1,803 matches
-
ei nu se putea asemui cu a nici unei pământence, chiar dacă multe fete ale pământului o puteau întrece în frumusețe. Vorbea totdeauna rar, având multe griji: și pe aceea a sănătății tuturor călătorilor, și pe a cercetării deosebirilor între trupul unui pământean și al unui locuitor din planeta lor roșie. Ea spuse: - într-o zi o să vindecăm și moartea, cum am vindecat bătrânețea. Și Nefert și Auta o priviră nedumeriți. - Cum să vindecați moartea? Sau n-am auzit bine... spuse pământeanul. Străina
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unui pământean și al unui locuitor din planeta lor roșie. Ea spuse: - într-o zi o să vindecăm și moartea, cum am vindecat bătrânețea. Și Nefert și Auta o priviră nedumeriți. - Cum să vindecați moartea? Sau n-am auzit bine... spuse pământeanul. Străina privi înduioșată undeva în gol. - Ai auzit bine: o să vindecăm moartea. - Dar se vindecă numai bolile! strigă uimită Nefert. - Noi am izbutit s-o amânăm. Sunt împrejurări când altădată omul ar fi murit, iar noi îl înviem. Sunt însă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dintre boli. Din ziua aceea Auta fu mai îngîndurat, mai puțin vorbăreț. Și numai o dată îi mărturisi lui Hor că dorința lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea, măcar o viață foarte lungă, ca să poată vedea unde vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani. - Dorința ta s-ar putea împlini, îi răspunse Hor. Să vedem ce vom avea de făcut pe pământ, și pe urmă ne mai gândim. într-o zi, cei doi pământeni îi văzură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani. - Dorința ta s-ar putea împlini, îi răspunse Hor. Să vedem ce vom avea de făcut pe pământ, și pe urmă ne mai gândim. într-o zi, cei doi pământeni îi văzură pe toți străini altfel decât fuseseră până atunci. Fiecare își pregătea gingașele unelte și însemnările scrise sau socotelile făcute între timp. Sosise vremea coborârii. Luntrea se rotea acum în jurul pământului mai încet și mai aproape de el. Discul uriaș
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și-i ceru să facă un cerc în jurul munților unde trebuia să fie podișul. Auta încercui lanțul răsăritean. Cel care adusese placa o luă cu el, o băgă într-o cutie de mărit, și după un alt răstimp îi aduse pământeanului altă placă. Auta văzu uimit munții deslușiți și recunoscu o netezime verzuie care era podișul. Făcu un semn pe podiș, și același străin luă placa din urmă și se duse să socotească locul unde și felul cum trebuia să coboare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-mi ceri orice. Fac pentru voi orice, de când știu că nu doriți decât binele lumii. Acum se arătă mâhnit Hor: - Slugă nu ne poți fi, n-avem slugi. Ne ești însă prieten. De aceea te-am și rugat... cum zic pămîntenii: am îndrăznit să te rog. Să nu crezi că dacă n-ai vrea să te duci, prietenia noastră ar scădea. Ți-am mai spus că numai tu ești stăpânul tău... - Dar mă simt dator față de voi, nu mă lasă nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ori deasupra podișului, făcu un ocol peste pădure, o opri în văzduh și când socoti că poate zbura fără primejdie oriunde, își vesti tovarășii de drum că a doua zi vor pleca. Dar se uită cam lung la cei doi pămînteni: - Mătasea veșmântului tău e încă minunată, Nefert. Dar dacă ne ducem în vreun oraș din țara aceea cu pământ negru, ție, Auta, ți-ar trebui altă îmbrăcăminte. - Alta n-am, cârmaciule, știi bine... zise Auta întristat. Și de unde s-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tu și Nefert vă îmbrăcați ca noi. De ce ai plecat, de ce ești trist? Desfăcîndu-se din brațele iubitei sale, Auta ridică cuțitul de jos și porni spre podiș, fără să răspundă. Chipul îi era încordat. În ziua în care cei doi pământeni intrau, îmbrăcați în veșmânt argintiu străin, în luntrea mică, pregătită de plecare, bărbatul gingașei femei care voia să vindece moartea întrebă: - Ce-a fost atunci, în pădure? De ce ați plîns? Nefert îi istorisi încercarea lui Auta de a tăia din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În timp ce își prindeau toți patru curelele scaunelor în jurul trupului, cârmaciul zise aspru, fără măcar să zâmbească, lucru atât de rar la dînsul: - Nici acum nu-ți dai seama cât de folositor ne ești nouă și cât de folositor ai fost pentru pămînteni?... Pe ei i-ai învățat să se răscoale... - Dar... - Știu. Să nu crezi că n-a scăpat nimeni din Atlantida. Amintirea răscoalei a rămas și vor mai fi răscoale. Și luntrea își luă zborul spre țara Ta Kemet. După un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
