1,724 matches
-
ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. ION BARBU Scrisul întreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpănite, de pătimașă selecție de rarități lexicale, dintr-un argot plastic și de crudități pitorești, un stil discursiv de cronică și de memorii, pregătit în laboratoarele memorialiștilor cu Saint-Simon în frunte. Un scris care, pornind de la prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
muzical ca principiu creator) mărturisesc aceeași manieră de a se confesa la adăpostul unei măști, uneori consacrată prin literatura anterioară. În epoca împotrivirii la ceaușism, dominant este simbolul cadavrului, văzut tot într-un act erotic: „tu și cu mine,/ mai pătimași ca nicicând/ iubindu-ne/ ca prima pereche de pe pământ/ și eram frumoși și sălbatici și goi/ și eram morți amândoi”. Producțiile pentru copii (Prințul Miorlau, 1957, Povestea a doi pui de tigru..., 1969, Roșcată ca arama și cei șapte șoricei
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
otrăvit aerul (carile Sam să cheamă) înghițind, de carile lovit și topiscat, acmu celea mai de pre urmă duhuri trăgea, a căruia patimă Inorogul vădzind, să milostivi (că inima milostivă cu cel ce-l doare o doare și cu cel pătimaș împreună pătiméște) și cornul cel ce a toată fire de binefăcătoriu ieste, spre putred și acmu mai împuțit trupul Hameleonului își întinsăsă, cu a căruia umedzală, topsăcos aerul carile prin tot trupul lățit și împrăștiiat îi era, spălând și toată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-și expună punctul de vedere, dimpotrivă, evită, pe cât posibil, acest lucru. "Tăcerea lui e deliberată; ea este forma protestului față de o lume care refuză adevărul", observă Doina Curticăpeanu.12 Nu e, așadar, un guraliv, cum sunt multe dintre personaje, nici un pătimaș al puterii, ca altele. Nu pare dedicat vreunei tabere, urmărindu-și, permanent, propriul interes. Lupul este un chibzuit, un imparțial, de aceea în prima lui intervenție evită să formuleze verdicte privitoare la natura Strutocamilei sau la cea a hibrizilor care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
urmăritori", ei erau în egală măsură cunoscători ai modelului admirat. În schimb, gândirea creștină nu poate presupune că toți cei care imită o formă de viață virtuoasă îi înțeleg principiile și îi pătrund subtilitățile duhovnicești; trebuie să prevadă și mobilizarea pătimașă, condusă de dorințe iraționale și ghidate de pasiuni nestăpânite. Exemplul cristic nu e urmat doar de cei care îl cunosc foarte bine, printr-un exercițiu savant al fidelității - ci și de toți ceilalți, cei care nu au decât o iubire
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să i se recunoască calitatea de cetățean român, pentru a reintra în drepturile legale. În ședința senatului de la 8 mai 1884 cererea i-a fost respinsă și a revenit cu alta în sesiunea ordinară a senatului din 1886 - 1887. Discuțiilor pătimașe le-a răspuns, atunci, Eugen Stătescu, ministrul justiției, din discursul căruia spicuim: „...n-am cunoscut nici după nume pe d. Grigorescu înainte de a veni azi la ședință. Mi s-a spus de unii din colegii mei din Dâmbovița că este
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la gradualism și moderație. Idealul național și soluționarea chestiunii agrare deveneau inseparabile. Discursul de la 1914, pandantul celuilalt discurs memorabil, consacrat problemelor externe, ilustrează profesiunea de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu necritic și pătimaș al marii proprietăți, mai mult decât o probă de „reacționarism“, textul oratoric al lui P.P. Carp este îndatorat unei linii de reflecție care urcă până la 1870- 1871, atunci când Junimea alegea să intre în politica mili tantă. Acum, la 1914, ca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
recunoaștere pe plan internațional, pun`nd accentul tocmai pe calitățile care i-au lipsit `n mod izbitor `n cea mai mare parte din istoria sa: prestigiul național și influența [...]. Accesele șovine ale lui Ceaușescu, romantizarea trecutului arhaic al țării, identificarea pătimașă cu conducătorii mitologici traco-geți și cu domnitorii feudali setoși de putere, fascinația «corporatismului organic» și reabilitarea simbolurilor și riturilor legăturii de s`nge au surse mai ad`nci dec`t psihologia personală a lui Ceaușescu. Aceste manifestări `și au originea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Politică, București, 1980; vezi capitolul „Ultimele zv`rcoliri”, pp. 364-385, `n special pp. 371-373. Asemănătoare erau și aprecierile lui William Marin, Ioan Luncan, Două secole de luptă revoluționară `n sud-vestul României (1733-1948), Editura Facla, Timișoara, 1984, pp. 187, 191. Tratări pătimașe, `n manieră prezenteistă, au continuat să vadă lumina tiparului și după 1989. Un exemplu `n acest sens `l constituie lucrarea lui Constantin Petculescu, Mișcarea Legionară. Mit și realitate, Editura Noua Alternativă, București, 1997, mai ales capitolul 7, „Schimbarea la față
