2,281 matches
-
constituie puternicul sultanat de la Darfur cu reședința la Sennar, pe "Nilul Albastru", care joacă un rol important în comerțul dintre Egipt, Etiopia, Africa Centrală și Arabia. Sultanatul de la Sennar, care contribuie la răspândirea islamului, se destramă după 1750. Muhammed Ali Pașa, conducătorul Egiptului (1805 - 1848), începe în 1820 - 1822 cucerirea Sudanului, încheiată în 1874. Este pentru prima dată în istorie când întreg teritoriu sudanez este reunit sub o unică autoritate. Transformat "de facto" într-o colonie a Egiptului, Sudanul ia acum
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
din această perioadă pariziană, nu se poate aprecia cu certitudine vreo influență a studiilor pe care artistul le-ar fi făcut în capitala Franței. Totuși, Jianu a opinat că "peisajul din Lyon" și mai ales lucrarea intitulată "Cazarma lui David Pașa", datată la 17 mai 1854, s-ar constitui în niște dovezi de compoziții ample în primul rând dezvoltate în privința perspectivei afișată, ele fiind creații compoziționale bine închegate care desfășoară privitorului o linie mai sigură decât în majoritatea tablourilor precedente. Tot
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
negustorească având așa ceva. Nicolau mai precizează că deviza a fost ceva special, fiind specifică momentului și indică sursa lui Grigore Zossima. Tot Nicolau a mai amintit că steagul a fost distrus după o lună de zile, la venirea lui Omer Pașa. Marin Nicolau a făcut și ipoteza că în lucrarea cu steagul revoluției a pictorului Costache Petrescu s-ar vedea clar cum l-ar fi conceput Barbu Iscovescu, făcând referire la Academia Română, direcția de stampe (probabil la lucrarea lui Petrescu - n.r.
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
contravaloarea unui manechin și a unui cal de bronz, cal pe care voia să-l înfățișeze pe sultan. Cum planul sultanului de înființare a unei "Legiuni Române" formate din revoluționarii români în exil la Constantinopol a dat greș, vizirul Rașid Pașa având deja avizul necesar pentru dezvoltarea acestui demers necesar contracarării degenerării relațiilor ruso-otomane, proiectul pictării portretului ecvestru a eșuat. În aceste momente Iscovescu și-a făcut autoportretul. A pictat comenzi date de către înalta societate turcă așa cum a fost seraschierul (ministrul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Nicolaescu vor avea în mărturiile istorice destule elemente dramatice astfel încât deși filmul este spectaculos, respectă aproape întru totul adevărul istoric. Chiar și maniheismul inerent în asemenea filme este aici minimal căci Mihai Viteazul (Amza Pellea) are un prieten turc, Selim Pașa (interpretat chiar de regizor), și are o relație încordată cu soția sa, doamna Stanca (Ioana Bulcă)”. "Cu mîinile curate" (1972) este primul film polițist din seria Comisarului Moldovan. Personajul interpretat de Nicolaescu, numit aici încă Miclovan, face tandem cu personajul
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
un efect artistic mult redus. Din acest film nu lipsesc nici elementele de propagandă, autoritățile interbelice fiind înfățișate preponderent drept răuvoitoare și incompentente (pregnanți fiind actorii Gheorghe Dinică și Mihai Mereuță), cu excepția procurorului, jucat de Nicolaescu, care asemeni lui Selim Pașa din "Mihai Viteazul" este singurul personaj cel puțin echivoc, dacă nu chiar simpatizabil, din tabăra negativă. Deși Comisarul Moldovan fusese omorât cu siguranță la sfârșitul filmului " Un comisar acuză" (căci fusese prins între 2 șiruri de legionari cu arme automate
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
împotriva turcilor. Banul Filip de Severin moare pe drum spre Buda, astfel că fratele său, George, prezintă în luna Aprilie a anului 1493, situația grea în care se găsea Cetatea și Banatul Severinului. Sultanul Baiazid al II-lea (1481-1512) ordonă pașei din Vidin să asedieze și să cucerească cât mai grabnic cetatea Severinului, în anul următor. Severinul este despresurat de Pavel Chinezu care eliberează cetatea din mâinile turcilor. În 1501 Banul Petru Măcicaș ajutat de un alt viitor Ban de Severin
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
al României (-). Principele Carol al României a fost și comandantul forțelor ruso-române de la Plevna (începând cu 17 august 1787, secondat de secondat de generalul rus Zotov și generalul român Alexandru Cernat), după ce în primul atac de la Plevna, generalul turc Osman Pașa obținuse o limpede victorie asupra rușilor la Plevna, cărora le provocase pierderi grele. De fapt rușii fuseseră de două ori învinși, la 8 și 18 iulie, înainte de trecerea Dunării de către forțele armate române. Bătăliile a doua (30 iulie), a treia
Ordinul Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/304473_a_305802]
-