urma urmei, în această țară nici nu ploua decât o dată la câțiva ani), privea trist copiii slabi și goi care alergau pe uliți cărând poveri peste puterile lor și în cele din urmă întrebă: - Auta, toate orașele pământene sunt așa? Pământeanul zâmbi amar când răspunse: - În toate găsești ce ai văzut acum, dar nu e așa peste tot. Aici stă sărăcimea. Să te uiți mai departe! Peste puțin, trecură pe niște străduțe mărginite de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privirea țipa. Luntrea se așeză pe o câmpie netedă, verde, de lângă malul Mării Dulci, în partea ei răsăriteană. Numai punând piciorul pe pământ, cele două femei se simțiră mai bine. Apa era îmbietoare, valurile calde se legănau sub vântul ușor. Pământenii se aruncară în apă, lepădîndu-și veșmintele; în apă, Mehituasehet își uită teama de zei. Fiindcă străinii nu îndrăzneau să se scalde, neștiind dacă apa îi va ține sau nu cu mișcările lor greoaie și obosite, Auta ieși din valuri mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
opri să ne plimbăm prin el, răspunse cârmaciul. Dar ochii lui Auta se încruntară, și străinii înțeleseră că în acel oraș pot fi primejdii. - Acolo e Marele Preot din Atlantida, pe care-l cunoașteți bine! adăugă Auta, uitîndu-se la ceilalți pământeni care se îmbrăcaseră și se împrăștiau pe mal spre o pădure apropiată. Mai târziu Ntombi aprinse un foc, și străinii urmăriră flăcările mirați de nevoia de asemenea îndeletnicire pe malul cotropit de arșiță. Dar iată că dintr-un desiș de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
li se întîmpla așa. Își petrecuseră zilele în munți, Uh căutîndu-și tainicele metale, ceilalți ajutîndu-l să se descurce pe cărări, sau adunând hrană pentru ei, căci Uh își luase numărul trebuitor din sîmburașii și pietricelele lui, cum îi numeau hrana pământenii. Iar acum îl chema cârmaciul. Uh era îngrijorat și-i molipsi de îngrijorare și pe ceilalți. Până în vale, pe țărm, aveau de mers câteva ceasuri... Min trebuia să știe că l-au auzit. Uh ridică mâna în sus... În mână
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putem apăra fără să ucidem și nu vrem să ucidem... - Hor, cred că știi că nu putem pleca decât după două luni? îl întrerupse Min. - Și lăsați tot planul vostru de a vă strămuta aici și de a ajuta pe pământeni să se facă mai înțelepți și mai buni? întrebă Auta cu tristețe. - Îl lăsăm, răspunse Hor. Cercetările noastre au arătat într-adevăr că semenii noștri se vor putea deprinde bine în câteva sute de ani cu viața de pe pământ, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
S-au înmulțit dajdiile ca să se facă scuturi și lănci, robii sunt biciuiți, soldații vor pieri... dar nu din pricina voastră. Voi n-ați tulburat pe nimeni... sau ați tulburat numai lăcomia stăpânilor, huzurul preoților. Crezi, Hor, că dacă plecați, tuturor pământenilor care trăiesc ca și vitele are să le fie mai ușor de trăit?... Hor nu-i răspunse. - Și să nu uiți, Hor, că dacă mai aveți de stat două luni, nu veți mai sta decât o jumătate de lună. Uh îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mea câtuși de puțin și aș muri bucuros dacă moartea mea ar folosi cuiva dintre cei buni. Jur că nici Mai-Baka n-ar sta la îndoială. Femeile noastre s-ar putea ascunde... - Nu, nu! zise Hor. Tocmai voi, cei dintâi pământeni care ați izbutit să aflați din adevărurile lumii, să muriți? Mai târziu ați putea fi de folos semenilor voștri. - Cu atât mai puțin aveți dreptul să muriți voi! îi răspunse Auta. Știu bine că nu vă este frică de moarte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se duse cât putu mai repede spre luntre, să aducă cele trebuitoare pentru tămăduirea acestei mulțimi de oropsiți. Hor nu mai putea privi. Se întoarse, și Auta veni lângă el. Hor oftă adânc, atât de adânc cum nu-l auziseră pământenii niciodată. - Dacă aș putea să le fiu tuturor de folos! Dar cum, Auta, cum, dragul meu?... Dacă aș putea să știu tot! Dar suntem din lumi atât de deosebite și mai sunt atâtea la voi pe care nu le înțeleg