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
român era el, și golanul grec era Kazantzakis. Istrati face portretul acestui "golan", un orășean. Dacă-mi permiteți, am să citez numai fraza care cred că se potrivește discuției noastre: "Imprevizibil în tandrețe, neobosit în flecăreala de una-de alta, băutor pătimaș care nu trișează o clipă, visător cu mintea-nțesată de opțiuni și tânăr, în ciuda vârstei pe care și-o ascunde ca o femeie. Astea sunt calitățile golanului, și mai pe deasupra, sentimental prin excelență." Cuvântul "golan" nu are aici, evident, un sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de mișcarea banului. Marx creionează definitiv portretul capitalistului: ,,Valoarea de întrebuințare nu trebuie deci considerată niciodată ca scop imediat urmărit de capitalist. De asemenea, nici câștigul izolat, ci procesul neîncetat de a câștiga. Această tendință absolută de îmbogățire, această goană pătimașă după valoare îi este comună capitalistului și tezaurizatorului, dar în timp ce tezaurizatorul nu este decât un capitalist înnebunit, capitalistul este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de piatră se preschimba în vin. E mai bun, spuseră mesenii, da, e mai bun vinul ce nu costă vreo stoarcere, pâinea făcută fără de grâu și cuptor, peștele ce sare singur în luntre: el descătușa gratisul care ține de grație, pătimașă și îndrăzneață. Venea de la un botez în apele Iordanului, murí nu prea departe pe-o bârnă în formă de T când un fier îi pătrunse coasta curse apă cu sânge, ca o spărtură de naștere, murí ca izvor. Iată-l
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
un comentariu literar la Cântarea Cântărilor 13. Cântarea Cântărilor în exegeza lui Origen, a Sfântului Ambrozie și a Sfântului Grigorie de Nyssa Când Părinții Bisericii au citit Cântarea Cântărilor, au perceput profundele adevăruri aflate dedesubtul narațiunii de suprafață. Relația nupțială pătimașă detaliată în povestire, adeseori în termeni fățiș erotici, a devenit în mâinile harnice ale Părinților, o alegorie a relației lui Hristos cu sufletul și cu Biserica. Exegeza Cântării constituie apogeul înțelegerii spirituale și doctrinare, după cum explică pe larg Sfântul Grigorie
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
de înțelesul nemijlocit literal. De aceea mi-am însușit cu toată inima dorința ta cu privire la aceasta, nu pentru că ar reieși de aici vreun folos pentru viața ta morală (căci sunt încredințat că ochiul sufletului tău e curat de tot înțelesul pătimaș și întinat și privește spre harul curat prin aceste cuvinte dumnezeiești), ci pentru a li se da celor mai trupești o oarecare călăuzire spre starea duhovnicească și nematerială a sufletului, spre care duce această carte prin înțelepciunea ascunsă în ea
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
și v-ați făcut în chipul Lui, ajungând nepătimași și mai dumnezeiești, ascultați taina Cântării Cântărilor. Intrați în cămara neîntinată a Mirelui, îmbrăcându-vă în haina albă a cugetărilor curate și neîntinate. Dar dacă vreunul, luând cu sine vreun gând pătimaș și neavând veșmântul conștiinței vrednic de nunta dumnezeiască, se va lipi de cugetările sale, atrăgând cuvintele Mirelui și ale Miresei spre patimile necuvântătoare și prin ele se va îmbrăca în nălucirile de rușine, va fi aruncat afară dintre cei strălucitori
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
să ia act de asemenea mărturii, incomodante. El însuși fiu de deținut politic (tatăl său a suportat o detenție de aproape 13 ani!), urmărit mult timp, din această cauză, de efectele ð„dosarului de dalmațian”, Al. Săndulescu, fără a fi pătimaș, scrie cu o tensiune specială despre experiențele „universului carceral”, astfel cum sunt ele evocate de eroii acestuia. De fapt despre experiențele întregii societăți românești, subjugată de totalitarismul roșu. Cartea despre Memorialiștii români este și o carte despre el însuși a
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
cazul Olguței) într-o lume atît de diferită de orice „cadru romanesc” cunoscut, încît fenomenul începe să poarte un nume: medelenism. Dincolo de rostirile critice cu accent pe toate bunele și relele acestui stil „liric” și „estet”, se dezlănțuie un public pătimaș ce reclamă neostoit din partea autorului autografe, conferințe și ... explicații cu privire la identitatea eroilor săi. Ideea că Dănuț ar fi urmat destul de fidel traiectoria existențială a scriitorului însuși trezește în Ionel Teodoreanu furia creatorului neînțeles: nici un scriitor autentic nu plagiază realitatea. Cît
