1,914 matches
-
atâtea, nu erau ei aceia! Să fie dus la doctor marțafoiul, să i se facă autopsie și analize! Alte cercetări, pe urmă, să dovedească, odată pentru todeauna, că povestea cu orologiul nu a fost decât o scamatorie idioată! „S-a otrăvit, sigur nu a murit de inimă!” a hotărât Poștașul. „Întâi a potrivit orologiul să bată la nouă și patru minute” - Starostele postăvarilor știa cel mai bine! „Apoi a făcut să stea la nouă și cât dracu’ era când și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
așază frunze uscate, crenguțe și așchii, apoi sunt aprinse. Asistența privește fix centrul, nu mai respiră nimeni. Vietatea își ridică încet coada, stă un timp în expectativă, pregătită pentru un atac decisiv, apoi, cu o mișcare fulgerătoare, își înfige spinul otrăvit în ceafă!” Sybille: „Interesant...” Tu: „Nu e totul! De ce s-a sinucis scorpionul? Nu știi! Pentru că nu putea să suporte cercul!” De fapt, vroiai să afle că nici tu nu-l suporți și că simțeai, deja, împrejmuirea. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu tentacule și dincolo de ea, caracatițe jefuitoare a acestui leagăn străbun, până să nu mai rămână niciun firișor de iarbă din el și apoi să-l dea la fier vechi pe te miri ce... Gheorghiță Savel vede bine acest păienjeniș otrăvit din sânul societății românești și crede, în inocența sa, în naivitatea sa că „monarhia poate salva România”... cum s-o salveze, spun susținătorii tezei “singura soluție, înc-o revoluție!”. În adevăr, cum s-o salveze când parlamentari de meserie, adică îmbătrâniți
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
divergează așa de mult în păreri încît oamenii chiar din această divergință pot învăța ce adevărate sunt părerile d-nealor. Pe de-o parte - nepăsare; pe de alta - idei a priori. [PSEUDOTALENT, TALENT ȘI GENIU] 2225 Iar voi, tineri cari vă otrăviți sufletele în această îmblătoare literară, ascultați sfatul unui om care vă voiește binele din inimă. Petrescu, pălămarul. - cizmariul.... croitorul, oameni onorabili, folositori șie și societății, au nevoie de ucenici. Decât pseudotalent în literatură, mai bine talent în cizmărie. Mai bine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bucăți; dar de mașina complicată a vieții naționale a unui popor se apropie un măgar ca d. Tisza și e ministru prezident și trece de om de stat. Acest om stupid, arhistupid. Ei, nimeni nu-nghite jidani fără să se otrăvească! ["CONGRESUL DE LA LONDRA... "] 2292 Congresul de la Londra vorbele * Rusiei * că România * nu este pe un picior egal cu celelalte state. Le vom arăta noi că știm mai mult decât d-lor toți la un loc și că avem tractatele ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nădejdile toate De la mine s-au sfârșit. Mor luîndu-mi ziua bună De la cea ce-o am iubit. 1026 {EminescuOpXV 1027} 5 Astăzi mă despart de tine Sufletul mi-ai săvârșit Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc unde fusese dus legat la ochi de cineva care nu-și arăta fața și fusese adus înapoi în același chip, mile întregi. — Există vreun leac? L-ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniștit. Nu scriu nimic, dar nu uit. Mi-am dat seama că, dacă într-o zi repeți de trei ori, la răstimp de câteva ore, o serie de nume sau de date, nu le mai uiți. — Între timp, Maștera îi otrăvea în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată, că țeseau intrigi cu dușmanii lui. Mama nu putea să se apere, pentru că nu știa nici măcar de ce anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foarte obosit, voia doar să se întindă și să doarmă. Dar glasul și mângâierile acelea îl vindecau; erau primele momente minunate de încredere absolută. Bătrâna Antonia, cu ochii plini de lacrimi, vedea în băiatul acela umbra fiului ei, care fusese otrăvit în Syria. — Eu sunt foarte bătrână, spuse, și un zâmbet îi lumină chipul pe care nu se întipăriseră semnele timpului, și destinul a vrut să-mi dea o memorie lungă. Memoria ei era un subteran în care de decenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția morților. — Privește acolo, pe promontoriu, îi zise ofițerul cu glas sigur, ca și cum i-ar fi arătat o țintă, vila care i-a aparținut lui Calpurnius Piso. Bogata vilă a Pisonilor, familia celui care îl otrăvise în Syria pe Germanicus, se ridica la o extremitate a golfului. Gajus Caesar o privi în tăcere, apoi îi spuse ofițerului: — Îți mulțumesc că mi-ai arătat-o. Se gândi că în locuința aceea olimpiană, printre copacii înalți, statuile grecești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți. Și o capelă votivă, înălțată acolo nici mai mult, nici mai puțin decât de un principe din Parthia. Însă nimeni nu avea să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puse o mână pe braț. Atunci intrară mai mulți servitori ducând platouri cu vânat; păsările aveau pene, încât păreau vii. Callistus le ieși în întâmpinare, smulse o pană de fazan, se prefăcu că o miroase și zise: „Asta nu-i otrăvită“, apoi îi întinse platoul lui Calpurnius Piso. Calpurnius îl privi pe Callistus, le îngădui sclavilor să așeze platoul în fața lui, fără să spună nimic. Împăratul se ridică zâmbind și le făcu semn oaspeților să nu se ridice - le spuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
