1,950 matches
-
meningită. Cuvintele îmi șuierau pe la urechi: „n-are drep tul să facă contestație“, „absenteistă“, „renunțat la țara ei de baștină“, „pierdut dreptul de a fi cetățean al țării ei“ - ploua asupra mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca un potop; eram năucă de parcă m-aș fi învârtit în jurul meu, de parcă aș fi avut căpiala oilor. La urmă, o pledoarie superbă a lui Sandu, într-adevăr de înaltă clasă, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Scuze, zice. Am crezut că-mi simți prezența. — Ei. Da, am simțit așa, o chestie... spun, pe un ton ușor sfidător. — Normal că ai simțit. Mă sărută. Bună, Danny. — Bună, zice Danny, uitându-se la Luke, care își dă jos paltonul bleumarin de cașmir, apoi își lărgește butonii în timp ce-și desface simultan nodul de la cravată, cu aceleași mișcări sigure și agile pe care le face mereu. Odată, când eram amândoi pulbere, Danny m-a întrebat: — Cum face dragoste Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor ridică privirea spre noi, fără nici o expresie - însă îmi dau seama clar, după felul în care își flutură genele, că tocmai le aruncă lui mami și lui tati Privirea Manhattan. — Ea e? șoptește mami siderată, în timp ce îi dăm chelnerului paltoanele. Dumnezeule! E foarte... tânără! — Ba nu e, murmur. A fost ajutată din plin să arate așa. Mami se uită câteva secunde la mine, neînțelegând, apoi îi pică fisa. — Vrei să spui că... și-a făcut un lifting facial? — Ei, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa. Mami se uită câteva secunde la mine, neînțelegând, apoi îi pică fisa. — Vrei să spui că... și-a făcut un lifting facial? — Ei, unul! Așa că să nu abordezi subiectul ăsta, OK? Așteptăm ca tati să își predea și el paltonul, și văd că mintea lui mami procesează intens; face eforturi să digereze această nouă informație, să-i găsească un loc. — Biata femeie, spune brusc. Trebuie să fie îngrozitor să te simți atât de nesigură pe tine. Cred că traiul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fi răpită de o bandă de teroriști străini... Și cui i-ar rămâne toate bunurile mele? Dumnezeule, Luke are dreptate. E o problemă care trebuie soluționată extrem de rapid. — Becky? Ești bine? Ridic privirea și îl văd pe Luke punându-și paltonul. Trebuie să plecăm. — Mulțumesc că ați venit, spune Michael și îmi strânge mâna în clipa în care mă aplec să-l pup. Mi-a făcut mare plăcere. — Și nu ne uita cu nunta! spune Luke, și îi zâmbește lui Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
situația de sărăcie a unor persoane, de poliție sau alte autorități, acelea să fie din decretul-lege nr.2903 din 20 octombrie 1941, evreii erau obligați să predea următoarele categorii de obiecte: cămăși, batiste, prosoape, ciorapi, flanele de lână, haine, bocanci, paltoane, pălării, pături scutite de predarea de efecte; pentru cei absenți pentru că sunt la muncă de folos obștesc, obligația să fie amânată până la reîntoarcerea lor în localitate. Având în vedere faptul că în vara și toamna anului 1941, mulți evrei din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
o noapte cu o manifestație zgomotoasă. Un grup de circa 10-15 indivizi se fac a plimba prin sat pe un oarecare ins și se fac a-l întreba și a-l lovi cu o măciucă peste o pernă aflată sub palton strigându-i: „Mai slugărești la chiaburul cutare? Mai lingi blidele cutărui chiabur? Te mai ții cumătru cu X sau Y?” și poc! cu măciuca și astfel ajung și la fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte dușmanilor poporului!” și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Din august 1947 - data sistării drepturilor de invaliditate și până în august 1994 trecuseră 47 de ani, timp în care mi-am ascuns cu grijă infirmitatea. Colegii de serviciu observaseră că eu țineam permanent mâna stângă în buzunarul hainei ori al paltonului, uneori chiar la spate și credeau că numai dintr-o mândrie și oarecare aroganță mă comportam astfel... Îmi reamintesc acum o întâmplare mult mai veche. În 1947, când am revenit ca învățător la Priponeștii nașterii mele, la un cerc pedagogic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a spus ceea ce auzise... Ce știau colegii despre pretinsa mea mândrie?!! După vreo șase luni sunt chemat la viza livretului militar. Un mare grup de învățători printre care și cel cu... pretinsa mea mândrie. La plecare dau să-mi îmbrac paltonul, chiar cel în cauză se oferă să-mi țină paltonul ca să-l pot îmbrăca, refuz sprijinul și introduc încet brațul rigid pe mânecă. Mă întreabă dacă am căptușeala mânecii ruptă, însă eu dezmint și-i spun că am o mână
