1,833 matches
-
unele edificii creștine ale dinastiei constantiniene substituind celelalte basilici. Noțiunea s-a răspândit destul de lent și oricum, după jumătatea secolului IV, spre deosebire de terminologia creștină latinească a geto-dacilor (duminică, Dumnezeu, bazilică, biserică, Rusalii, Florii, ajun, altar, botez, înger, lege, martor, păcat, păgân, părinte, Paști, preot, răposat, virginitate, rugăciune etc.) anterioară de cel puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau curente religioase din epocă, învățătura creștină și-a deschis cale spre formarea conștiinței comunității creștine. Un rol deosebit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor motive spontane (interese economice) ori forțate (diferite războaie care măcinau Palestina); rămâne atașată Palestinei și Ierusalimului, pământului și orașului sfânt. La începutul perioadei creștine, numărul iudeilor era în scădere pe aceste meleaguri, în timp ce marea majoritate se extinsese spre teritoriile păgânilor. Aici, în epoca elenistică și romană, iudaismul a reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștine, numărul iudeilor era în scădere pe aceste meleaguri, în timp ce marea majoritate se extinsese spre teritoriile păgânilor. Aici, în epoca elenistică și romană, iudaismul a reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind numai la Ierusalim; simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau ori spre care se îndreptau, iudeii au uitat curând limba maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regiunilor, în care locuiau ori spre care se îndreptau, iudeii au uitat curând limba maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au uitat curând limba maternă, folosind greaca sau latina chiar și în sinagogi unde se citea Septuaginta, Biblia în versiunea greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât renunțau la idolatrie, observau legea morală iudaică și un minim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deși o explicație s-ar putea găsi în vreo reacție accentuată din partea creștinilor împotriva statului, în materie etico-religioasă. Faptul este confirmat de scrierile apologeților, care prezentau adesea o viziune pesimistă a lumii creștine aflată într-un contrast explicit cu lumea păgânilor. Dacă sfântul episcop Irineu din Lyon (Irenaeus Lugdunum, 130-202) spunea că puterea seculară era permisă de Dumnezeu din cauza căderii omului, pentru a frâna neamurile din calea nedreptăților lor, ulterior se punea în discuție serviciul adus Imperiului de către creștini ca funcționari
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
edict (257) al lui Valerian a vizat persecutarea ierarhiei bisericești, cu scopul de a elimina conducerea Bisericii, în timp ce un al doilea edict (258) îi persecuta pe cavalerii, senatorii și acei egregi viri care aderaseră la creștinism, prin confiscarea bunurilor. Reacția păgânilor exprimată prin criticarea absenteismului creștinilor din viața publică, nu este îndreptățită atât din motive ecleziastice, cât din strategii, dacă le putem numi astfel, politice sau religioase ale păgânilor care influențau aceste decizii persecutoare. Sub domnia lui Gallienus (253-268), criza Imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și acei egregi viri care aderaseră la creștinism, prin confiscarea bunurilor. Reacția păgânilor exprimată prin criticarea absenteismului creștinilor din viața publică, nu este îndreptățită atât din motive ecleziastice, cât din strategii, dacă le putem numi astfel, politice sau religioase ale păgânilor care influențau aceste decizii persecutoare. Sub domnia lui Gallienus (253-268), criza Imperiului s-a ascuțit în mod dramatic: inflația agravată ulterior, ciuma, frontierele continuu amenințate, apariția uzurpatorilor în diferite puncte ale imperiului, toate acestea sunt tot atâția factori care par
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sosite din trupele recrutate în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul barbar era prezentă și marea masă a țăranilor recrutați din regiunile prea puțin creștinate încă la acea vreme, precum ținuturile Galliei și Iliriei. Însă a fost tocmai această armată imperială, cea care după victoria obținută contra lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
p.Chr. către Plinius cel Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre religia ilicită și tradițiile romane. În opinia păgânilor creștinii răspândeau niște adevăruri absurde și abandonau legea străbunilor, înțeleasă nu ca lege juridică ci ca un obicei social (pe tradițiile străbunilor se baza și puterea constituită), pentru a adopta tradițiile altor rase, fapt ce apărea ca o trădare ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trăiau penitența într-un rigorism excesiv și într-o atitudine de sfidare a lumii pe care o disprețuiau. Antimilitarismul era foarte viu între ei, proclamându-și credința printr-o dorință fanatică de martiriu, provocând o și mai mare duritate din partea păgânilor care, dincolo de toate acestea, se aflau în imposibilitatea distingerii lămurite a diferențelor dintre concepțiile acestor secte și cele ale Bisericii autentice. Considerându-se întrupată în lume, Biserica primară nu-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-și asumase până acum nici o atitudine provocatoare față de păgânism. Deși rămânea relativ puternică și compactă în dezvoltarea sa teologică, a perceput necesitatea păstrării unității ecleziastice, punând limită dezordinii cauzate de înmulțirea sectelor gnostice ori a celor milenariste, prezentând religia creștină păgânilor și respingând simultan acuzele neîntemeiate ale acestora. 4. Creștinismul în istoriografia păgână greco-romană Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate până astăzi. Pentru creștini conceptul de păgânism implica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să vorbească despre creștinism folosind terminologia religioasă cunoscută și de ceilalți păgâni: voința, în creștinism este asimilată inițierii din religia misterelor, preoții creștini sau iudei sunt comparați sacerdoților religiilor păgâne, un fel de călăuze ale unui cortegiu aducător de sacrificii sau chiar ca niște legislatori. Urmând orientarea filozofică a lui Celsus (mort
