1,945 matches
-
timp pentru frică. Animalele de povară erau în spatele meu și mă împingeau înainte, așa că m-am încumetat și am intrat în apă, am simțit cum îmi trece de glezne. Apoi curentul mi-a mângâiat genunchii și coapsele. Într-o clipă, pântecul și pieptul mi s-au acoperit de apă și m-am înfiorat de plăcere. Nu era nimic înfricoșător! Apa nu era amenințătoare, doar voia să mă îmbrățișeze. Nu voiam să mai ies. M-am dat la o parte din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fost un gest ca de băieți care se joacă. Apoi și-a trecut mâna prin părul tatălui meu și în acel moment amândoi au izbucnit într-un râs din toată inima, care dovedea fără putință de tăgadă că împărțiseră același pântec de mamă, deși unul dintre ei era negricios, iar celălalt bălan, deși unul era subțire și celălalt îndesat. Tata i-a mai zis ceva fratelui său și Esau l-a strâns din nou în brațe, dar, de data asta, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a declarat liberi de contractele taților lor și membri deplini ai tribului El-Avraam. Și astfel, tribul lui Iacob s-a mărit. Bilha a rămas însărcinată la Succoth, dar a pierdut copilul înainte ca acesta să apuce să se miște în pântecul ei. Rahela a pățit la fel și aproape o lună după aceea nu l-a scăpat pe Iosif din ochi. Și mama a pierdut un copil, care a ieșit în lume mult prea devreme. Femeile și-au întors capul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai tristă pe care o auzisem vreodată. Ne-a ținut pe toate fără să clipim, ca sub o vrajă. Era o poveste despre nașterea lumii, despre Copac și despre Șoim, care dăduseră naștere Lupului Roșu, care umpluse lumea cu ajutorul unui pântec uriaș din care ieșiseră numai oameni cu părul roșu, femei și bărbați. Era o poveste lungă, misterioasă, plină de plante și animale necunoscute. Totul se desfășura într-un loc foarte rece, unde vântul scrâșnea de durere. Eram speriată, tremuram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și tu în cortul roșu, ca să te bucuri alături de mine și de mătușile tale. Vei deveni femeie înconjurată de mâini iubitoare care te vor purta și-ți vor aduna primul sânge și se vor asigura că se va întoarce în pântecul Innanei, înapoi în țărâna din care s-au făcut primul bărbat și prima femeie. Țărâna care atunci s-a amestecat cu sângele ei lunar. Din păcate, multe dintre fiicele ei au uitat secretul darului făcut de Innana și au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu trebuie să te temi de o asemenea soartă, tu ești ferită de asta. Mama ta nu va lăsa ca fecioria să-ți fie transformată într-un premiu. Ea va avea grijă ca sângele tău să fie o ofrandă în pântecul marii mame. Poți sta liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea nici sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de vin plină și mi-o ducea la gură atât de des încât în curând nu prea mai puteam să vorbesc, iar vocile din jurul meu se amestecau într-un murmur asurzitor de fericire. Nevasta lui Zabulon, Ahava, a dansat cu pântecul ei gravid pe ritmul bătăilor din palme. Am râs până când m-au durut fălcile. Am zâmbit până când m-a durut fața. Era bine să fii femeie! Apoi Rahela a adus terafim-ul și toată lumea a amuțit. Zeii casei rămăseseră ascunși până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viață. Nu m-a durut. Uleiul a făcut-o să alunece ușor înăuntru, iar triunghiul îngust mi s-a potrivit perfect când a intrat. Mă uitam spre apus în timp ce micuța zeiță se uita spre răsărit atunci când mi-a rupt sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult de surpriză, ba chiar de plăcere, pentru că mi se părea că Regina însăși se întinsese peste mine, cu Dumuzi, consortul ei, sub mine. Eram ca o fâșie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fâșie de pânză, prinsă în dragostea lor, încălzită