Unirea celor trei principate românești - Țara Românească, Moldova și Transilvania. Prestigiul lui de apărător al creștinătății era recunoscut în întreaga Europă. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de toți românii. În timpul său, Târgoviște este ocupată de turcii lui Sinan Pașa, care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele creștine ale Ungariei și ale lui Mihai Viteazul eliberează orașul, ce suferă însă mari pagube. Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El este cel care întărește și extinde
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
parte dorobanții moldoveni și infanteriștii olteni. Din acest detașament au fost aleși să facă parte printre alții sublocotenentul Spiroiu, sergenții Țurcanu și Ciucă, gorniștii Niță Ion și „Grigore” Ciucă. După înfrângerea oștilor rusești de către armata turcească condusă de generalul Osman Pașa (Ion Dichiseanu), Marele Duce Nicolae al Rusiei (Cornel Coman) trimite o telegramă domnitorului Carol I al României (Sergiu Nicolaescu) prin care cere ajutor Armatei Române. Guvernul condus de Ion C. Brătianu (Emanoil Petruț) îi propune domnitorului să se acorde ajutor
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
au coordonat acțiunile cu cele ale col. Slăniceanu și au cucerit reduta Rahova. Atacul asupra Plevnei a fost realizat de Divizia 3 Infanterie condusă de colonelul Mihail Cerchez. Asediul s-a încheiat în luna decembrie a anului 1877 când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. În urma capitulării
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
regizat de Manole Marcus, având alocat un buget de peste 20 milioane lei. Rolurile principale urmau a fi interpretate de actorii Ștefan Sileanu (domnitorul Carol), Gheorghe Cozorici (I. C. Brătianu), Constantin Dinulescu (Mihail Kogălniceanu), Cornel Revent (C. A. Rosetti), Zephi Alșec (Osman Pașa) și Silviu Stănculescu (generalul Cernat). Tetralogia „Războiul Independenței” era formată din două filme a câte două părți: „Grivița 1877” (I - „Trecerea Dunării”, II - „Luarea redutei”) și „Plevna” (I - „Asediul”, II - „Victoria”) și a intrat în faza de producție la 25
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Kniga bytija moego", vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671). Nu se spune cum s-ar putea ca această flacără perpetuă să fie păstrată aprinsă. Porfirie relatează mai târziu o poveste spusă lui de către un mitropolit din Ierusalim. Conform acesteia, când Pașa Ibrahim al Egiptului a fost acolo a dorit să verifice autenticitatea minunii, deci le-a spus slujitorilor patriarhului să-l lase înăuntru în altar în timpul ritualului. Dacă minunea era autentică, el urma să doneze o sumă mare de bani, dar
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
Hristos, înapoia patului mortuar. Astfel, ei au decis să-l implore pe Ibrahim să nu se amestece în treburile religioase și să nu dezvăluie secretele riturilor creștine, pentru că Împăratul Rus Nicolae ar fi foarte nefericit dacă s-ar întâmpla așa ceva. Pașa Ibrahim a decis atunci să nu insiste asupra chestiunii. Dar din acel moment clerul Mormântului a încetat să creadă în coborârea miraculoasă a Luminii Sfinte. Porfirie continuă: „... mitropolitul a adăugat că numai de la Dumnezeu însuși așteaptă ei încetarea minciunii (noastre
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
acum cred în minunea focului din Duminica Sfântă. Dar nu putem nici măcar să începem această revoluție în gândire. Am fi dezbinați chiar lângă altarul Mormântului. L-am informat pe patriarhul Athanasius, care trăia atunci în Constantinopol, despre șantajul lui Ibrahim Pașa, dar în scrisoarea noastră către el am scris 'focul sacru' în loc de 'lumina sfântă'. Surprins de această schimbare, binecuvântatul părinte ne-a întrebat: 'De ce numiți Lumina Sfântă altfel?' I-am spus adevărul, dar am adăugat că focul, aprins pe Mormântul Domnului
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
s-a adăugat turnul care reprezenta partea vestică a fortificației. În 1483, prin grija familiei Bánffy, s-a ridicat partea de est, cu elemente specifice stilului arhitectonic gotic, servind ca și capelă familiei amintite. În anul 1661 tătarii lui Ali Pașa, după victoria de la „Podul Vinerii”, au asediat biserica reformată care era întărită cu ziduri groase și bastioane, căzând victime mulți huedineni adăpostiți acolo. Biserica incendiată a stat în ruine mai mult de 30 de ani, fiind reconstruită abia după cutremurul
Biserica Reformată din Huedin () [Corola-website/Science/312281_a_313610]
-
Turciei au pierit în urma deportărilor, foametei și de mare magnitudine. A fost planificat și executat de către partidul de la putere la momentul respectiv, Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), mai bine cunoscut sub numele de „Junii Turci”, compusă în special din Talaat Pașa, Enver Pașa și , care conduceau Imperiul Otoman implicat la acea dată în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale. Genocidul a costat viețile a aproximativ un milion două sute de mii de armeni din Anatolia și . Deportările și masacrele au fost pregătite
