3,617 matches
-
capul în poală la mine! Eu o ascultam și îmi imaginam cât de mult mă iubește Creața în acele momente când Erjika mă dezmierda. Atunci mă simțeam împăcat cu cel care eram, chiar dacă învățam să trăiesc în minciună. Nu-mi păsa cine sunt. Tot ce mai puteam să-mi doresc era să uit și să aștept cuminte vacanța. Ce multă nevoie aveam de ea, chiar dacă acasă nu mă aștepta nimic bun și nimeni căruia să-i pese de mine. Era o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în minciună. Nu-mi păsa cine sunt. Tot ce mai puteam să-mi doresc era să uit și să aștept cuminte vacanța. Ce multă nevoie aveam de ea, chiar dacă acasă nu mă aștepta nimic bun și nimeni căruia să-i pese de mine. Era o pauză în care aveam să aflu ce-mi doresc de la viață, ce vrea Creața să facă cu viața ei și cât timp îi va lua lui Petruș până să cadă în plasa Erjikăi. Sorina mă luă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
distanță, decât să o lase să se apropie de mine. Ce puteam oare să-i spun, mai ales că de față era și Petruș? După o secundă lungă cât o viață de om, m-a întrebat direct, fără să-i pese de ceilalți din jur: Tu nu mă pupi? Are cine s-o facă, am replicat, înclinând capul către omul pe care-l iubea. Și-a lăsat bagajele în fața ușii de la internat, apoi, întorcându-se la mine, m-a luat de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și dintr-un orgoliu prostesc o lăsam altuia? Apleacă-te puțin! am mormăit. De ce? Ca să -ți spun un secret... și când a fost aproape de mine, am sărutat-o prima oară pe buze. Aveam obrazul umed de lacrimile ei. Nu-mi păsa de ce zice lumea din jur. Nici măcar de Petruș nu mă mai sinchiseam. Ea mă strângea tare în brațe, iar eu o iubeam în acele momente ca un nebun. Înțelegeam că eram pe cale să devin un alt om. Nu mai puneam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
îmi doream să fiu mai bun și să mă placă pentru ceea ce simt pentru ea. Mai luasem bătăi de multe ori, dar niciodată nu simțisem acea satisfacție a lucrului făcut ca la carte. Ignoram durerea și teama și nu-mi păsa dacă ceilalți credeau că am pierdut o bătălie. Îmi păstrasem demnitatea și eram fericit că am luptat după regulile fetelor. Îmi veneau în minte vorbele Erjikăi și îi dădeam dreptate. Cu fetele mă purtam ca un laș, fiincă de un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
glumă. Zâmbeam sub pomii încărcați de zăpadă imaginându-mi că se apleacă peste creștetul meu să îmi pună cunună din florile lor albe de gheață. Când simți că nu mai aparții nimănui, începi să te dărui tuturor fără să-ți pese de tine, așa îmi spusese într-o seară Erjika. Nu poți trăi cu adevărat ascuns doar în propria lume. Te-ai zbate între limitele tale și te-ai usca, așa cum pomul se pierde fără sărutul ploii. La ce e bună
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și subțire ca un trup de săgeată care se voia terminat spre sânii pe care nu-i puteam ghici de după hainele groase. Am închis ochii rușinat de gândurile mele și o lăsam să mă îngroape în zăpadă. Nu-mi mai păsa de nimic în acele momente. Înțelegeam că aparțin lor, că e mare lucru să ai un prieten și regretam toate momentele în care-i supărasem neglijându-i pentru a-mi vedea de aventurile mele ciudate. Pricepeam în acele momente că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mă ascund. Ne plimbăm prin curtea interioară a școlii asemeni unor deținuți care au stat prea mult timp în celulă și tăceam temându-ne de cuvintele, care dintr-o greșeală, ar fi putut să cadă greu peste noi. Nu ne păsa de alți ochi, nu ne ascundeam de ceilalți din jur și poate că ne ajungea să comunicăm starea de bine printr-un zâmbet cald și printr-o privire mai altfel. Mai spune-mi un banc! Pe ăla cu bebelușul născut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iubire, însă nu aveam de unde să știu ce gânduri pătrund prin mintea Creței, a Erjikăi sau a lui Petruș. În acele momente devenisem cumva și eu egoist, fiindcă mă simțeam bine dintr-un motiv destul de neclar și nu-mi mai păsa de alții... totuși revenind imediat cu picioarele pe pământ, m-am simțit iarăși singur... Trăiam și atât. Îmi lipsea acea persoană specială care să mă iubească doar pe mine și chiar dacă am simțit prin acel sărut că am șansa mea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