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
ca o sală de bal cu multe lucruri țesute, împletite de mînă, vopsite în toate culorile, ca o sorcovă. Pe jos, perne frumos lucrate și ajurate, colorate și ele, puse pe jos în toate părțile, pentru îngenunchere. Ucigașul, credincios, dar pătimaș, omorînd din gelozie, a încercat să dea o colosală lovitură de poker, jucat cu Dumnezeu, - cel ce deținea condica respectivă a păcatelor speciale și mai de osîndit, o astfel de iertare, presupsă, bănuita sau numai dorită, să vină cît mai
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
o stranie înțelegere adîncă a oamenilor, chiar dacă nu e defel atrasă sau interesată de ei, ci mai degrabă singuratica), care atrage irezistibil în jurul ei pe toți ceilalți, declanșînd o navală de sentimente în ei, de la dragoste aprinsă pînă la ură pătimașa. Și ea este un fel de posibil Mesia. În cele din urmă se va produce așteptată întîlnire, cea dintre Felicity și Andrea, între care există o stranie legătură, aceea dintre jumătățile unei singure persoane. Felicity știe că nu e întreaga
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
poeți, cum susținea și Ileana Mălăncioiu într-un interviu, și nicidecum de politologii avizați; nu e deloc un paradox dacă știm cîte ceva despre sensibilitatea ființei poetice și dacă urmărim, chiar numai la noi, atitudinile exprimate de poeți. Cei mai pătimași publiciști s-au arătat a fi ei, cei de la care societatea nu a așteptat, în general, decît lirismul, iar intuițiile și vocile lor de Cassandre melancolice s-au dovedit, de cele mai multe ori, exacte, conforme cu adevărul și realitatea. Ileana Mălăncioiu
"Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14309_a_15634]
-
acolo încît Paul Cornea - un admirator în fond - constată pe bună dreptate că "Heliade nu a lăsat opere, ci scrieri". Numeroși exegeți, printre care D. Popovici, Ov. Densusianu sau G. Oprescu, au cheltuit ani buni de studiu căutînd în devălmășia pătimașă a inspirației heliadiene "mărgăritarele". Nici unul nu s-a întors din temerara expediție axiologică fără un crîmpei din cu temei bănuita comoară. Ov. Densusianu descoperă cu entuziasm, ca și cum ar fi fost întîiul, acea "floare de lumină" care este balada Zburătorul, "fericită
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
joacă același rol. Recunoaștem, între ele, madeleina lui Proust care, muiată în ceai, redeșteaptă trecutul, pe tante Léonie și restul. În cărțile bătrînei doamne strălucește același Occident mirific, civilizat, bogat, cu femei și bărbați frumoși și eleganți, care se iubesc pătimaș și plin de imaginație. Mă gîndeam, citind romanul lui Makine, cîtă prevedere și intuiție erau în încercarea pe care cenzura comunistă a făcut-o, în Rusia, ca și la noi, de a opri de la difuzare aproape întreaga artă occidentală modernă
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
eponim al lui Rebreanu se produce o suprapunere asemănătoare. Începutul cap. II, Zvârcolirea, precizează rolul matern al pământului („Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă: «trebuie să aibă pământ mult, trebuie»! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”), iar finele capitolului IX, Sărutarea, consfințește (utilizînd deopotrivă și un vocabular religios, chiar hierogamic) suprapunerea de roluri: pământul i se dezvăluie ca o
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
mizantrop. Un cotlon înhățat de noapte la nivelul cel mai de jos al crizei de atitudine. Extravaganța ta va începe să ia forma unei maladii incurabile. * Un asemenea canon nu are de ce să se oprească în showbizul bântuit de amintiri pătimașe. Nu știi de ce ți se refuză aplauzele. Ai prins în menghină stilul de prezentare cu toane, fără nici un fel de substanță. Mania persecuției e infiltrată necugetat printre rânduri. Favoritismul are portret hippie și blazare fără noimă. Maculare egal bucurie. Ospăț
Masă de disecție by Viorel Lică () [Corola-website/Imaginative/5596_a_6921]
-
vieții " într-o slavă stătătoare": univers fabulos în care se echilibrează totul. De o deosebită forță de sugestie, sub raportul invenției verbale, este "Domnișoara Hus" a cărei valoare stă aproape în întregime în expresie. Poezia vorbește despre povestea unei iubiri pătimașe cândva și nefericite și a unei tragicomice eroine, cadână "pezevenche" ce-și cheamă de pe lumea cealaltă, prin descântece, iubitul care a uitat-o. Dar farmecul ei nu stă în ineditul pitoresc al întâmplării ci în extraordinara incantație a versurilor și
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]