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
pierit în urma deportărilor, foametei și de mare magnitudine. A fost planificat și executat de către partidul de la putere la momentul respectiv, Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), mai bine cunoscut sub numele de „Junii Turci”, compusă în special din Talaat Pașa, Enver Pașa și , care conduceau Imperiul Otoman implicat la acea dată în Primul Război Mondial alături de Puterile Centrale. Genocidul a costat viețile a aproximativ un milion două sute de mii de armeni din Anatolia și . Deportările și masacrele au fost pregătite și organizate
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
între surse, armenești și otomane. Anterior, logica era diferită: cu cât erau mai mulți armeni, cu atât puteau autoritățile să ceară taxe mai mari în conformitate cu sistemul milletului. Ca o ultima cifră, revelată de carnetul personal de însemnări al lui Talaat Pașa, erau un milion șase sute șaptesprezece mii două sute de armeni în 1914, o cifră mult mai mare decât statisticile oficiale otomane din epocă. Secolul al XIX-lea se caracterizează printr-o mișcare de emancipare a minorităților din Imperiul Otoman, marcat de
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
vă răzbunați, căci distrugerea unui număr mic de cătune e de preferat morții întregii națiuni»”" ". Armata a III-a Otomană, care s-a avântat fără pregătire logistică în Transcaucazia, a fost zdrobită de către armata rusă în ianuarie 1915, la . Enver Pașa i-a acuzat pe armenii din regiune că pactizarea lor cu rușii ar fi provocat înfrângerea de la Sarikamiș, fapt dezmințit de observatorii locali. La 18 aprilie 1915, 60 000 de armeni au fost masacrați în regiunea Van, leagăn istoric al
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
și trei mai din interior: , , — unde trăiau aproape un milion de armeni; apoi, de la sfârșitul anului 1915 până în toamna anului 1916, și în alte provincii ale Imperiului. În februarie 1915, comitetul central al partidului și cabinetul ministrului de război, Talaat Pașa și Enver în special, s-au întâlnit în secret cu un plan de distrugere care va fi executat în următoarele luni. A fost prezentat oficial ca o deplasare a populației armene — pe care guvernul o acuza de colaborare cu inamicul
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de front a mai multor victime, în timpul diferitelor etape ale masacrelor, elimină orice plauzibilitate pentru acuzația de colaborare acestora cu inamicul. Prima măsură luată în februarie 1915, a fost dezarmarea soldaților și jandarmilor armeni recrutați în armata otomană, deși Enver Pașa, după o inspecție pe frontul din Caucaz, în februarie, 1915, declara că „soldații armeni ai armatei otomane și-au îndeplinit cu scrupulozitate toate îndatoririle pe câmpul de luptă, de aceasta pot să dau personal mărturie. Doresc să-mi exprim toată
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
batalioane special create și alocate pentru lucrări și întreținerea drumurilor, și apoi eliminați în grupuri mici în cursul anului 1915, de către jandarmii responsabili de supravegherea lor, sau de kurzii chemați pentru întărire. Pe 24 aprilie 1915, ministrul de interne Talaat Pașa din guvernul Junilor Turci a dat un ordin de arestare a intelectualilor armeni. Operațiunea a început la orele 20 la Constantinopol, și a fost efectuată de Bedri Bey, șeful poliției din Constantinopol. În noaptea de 24 spre 25 aprilie 1915
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
să fie abrogată în mod oficial pe <time class="nowrap date-lien" datetime="1918-11-04">4 noiembrie 1918</time><time class="nowrap date-lien" datetime="1918-11-04"></time> de către parlamentul otoman după război, fiind declarată neconstituțională. La 15 septembrie 1915, ministrul de interne Talaat Pașa a trimis o telegramă conducerii partidului Junilor Turci din Alep : „guvernul a hotărât să distrugă pe toți armenii ce trăiesc în Turcia. Trebuie să punem capăt existenței lor criminale prin orice măsuri. Nu își au locul mustrările de conștiință”; și
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
de persoane care variază, în funcție de autori, de la șase sute de mii la un milion și jumătate de oameni, adică între o jumătate și două treimi din populația armenească din acel moment. O estimare a numărului de victime este dată de Talaat Pașa în persoană în jurnalul său personal, dezvăluit în 2005, și poreclit „cartea neagră”. Acolo este estimat numărul de 1 617 200 de armeni în 1914, în comparație cu numai 370 000 după, sau în jurul valorii de 1 247 200 de dispăruți, adică
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]