m-am spălat și mi am călcat hainele albe, fiindcă Florin aducea lămpile de cuarț și voiam să luminez fosforescent ca un cer scufundat în ocean. Nu-mi mai făceam griji de lipsa unei partenere de dans, nu- mi mai păsa de nimic. Eram fericit că mă sărutasem cu Creața și îndrăzneam să visez la un blues cu ea. Fiind parteneri, puteam să o strâng cât mai aproape de mine și de ce nu, să încerc să-i mai fur un sărut. N-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chipurile lor îmi aminteau ce caut aici în Arad. Trebuia să învăț să repar un pendul, să le pot duce amintirea acelor bătrâni pe mai departe, voiam ca acel ceas să ajungă la Liliana și să știe că mi a păsat de toți și că-i păstram în sufletul meu. Pe drum m-am oprit la catedrală și m am rugat în legea mea. Ești catolic? m-a întrebat Marius. Mai de mult am fost învățat să nu fac diferență între
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
privirea pe un punct imaginar de pe perete, duse instinctiv mâna la gură de parcă ar fi avut grijă să nu scape vreun cuvânt nelalocul lui, apoi începu cu un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la locul lui. Îi păsa de toți cei din jur și râdea încontinuu. Vara îi apăreau pistrui și Badea Vasile îl necăjea zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
separați. Eram mândru de ea și fiindu-i aproape, simțeam că și eu am locul meu anume sub soare. Mă mai gândeam la profesorul de desen care ne însoțea la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aștept să treacă odată, beau ca să nu știu ce-i cu mine, ca să nu mă mai doară și ca să mă duc cât mai repede la ai mei... Sunteți pui... ce pot vorbi eu cu unii ca voi...? Sunteți prea tineri ca să vă pese de ceilalți din jur... abia vă formați și când o să credeți că ați ajuns oameni în viață, ceva o să se schimbe brusc și toată credința o să vi se dea peste cap. Până atunci trăți cum simțiți, fără să vă pese
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pese de ceilalți din jur... abia vă formați și când o să credeți că ați ajuns oameni în viață, ceva o să se schimbe brusc și toată credința o să vi se dea peste cap. Până atunci trăți cum simțiți, fără să vă pese de așteptările celorlalți! Așazisul tată al Erjikăi se apropie de noi și sărutându-i mâna mamei mele spuse scurt: Așa mamă, așa fiu. Doamnă, țin să vă mulțumesc pentru modul în care ați pus-o la punct pe femeia aia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cerc vicios... și trebuie să recunosc că nici măcar nu mă mințea. Nu mai vedeam nici o ieșire... Atîta vreme cît taxa de anchetă nu se plătea cu cec fals sau În condiții de inflație, ci numai cu bani gheață, ce-mi păsa mie de el ?... Așezați În jurul focului, cei trei bărbați discutau În voie. Am vaga impresie că am mai văzut scena aceasta undeva cîndva. Bulele de aer ce se zăreau prin găurelele cazanului aveau o strălucire verzuie. O flamă roșie puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cercetări și culegere de informații. Toată afacerea costă bani și, de obicei, dacă subiectul anchetei nu este clarificat, nu-ți cere nimeni lămuriri de felul ăsta. — Da, probabil. Soțul dumitale era sensibil? — Mai degrabă aș zice că nu prea Îi păsa de nimic... nici măcar de propriile-i haine. — Era un tip activ ? Știu eu... mai degrabă prevăzător. — Nu te contrazice. Semnificația