrebările, cu toate datele geografice sau istorice despre Dunăre, pe care memoria lor le înmagazinase. Cînd jocul a ajuns la sfîrșit, căpitanul a adunat punctele fiecărei echipe și a desemnat-o pe cea cîștigătoare. Sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și urâtul i-au cuprins în cele din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alte experiențe de viață dureroase, scoțând din ea o tristă mângâiere; cine ar putea micșora vreodată puterea acelei cărți care se întinde până în veșnicie?” J. W. Goethe 162. „<<Domnul von Schweinichen>> este o interesantă carte de istorie și morală; pentru osteneala de a citi suntem din plin răsplătiți; pentru anumite situații, ea oferă o simbolistică de cea mai perfectă speță. Nu este o carte de citire, dar trebuie citită.” J. W. Goethe 163. „Pe eșafod, Madame Roland ceru cele necesare scrisului
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
pe "prietenul" lui, pe care îl acuză că a făcut joc dublu la reunificarea Germaniei. Documentele epocii dezmint versiunea memorialistului, ceea ce unii dintre compatrioții lui n-au pierdut ocazia să-i aducă la cunoștință. Dar el nu și-a dat osteneală să se scufunde în arhivele epocii, el a scris cu inima, și, ceea ce e mai interesant în această întâmplare: cu inima unui prieten... Spre sfârșitul vieții, Grigore luase obiceiul de a face cure de nămol la Tekirghiol. Odată, așteptând în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iar dacă din pricina nepăsării nu le-am păzit prin faptele mele, Dumnezeu m-a ajutat dându-mi o înțelegere dreaptă, după învățătura Sfintei Scripturi, cu privire la aceste porunci ale lui Dumnezeu, ca unele ce sunt cea mai ușoară și lipsită de osteneală dintre toate căile spre mântuire și le-am urmat și le urmez după puterea mea: nici una din căile spre mântuire nu este mai ușoară decât ea.” <footnote Episodul apare chiar în primele pagini ale Autobiografiei, fila: 5-5 v și este
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
deja epuizate, este o dovadă că tezaurul de învățătură autentic ortodoxă va avea de-a pururea mulți păzitori. Facem o plecăciune adâncă în fața Mănăstirilor românești, care de sute de ani și până în ziua de astăzi, prin tipografiile lor, prin propria osteneală și cheltuială, trimit în lume Cărți de luminare a sufletului și potolire a vrajbei. CarteaCălăuză, cu dâra sa de Lumină lăsată în urmă, va fi pururea o STEA de urmat... „POLAR EXPRESS”<footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
hrănitoare și plină de sevă pentru ea și suratele ei, care străbate în drumul ei brazdele nesfâșite ale unui câmp proaspăt arat, urcându-se cu eforturi gigantice pe fiecare bulgăre de pământ și coborându-l pe partea cealaltă, îndurând toată osteneala și distanța fără sfârșit, fără ezitare și fără a se întoarce vreo secundă din drum. În capătul câmpului găsește frunza cea mai potrivită, o frunză cu mult mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și fără a se întoarce vreo secundă din drum. În capătul câmpului găsește frunza cea mai potrivită, o frunză cu mult mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care nu este în fapt, decât o delicată metaforă a existenței omenești. Un rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe, compasiune și o imensă iubire de oameni. Au nu suntem noi oare, cu toții, acea furnică, alergând cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai suculentă, după un pai mai arătos, urcând și coborând povârnișuri cu mult peste puterile noastre, luptându-ne cu ploi și obstacole de tot felul, pierzându-ne de atâtea ori calea, ezitând și încercând
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu brazde.”? Să ne dorim la miezul nopții, la trecerea dintre ani, tot ceea ce simțim că ne-ar putea face fericiți, dar pe lângă toate acestea să ne dorim și SĂ ÎNȚELEGEM. Să înțelegem, întocmai ca și furnica din povestire, că osteneala de a căra o frunză hrănitoare nu are sens decât dacă ea este împărțită cu întregul cuib, că drumul, chiar și făcut până la capăt, nu-și câștigă sensul decât prin întoarcerea la cei dragi și mai presus de toate că
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
un moment în care se acumulează dificultățile din Asia de Sud-Est. Pentru ruși, perspectiva reglementării chestiunii germane se înscrie într-o strategie globală de recunoaștere a faptului împlinit de după război, care va duce la acordurile de la Helsinki, din 1975, și care merită osteneala de a accepta riscul unei slăbiri a coeziunii blocului de est. La Washington ca și la Moscova se va da deci undă verde conducătorilor celor două state germane. Instalarea lui Willy Brandt la Cancelaria vest-germană, retragerea bătrînului Walter Ulbricht în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