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi fost chiar așa de cumpliți... cruzimea lor totdeauna e cruzime, dar acum a întrecut orice măsură. Hor nu zise nimic. Îi făcu semn să vină, chemând spre luntrea cea mică pe alți doi, pe Uh și pe străinul căruia pământenii nu-i dăduseră încă nici un nume. Hor se mai uită o dată la mulțimea robilor pe care Maat și cele trei pământence îi îngrijeau de zor. Apoi spuse: - Voi trei plecați acum spre cele două orașe... - Sodoma și Gomorra? întrebă Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
După o zi de odihnă, marea luntre, minunata luntre venită din stele începu să fie cercetată în vederea marelui zbor. În acest timp, Hor stătu de vorbă cu semenii de pe planeta lui. Nu le auzi ușor glasul și era înciudat, deși pământenii din jurul lui, deprinși cu toate minunile, în fața acesteia stătură muți. Hor și toți ceilalți văzură într-o anume oglindă o sală cu câțiva oameni ca și Hor. Chipurile se zăreau uneori destrămate, glasul se auzea slab. Dar erau cei de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
anume oglindă o sală cu câțiva oameni ca și Hor. Chipurile se zăreau uneori destrămate, glasul se auzea slab. Dar erau cei de departe. Hor îi înștiință asupra timpului plecării și le mai dădu câteva știri în cuvinte pe care pământenii nu le-au putut pricepe. Văzîndu-l mâhnit, Nefert îl întrebă care era pricina. - Totdeauna i-am văzut și i-am auzit limpede. Pesemne că azi sunt furtuni. Nefert și ceilalți se uitară mirați pe fereastra luntrei: nici un fir de iarbă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu coadă lungă în stupul lor, și l-au învelit cu ceară. Animalul a murit și nu le-a mai tulburat. Înțelegi, Auta? Auta zâmbi îndelung. Hor avea dreptate. Între timp, ceilalți pregătiseră totul în luntre pentru plecare. Străinii și pământenii ieșiră pe lespezile turnului făcut pentru ei și se mai uitară o dată la mulțimea de oameni scăpați de moarte și de robie, se uitară la pădurea de cedri, la cer. Pe marginea turnului stăteau Mai-Baka și Ntombi. - Voi de ce nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât pe apucate și stătea în fața bordeiului lor, privind cerul înstelat. Auta îl crezu bolnav și-și aduse aminte cu tristețe de mijloacele ușoare de înviorare a trupului istovit pe care le folosea gingașa fiică a lumilor depărtate pe care pământenii o numiseră Maat. Dar într-o dimineață Adapă își trezi tovarășul și-l rugă să se îmbrace și să se spele mai repede ca să vină cu el în piață. Găsiră un loc unde strigătele negustorilor se auzeau mai puțin. Lumea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foarte frumoase, numai că tema comună nu e altceva decât un simbol. - Ai dovadă arheologică, materială că e numai un simbol? - Cred că dovezi arheologice trebuie să-ți cer eu!... Vrei neapărat să-ți justifici ipoteza durerii și întoarcerii unui pământean prin cosmos cu viteza luminii, însă... - Însă cum voiai să interpreteze altfel lucrurile niște martori oculari aproape primitivi ai acestei relativități a timpului pe care azi o numim paradoxul lui Einstein și pe care nici azi n-o înțeleg prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pași se și aruncă asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l și prinzîndu-i într-un clește gulerul stratificat, de marchiz. - Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să intervin... v-aș putea dezvălui... că aș putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CAP. I Întâia mare iubire În fiecare zi, soarele străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic. Ajuns În apogeu de arc, soarele simți pentru prima dată chemarea de a se opri o clipă În centrul amiezii și de a privi În sufletul copilului care mergea de-a baua prin grădina plină cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]