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rezultă instructivă și semnificativă, pentru că în acele documente sunt dezbătute raporturile față de autoritate și stat, probleme de orice natură (căsătorie, familie, sclavi etc.) și un mare număr de chestiuni referitoare cumpătare (în mâncare și băutură), comportament, atitudini în relațiile cu păgânii etc. Lipsa unei dezbaterii asupra profesiei militare, în conținutul acestor documente, ne îndreptățește oarecum opinia potrivit căreia în comunitățile creștine din primele generații nu se punea această problemă, pentru că nu exista. Inexistența acestei problematici se poate explica prin prestarea ocazională
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era expusă anumitor riscuri; cum se putea regăsi o soție creștină alături de un funcționar sau judecător păgân? Cât de teribile puteau fi dificultățile în care se aflau în continuu sclavul creștin sau, și cu atât mai mult, sclava unui stăpân păgân!... Și cu toate acestea, înțelepciunea marelui apostol ori a altor misionari creștini a considerat, fără ezitare că, pentru moment, pentru a nu atrage atenția și nici pentru a nu provoca vreo reacție punitivă a autorităților, nu le era permis creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legitimei apărări, al războiului drept și al crezului că membrii ei nu ar fi întâlnit niciodată, în cariera militară, vreun pericol real, care să ducă la compromiterea credinței creștine. Preocupările lui Tertulian erau destul de exagerate: creștinii nu erau obiectul cuceririi păgânilor, ci invers. Păgânii, mulțumiți de riturile proprii, nu cercetau esența religiei lor și nici nu trăiau după spiritul acesteia; erau obișnuiți cu o trăire religioasă tradițională superficială și nu cunoșteau prozelitismul. Nevoia de prozelitism au cunoscut-o mai întâi evreii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
războiului drept și al crezului că membrii ei nu ar fi întâlnit niciodată, în cariera militară, vreun pericol real, care să ducă la compromiterea credinței creștine. Preocupările lui Tertulian erau destul de exagerate: creștinii nu erau obiectul cuceririi păgânilor, ci invers. Păgânii, mulțumiți de riturile proprii, nu cercetau esența religiei lor și nici nu trăiau după spiritul acesteia; erau obișnuiți cu o trăire religioasă tradițională superficială și nu cunoșteau prozelitismul. Nevoia de prozelitism au cunoscut-o mai întâi evreii, iar mai apoi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ar fi invocat și acuzația de dezertare, dacă ar fi avut probe pertinente la îndemână? O asemenea acuzație ar fi constituit cu certitudine un subiect incontestabil al antipatriotismului și al ostilității creștinilor față de statul roman, dar această problemă nu exista. Păgânii nu au spus niciodată nimic, deoarece conduita creștinilor era ireproșabilă, fiind printre cei mai buni cetățeni ai Imperiului, respectuoși și ascultători față de stat, prompți în ajutorul acestuia și la plata impozitelor și a tributurilor potrivit stării lor. Unii ierarhi ai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
totdeauna ca originea asupririi și acceptându-i stăpânirea doar în silă. Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile statului roman, a apărut și atitudinea subversivă a creștinilor Bisericii primare, care și-a arătat primele indicii pe vremea scriitorului păgân Celsus, care nu a ezitat, neînțelegând substratul chestiunii, să-i mustre pentru slaba lor fidelitate față de împărat și Imperiu. Dezinteresul creștinilor față de statul roman, cauzat de nerecunoașterea exercițiului libertății de cult, a dus la diferențierea celor dintâi față de ceilalți cetățeni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
-ne interzis să îndreptăm mintea spre ei, nici o sabie sau un arc, deoarece noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a gloriei și colaborau alături de păgâni în arte, în studiu, în comerț, în navigație și în exercițiul armelor în favoarea statului și în serviciul împăratului: Ne amintim că trebuie să-i aducem mulțumire lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
noi căutăm pacea, nici o cană, trebuind să fim sobri. Învățătura alexandrinului se regăsește și în Tertulian care, în Apologeticum, se mândrește cu creștinii care, considerați străini de către păgâni, se țineau departe de lăcomia onorurilor și a gloriei și colaborau alături de păgâni în arte, în studiu, în comerț, în navigație și în exercițiul armelor în favoarea statului și în serviciul împăratului: Ne amintim că trebuie să-i aducem mulțumire lui Dumnezeu, Domn și Creator, să nu refuzăm nici un rod al faptelor sale: să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cristos a provocat ură și contraste, separări între fidelii lui Dumnezeu și ceilalți, trecându-se adesea de la un război spiritual la unul fratricid, care a făcut să curgă mai mult sânge între eretici și creștinii propriu-ziși, decât pe durata persecuției păgânilor din vechime. Isus a spus că a venit să aducă foc pe pământ și dorea ca acest foc să se aprindă (Lc 12, 49-51). Focul dorit de Isus, era unul de iubire, de dragoste frățească... dar, mulți dintre ucenicii săi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sunt insultați și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună motivul dușmăniei lor. Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate mădularele trupului și creștinii sunt răspândiți în orașele lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Părinții Bisericii prin concepția unei lealități absolute, înțeleasă ca obediență față de legile civile neaflate în conflict cu cele divine ori cu etica creștină. 2.1.4. Atenagora Remarcând rugăciunea creștinilor pentru stabilitatea Imperiului filozoful atenian Atenagora (133-190) atrăgea atenția păgânilor asupra lealității celor dintâi față de stat. În scrierea sa propovăduitoare, în sintonie cu mai toate apologiile perioadei sale, contrapunea viața creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă că supunerea față de stat nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]