de marea lor pasiune. Mamele mele gemeau încet ca să fie alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită. Pentru că toate stelele cerului intraseră în pântecul meu în spatele picioarelor micuței zeități zâmbitoare. În cea mai dulce și sălbatică noapte de la separararea apelor de uscat, a cerului și a pământului, eu stăteam întinsă și gâfâiam ca un cățel, simțeam că mă învârt prin văzduh. Și când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta cu Levi, care îi șoptise ceva despre niște „ticăloșii”. Femeia din Canaan fusese șocată de ritualul care mă legase în felul acela ancestral de pământ, de sânge și de cer. Familia lui Inbu nu știa nimic despre ceremonia deschiderii pântecului. Când se măritase cu fratele meu, mama ei alergase în cort ca să șterpelească cearșaful pătat de sânge în prima ei noapte ca soție, în caz că Iacob - care plătise pe ea prețul unei mirese - ar fi vrut dovada virginității. De parcă tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dormeam, schimbam povești. I-am spus despre mama și despre tata și i-am descris pe frații mei, unul câte unul. Era încântat de numele lor și le-a învățat pe fiecare, în ordinea nașterii și știa deja care din pântecul cărei mame ieșise. Nu știu daca tata însuși le știa ordinea la fel de bine. El mi-a povestit despre învățătorul lui, un infirm cu o voce splendidă, care îl învățase să citească și să cânte. Mi-a povestit despre loialitatea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aștepta să devină prinț, ei și fiii lor aveau să rămână ciobani, verii săraci, niște nimeni. - O să fim mai jos decât Esau, au mormăit ei unul la altul și către frații asupra cărora aveau influență, Zabulon, Issachar și Naphtali, din pântecul Leei și Gad și Asher ai Zilpei. Când Iacob și-a chemat toți fiii în cortul său ca să discute despre oferta lui Hamor, Simon a ridicat pumnul și a strigat: - Răzbunare! Sora mea a fost nenorocită de un câine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adunat împreună pietre frumoase ca să împodobim un altar ridicat în memoria unicei ei fiice. Inna le-a învățat pe femeile din vale să spună numele Rahelei și să înfășoare o sfoară roșie în jurul stâlpului ei, promițându-le că, în schimb, pântecul lor va da numai rod viu. S-a asigurat astfel că numele mătușii mele va trăi mereu în gura femeilor. Dacă Ruben m-ar fi găsit, aș fi văzut blestemul meu strângându-se în jurul gâtului său, când a dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iacob nu i-a mai rostit numele niciodată. Zilpa a murit de febră în noaptea în care Iacob a distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vorbit mereu pe un ton liniștitor și atoateiertător, așa cum fac mamele cu copiii arțăgoși. Avea motive să spere. Luna nouă a venit în timp ce eu stăteam în propriul meu întuneric și nici o picătură de sânge nu a pătat așternuturile de sub mine. Pântecul mi se făcuse neted și sânii îmi ardeau, iar respirația îmi mirosea a orz. După câteva zile, somnul nu mi-a mai fost așa febril. Am mâncat supa pe care mi-o aducea Re-nefer și i-am strâns degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțelepciunea lui și liniștea pe care mi-a adus-o. M-a scos din Canaan, împreună cu fata asta care a fost concubina fiului meu și care îmi poartă nepotul în pântece. Toți ochii s-au întors în acel moment înspre pântecul meu și mâinile mi s-au dus, din propria lor voință, spre locul unde creștea copilul. A fost un spectacol mut pentru mine. Știam doar câteva vorbe în limba lor și pe acestea le învățasem de la iubitul meu în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să mă odihnesc după-amiaza. Mi-au legat un fir roșu în jurul taliei. Mi-au dat să beau lapte de capră amestecat cu o licoare galbenă care mi-a pătat limba. Când pântecul a prins să mi se