comori, unde toate obiectele închideau experiențele neliniștitoare, tragice, violente ale celor care le pierduseră. Își dori - așa cum își dorise Tiberius la Capri - ca Manlius să termine mai repede splendidele camere ale noii domus, care dădea spre Foruri și nu era otrăvită de amintiri vechi. Patul imperial — Patul imperial e gol, spuse în vara aceea senatorul Valerius Asiaticus cu un glas plin de îngrijorare paternă. Jumătate dintre senatori i-ar da, ori i-au dat deja, soțiile și fiicele lor, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp, oamenii desprindeau cu grijă cărămizile subțiri, bine lipite unele de altele, adunând molozul în niște găleți. Se gândi că ani de zile Tiberius nu se întorsese la Roma. Prin urmare, erau niște documente vechi, poate din vremea când fusese otrăvit Germanicus. Îngheță, și simți că începe să tremure. Când ajunsese la putere, avusese parte de o liniște aparentă, spunându-și lui însuși și celorlalți că nu mai voia să știe nimic despre trecut; cuvintele lui stârniseră entuziasm. Se mințise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ai provinciilor, cu ambasadorii prieteni, cu oamenii care, vrăjiți de visele lui, construiau împreună cu el o lume a viitorului. Prietenii lui veneau din ținuturi îndepărtate, îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu îi otrăvise. Dimpotrivă, în fața Romei se găseau dezarmați și naivi. Nu observau marea de senatori care, dimineața târziu, se aduna în jurul Curiei. Ochii lor cuprinși de extaz vedeau în el singura întruchipare a puterii. El însă știa că e gol pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de ani. Viitorul avea să confirme calculele lui Callistus. Acesta îl prinsese în capcană pe bătrânul Claudius în ziua în care îi șoptise afectuos: „Nepotul tău Gajus Caesar suspectează acum pe toată lumea. Chiar și pe tine. Se gândește să te otrăvească“. Îl lăsă pe bătrân pradă spaimei, apoi, ca prin minune, îi dădu speranțe, spunându-i că, „dacă cineva va reuși vreodată să elibereze Roma de acest monstru“, singurul care merita să ajungă la putere era el, Claudius, descendentul nobil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și cumpără. Permanent. Orice și pe oricine. În orice fel de împrejurare. Acționariat peste acționariat. Cu hălci de profit, tot mai groase și tot mai grase. Stârliciul curge, necontenit, pentru viață, ca o substanță urât mirositoare, mânjind fața curată și otrăvind conținutul apei râului curgător al vieții, lăsând în urmă, pe unde trece, numai duhoare de scârnăvie. Unii, de o vreme, au început a se întreba: până când? Și eu, lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu așa ceva,în viața acestei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
demnitate cândva, pe când regina Angliei îl plimba cu caleașca prin Londra pe conducătorul său. Păcat numai că visele la român, țin foarte puțin timp, atât timp doar cât camarilele strânse în jurul șefului suprem, nu încep să tragă cu dinții lor otrăviți de ele. Cam câte secole ne ar trebui în condițiile actuale, ca să facem un Transfăgărășan, de exemplu. Vă spun eu, cred că un secol ar dura numai obținerea aprobării pentru deranjarea habitatului pitulicii de stâncă, apoi alte două secole exproprierea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă și-așa hărmălaia traficului. A-i adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care m-a împins pe trecerea de pietoni, era donator de sânge. A lucrat în străinătate trei ani, în cadrul organizației Peace Corps, construind adăposturi pentru leproși. I-a donat o bucată din ficatul său unei fete din Botswana care se otrăvise cu ciuperci. A răspuns la telefoane cu ocazia unei colecte de fonduri pentru lupta împotriva unei boli grave, am uitat care anume. Dar merita să moară. M-a făcut dobitoc. M-a împins! În ziar îi arată pe mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
argumentele”, și cele de ordin material și cele de ordin spiritual!. Mincinoșii convinși, nevindecabili, cred că jumătate din cele ce debitează ei sunt adevăr curat! Este și aceasta o boală, una chiar foarte gravă!. Vorba bună leagă cunună, vorba rea otrăvește limba, sufletul și gândul.. Pierzi, câștigi, nu te opri, mergi înainte, viața-și vede de legile ei care, de fapt sunt și ale noastre! Așadar, nimic de pierdut, nimic de câștigat.... Drumul către rai nu trebuie confundat cu o cursă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Așteptarea e un nou prilej De-a lua în palme ființa. Și s-a făcut lumină... Iubind în taină Uitată în marginile iubirii, În amalgamul de priviri nesfârșite. Clipa veșnic pierdută în viitor În care îmi măsuram trecutul Și care otrăvea cu nesocotință gândirea. Ghionea Anda-Maria, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești Bacău profesor coordonator Iacob Leonid A venit primăvara Primăvară, de-ai sosit, Îți urăm un bun venit Și cu drag noi te chemăm Ca să ne mai bucurăm. Cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care se năpustea din toate părțile, încercând să-i otrăvească și ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii au început să o usture, obrajii să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]