e total diferită, ca și cînd o dispariție este deliberată sau Întîmplătoare. — De fapt... adevărul este că se entuziasma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Însă pornește și nu mai terminăm cu discuțiile... — Dar Încă nu e cazul să divorțăm, nu? — Ți-am cerut eu vreodată așa ceva? — Dar m-am opus ferm deschiderii acestui magazin. — A trecut și asta. — A trecut pentru că puțin ți-a păsat că mă opuneam. Ai făcut tot cum ai vrut tu. Nu zic că n-o fi convenabil În ceea ce privește venitul, faptul rămîne de necontestat, dreptatea e de partea ta aici... Oi fi gelos... Nu, e altceva... Seamănă, dar nu-i chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești. Am prins din plin generația în bluejeans și adidași. Generația care ciulea urechile la Europa Liberă să asculte știri și topuri. Ne păsa infinit mai mult de manifestațiile studențești de la Sorbona decât de ce se întâmpla foarte aproape de noi cu planul de oțel al combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse aproape complet. Învățam în schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau obedienți în fața lui guru sorbonez. În realitate erau iritații, cât se poate. Mie puțin îmi păsa de rivalitățile lor, dar am constatat repede că băieții ăia deștepți de la Paris jamais couche cu filosofia analitică. Pe când noi fuseserăm obligați să ne cam couchăm cu toate, mai puțin cu filosofiile moral-politice. Așa că, eu interveneam în discuții din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
consumatori de „obiecte sexuale” (haida de!) preferă să le consume pe gratis. Nu se înghesuie să plătească, mai ales la noi, în estul Europei, unde nu există tradiție de plătit femei. Le bat, se culcă cu ele, fără să le pese de parteneră. Ele îi pupă, ele îi spală, le dau de mâncare și ei nici nu plătesc. Așa că, eu cred că la noi mulți bărbați s-au bazat mai degrabă pe amante (cei mai predispuși spre erotism și romantism) sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cheney ca să nu vezi asta. Devenim a self-sufficient, gated community (o comunitate autosuficientă și închisă). Autoritățile noastre închid în disperare centre culturale americane și în Balcani, în Ankara și la Islamabad. Aceasta arată un dezinteres simbolic: am încetat să ne pese. În Congresul american a apărut inițiativa We the People, cu un fond federal enorm pentru cercetarea virtuților americane. Autorul acestei inițiative este chiar Bush himself. (Băieții republicani au trecut cu surle și tobe la „Vatra americană”.) În perioada ’50-’90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dinăuntru ce răzbăteau prin ușa deschisă. Toate firele de rezistență ale ființei se rupseră, se întâmplă ceva ca un scurtcircuit, abia putui vorbi: „Doamne! Nu suntem singuri”, „Nu-mi pasă, răspunse aproape cu răutate, așa cum nici ție nu ți-a păsat atâta vreme”. După rostirea acestor cuvinte sora ei se întoarse spre noi zâmbind mulțumită că reușise să lege din nou de stâlpul cerdacului sârma ghirlandei de flori, apoi plecă în casă. Rămăseserăm numai eu și Ana, credeam că-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români, unguri-români, evrei-români. Ca peste tot în lume, cu rare excepții, nu prea se știau, nu prea se interesau și nu prea le păsa unul de altul. Tot cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mă tem de mânia lui... Și frica ei o încercam și eu, mai îndepărtată, mai slabă, ca o neliniște în fața necunoscutului. Iar pe fată o iubeam cu tot focul celor douăzeci și doi de ani ai mei. Nu-mi mai păsa nici de treburile moșiei, nici de afacerile celelalte ale tatii, nici nu mai ceteam măcar scrisorile care-mi veneau de la București; eram ca într-un vis frumos, din care voiam să nu mă mai trezesc. Dragomir își mișca cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]