rotunjească, femeile casei au început să mă răsfețe. Trecuse mult de când nu mai fusese un copil mic în familia lui Nakht-re și erau avizi după un micuț. Îmi dădeau să mănânc fructe nemaivăzute, la fel de exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din perete și a luat pentru mine micuța zeiță. Era un hipopotam care stătea pe picioarele de dinapoi, cu o burtă enormă și o gură imensă, zâmbind. - Taweret, a zis ea, mângâind figurina de lut și apoi ducând mâna la pântecul meu. M-am încruntat. Ea s-a așezat pe vine, ca o femeie care naște, și-a pus figurina între picioare și făcând o pantomimă, mi-a arătat că Taweret mă va ajuta să nasc ușor. Doamna casei credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în ținuturile sălbatice din vest. Aceste lucruri erau produse ale imaginației ei. Și când am ajutat-o pe una din servitoarele lui Nakht-re să aducă pe lume primul ei copil, Meryt a răspândit vorba că eu am întors copilul în pântecul mamei în luna a șasea. Datorită lui Meryt, am devenit o legendă printre femeile din regiune, fără ca eu să părăsesc vreodată grădina lui Nakht-re. Meryt avea și propria ei poveste. Deși se născuse la Teba, sângele mamei ei era amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră de febra fluviului. Fiii erau acum bărbați și coceau pâine pentru muncitorii care lucrau la mormintele din vale, pe malul de vest al fluviului. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din nou adânc. Copilul s-a născut curând și într-adevăr era mort. Hatnuf și-a întors fața la perete și a închis ochii, dorindu-și să i se alăture. Dar când Meryt începuse să-i acopere cu pânză fiartă pântecul greu încercat, Hatnuf a țipat din nou cu o voce de mamă în travaliu. - Mai e un copil, a zis Meryt. Vino, Den-ne, a zis ea. Prinde geamănul. Cu o singură împingere, Hatnuf a mai născut un copil, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o caute pe moașa străină. Cu Meryt alături, am asistat la cea mai ușoară și normală naștere pe care am văzut-o vreodată. Ahouri a suspinat ușurată cu al treilea copil al pântecului ei în brațe, singurul dintre ei care se născuse respirând. Era un băiat voinic pe care l-a botezat Den-ouri, primul copil botezat în cinstea mea. Bărbatul ei, olar de meserie, mi-a dat un urcior frumos drept mulțumire, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în toate, cu o singură excepție. Nu aveam copii. Eram stearpă sau poate doar prea bătrână. Deși trăisem deja o viață - aproape patruzeci de ani - spatele îmi era puternic, iar trupul încă mi se supunea chemării lunii. Eram sigură că pântecul îmi era rece, dar chiar și așa n-am renunțat la speranța din inima mea și am suferit la fiecare flux al noii luni. Totuși, nu eram complet lipsiți de copii, pentru că Meryt stătea deseori în ușa noastră, cărându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-mi cărămizile pe jos. Hai să vedem ce ne-au pregătit zeii. - Mă tem că și acesta tot mort, a șoptit ea. Și dacă e așa, să mă lași să mor și eu cu el. Mi-am pus urechea pe pântecul ei și i-am atins vulva. - Acest copil e viu, am zis. Nu te teme. Se odihnește pentru călătoria pe care o are de făcut. La revărsatul zorilor, au început durerile acute. As-naat a încercat să rămână tăcută, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi putut auzi. Nu trecu însă mult și simți că nu mai poate trage aer pe nări. Deschise gura larg, însă nici gura nu mai putu prinde văzduhul. Se uită la ceilalți. Auta stătea nemișcat. Câțiva dintre slujbași intraseră în pântecul navei, sub punte. Corabia era destul de adâncă, totuși apa aceasta, până adineauri liniștită, se zvârcolea acum și arunca nava de pe un val pe altul ca pe un pai. Acum vântul ridica înalte valuri albe din marea care se făcuse neagră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]