spiritul de interes referitor la slujirea-i preoțească, spunând: «Precum știți, noi nu am folosit niciodată cuvinte de lingușire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie, Dumnezeu este martor... De fapt, vă aduceți aminte, fraților, de munca și osteneala noastră: noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi și vă predicam Evanghelia lui Dumnezeu» (1Tes 2,5.9). Iată ce le spunea credincioșilor din Corint: Dacă noi am semănat în voi cele spirituale, este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca să fie considerați egali cu noi în lucrurile cu care ei se laudă» (2Cor 11,9-12). Scriindu-le tesalonicenilor, le amintește reținerea sa față de dânșii: «nici n-am mâncat pâine de la nimeni pe degeaba, ci am lucrat cu trudă și osteneală, noaptea și ziua, ca să nu fim povară pentru nimeni dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul, ci ca să vă dăm în noi înșine un exemplu pentru a fi imitați» (2Tes 3,8-9). Altundeva, le scria corintienilor: Până în ceasul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Pentru Iuliu Maniu, partidul comunist era un partid ca oricare altul, o variantă mai radicală a partidului socialist democrat, pe care îl cunoscuse în monarhia austro-ungară. Polemica dintre socialiști și comuniști, Iuliu Maniu o ignora și nu și-a dat osteneala să deschidă cartea lui Karl Kauzki, elevul și contemporanul lui Engels, care destrăma toate sofismele bolșevice. Într-un articol al lui Lucrețiu Pătrășcanu, conducătorul comuniștilor de la acea epocă, intitulat: "Cum s-a pregătit actul de la 23 august", apărut în România
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
contururi și rădăcini pe care nimic nu le putea smulge. Înțelese că va trebui să trăiască cu ea, așa cum trăiești cu un mădular bolnav, pe care nu-l poți Îndepărta. Până la moarte. Începu să existe iarăși, să simtă foame, sete, osteneală. Privea cu plăcere florile, copacii, diminețile aurii. Însă disperarea care-i stăpânise toată făptura, ca o ceață atotcuprinzătoare, ca o amorțeală care-i paraliza orice funcție biologică a organismului, se transforma treptat Într-un corp consistent, precis, ca o ghiulea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
injectați. Simeon ar fi putut să jure că În discuția lor era vorba și despre el și fu convins că nu-l aștepta nimic bun. Un lucru doar Îl nedumerea. Cum de nu-l omorâseră pe loc și-și dădeau osteneala să-l ia cu ei? Ce planuri infame urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin urmare, cineva intrase În temnița ei În timp ce dormea. Așadar, erau tot timpul cu ochii pe ea. Groaza ei creștea și odată cu ea slăbiciunea, osteneala, foamea. Odaia Începu să se Învârtă În jurul ei, la Început mai Încet, apoi din ce În ce mai repede. „Am să mor“, Își spuse. „Am să mor Înainte ca Bodo să poată ajunge la mine.“ Gândul că n-o să-l mai vadă niciodată i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
comoara... — Johannes, mi-ai dat vești foarte prețioase, nici nu-ți dai seama cât de prețioase sunt. Se dovedește astfel ceea ce am bănuit eu, spuse tânărul duce și scoase de la cingătoare o pungă plină cu bani de argint. Iată, pentru osteneala ta și a oamenilor tăi! Nu, monseniore, nu vrem nici o răsplată, nici eu, nici oamenii mei. Veniți-i de hac ticălosului de Eglord și vom fi răsplătiți așa cum dorim. Conrad Îi Întinse mâna, pe care cerșetorul o sărută cu smerenie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
refer la un sprijin financiar nici măcar publicitar fiindcă de acestea mă ocup eu aici. E vorba doar de eliberarea drepturilor copyright pentru o parte dintre autorii cuprinși și ale căror drepturi le deține acel CopyRo care nici măcar nu-și dă osteneala de a-mi răspunde la "monospodență"... E trist, foarte trist și dureros cum au evoluat (?!) interesele obștești și cum cele personale! Deocamdată, acum în 2014, stau cu manuscrisul (două volume a câte 360 de pagini) și aștept "interesul"... A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oceanului, la două ore de țărm, cu vaporul. Vegetația e luxuriantă. Originală e Însă plimbarea cu ambarcațiuni al căror fund e de cristal. Se poate admira flora și fauna În plin ocean. Ghidul ne indică vegetația, fauna, adâncimea. Turul merită osteneala și dolarii. În cursul după amiezii, 26 August, părăsim Los Angeles-Hollywood trecem din nou printre portocali, Înaintăm spre vest prin Palomar-Pasadena. Acest oraș e reședintă de bogătași, iar pe muntele Palomar sunt instalate puncte de observație ale lumii cosmice. În afară de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
orașele Țării - Suceava, Timișoara, Deva, Alba-Iulia etc. „devine mai încurajatoare și mai afecțioasă.” „Numărul precedent al Plaiului Românesc a văzut lumina tiparului la Tipografia Arhiepiscopiei Alba-Iulia, prin strădania Înalt Prea Sfântului Arhiepiscop Andrei și a ajuns la cititorii noștri datorită ostenelii domnului Ioan Străjan, președintele Fundației „AlbaIulia”, în fața cărora ne închinăm cu recunoștință” - spune Plaiul Românesc de la Cernăuți. * Poporul, organ al Partidului Naționalist Democrat de sub conducerea dlui profesor Nicolae Iorga, apare la Cernăuți în 1919, redacția în strada Ștefan cel Mare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o dată În istoria recentă sau chiar mai veche! - la Îndemâna, la bunul plac al politicienilor. Pe care, ha-ha, noi Îi „disprețuim”, cum o făceam și Înainte, sub dictatură, când și ei, la rândul lor, „ne disprețuiau”, dar... măcar Își dădeau această „osteneală”, incluzându-ne Într-un fel sau altul În calculele lor. Ei bine, azi, se pare, rod al acestor „disensiuni” penibile, uneori grotești și infantile, care au apărut În lumea noastră - când nu sunt opera unor noi și rapace oportuniști „de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]