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mândrie?!! După vreo șase luni sunt chemat la viza livretului militar. Un mare grup de învățători printre care și cel cu... pretinsa mea mândrie. La plecare dau să-mi îmbrac paltonul, chiar cel în cauză se oferă să-mi țină paltonul ca să-l pot îmbrăca, refuz sprijinul și introduc încet brațul rigid pe mânecă. Mă întreabă dacă am căptușeala mânecii ruptă, însă eu dezmint și-i spun că am o mână cam fudulă, din război. A înțeles că știam despre aprecierea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am savurat în aceste două luni de iarnă - mai mult primăvară... În final, după ce m-a încărcat cu multe și felurite produse alimentare, mi-a cumpărat un frumos și comod raglan, deși la Bârlad aveam pardesiu de gabardin și un palton îmbrăcat poate de zece-douăzeci de ori. Acestea au rămas să-și facă stagiul în șifonier, în timp ce raglanul ales cu gust și multă dragoste îl port din octombrie până în aprilie în fiecare an. Aceeași tristețe la despărțire și aceeași speranță că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Jubileul, lumea e zăpăcită prinsă de alte treburi și în vâltoarea treburilor sunt în stare să-i dea ceea ce cere. 7 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu - seara Ne informează Ion cum se îmbrăcau rușii iarna. Pe dedesupt, peste haine, puneau un palton mai subțire (de toamnă) peste care alt palton. Un fes și sub fes o broboadă și peste toate un șal. Toți arată ca niște păpuși. Are multă plasticitate. (Mă gândesc cât de mult voi suferi de cald!) Teatrul este o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și în vâltoarea treburilor sunt în stare să-i dea ceea ce cere. 7 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu - seara Ne informează Ion cum se îmbrăcau rușii iarna. Pe dedesupt, peste haine, puneau un palton mai subțire (de toamnă) peste care alt palton. Un fes și sub fes o broboadă și peste toate un șal. Toți arată ca niște păpuși. Are multă plasticitate. (Mă gândesc cât de mult voi suferi de cald!) Teatrul este o împletire de energii ale actorilor, energii care se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
garderobei" nu mi-a luat prea mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem ca june diplomat trimis la post de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. Lipsindu-mi costumul "închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
baia public) unde lucreaz) Moshe. M-a oc)rât, spune Moshe. Ins) l-am potolit. L-am convins c) aceasta este o art) și o adev)rât) vocație. A Început s) se dumireasc). În cele din urm), Moshe Își Îmbrac) paltonul și spune: —M) tem c) trebuie s) ne desp)rțim. Lu)m câteva Înghițituri de țuic) româneasc) natural). La Ierusalim poți cump)ra țuic) veritabil). De la un negustor armean de dincolo de vale poți cump)ra vodc) polonez) aromat) sau Stolichnaya
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am fost invitat să merg pentru prima oară la „La Mama“, să văd un spectacol de music-hall neobișnuit. „O!“, „WOW!“, „Daarling!“ a fost laitmotivul simpaticilor artiști de culoare, pe care Jules mi i-a prezentat În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu putem lucra dacă nu discutăm gălăgioși, desfăcând mai Întâi mecanismele pentru a recrea apoi misterul. I-am respectat sensibilitatea discretă și am renunțat să-l mai torturăm cu neliniștile noastre. În ultimele zile Înainte de premieră Îl vedeam Înfășurat În paltonul lui negru, lung, de cașmir, deși era cald În teatru, stând departe de scenă, plimbându-se agitat pe ultimul rând, Îngrijorat de ce va ieși din piesa lui. Îi Înțelegeam tulburarea, venea din Canada și era debutul lui la New York, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
redescoperitorul White al lui Mann. Am Încercat să jucăm tenis pe un teren public; dar un vânt de iarnă fugărea pe el frunzele veștede și, pe lângă asta, Lenski nu prea știa să joace, deși insista să ni se alăture, cu paltonul pe el, Într-o asimetrică partidă În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului mediu de la Cambridge, fie el atlet sau poet de stânga, era rezistentă și mohorâtă: pantofii aveau tălpi groase de cauciuc, pantalonii de flanel erau gri-Închis, iar puloverul cu nasturi numit „jumper“, purtat pe sub
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unul de celălalt. „O să mori Într-o suferință Îngrozitoare și În izolare totală“, a remarcat Bunin cu asprime când ne Îndreptam spre garderobă. O fată atrăgătoare cu o Înfățișare fragilă ne-a luat fisele și s-a Întors imediat cu paltoanele noastre grele În brațe așezându-le pe tejgheaua scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a fost Încheiată, am mers fără să scoatem o vorbă până la un colț
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
A murit la începutul anilor ’70. Era bolnav de inimă. Într-o după-amiază s-a culcat ca de obicei să se odihnească puțin, pe un divan, s-a plâns că-i este frig, tanti Manea l-a acoperit cu un palton... și s-a stins. Atunci, în vara-toamna lui 1956, ne-am fotografiat cu toții, am făcut un tablou de familie. Îl am și acum. „Tabloul” pe care prefer să-l contemplu, care mi-a rămas în cap (de ce tocmai el - nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însă la spital, nu mi s-a părut că lucrurile stăteau chiar atât de bine. M-a izbit respirația ei precipitată. „Profesorul știe mai bine”, mi-am spus ca să mă liniștesc. Eram cu Jeni și mama a observat pe mâneca paltonului ei o pată, o urmă de var. „Te-ai murdărit”, i-a atras ea atenția. Ne tot îndemna să plecăm: se face noapte, stăm departe. Griji de mamă, până în ultima clipă! * În ziua înmormântării (27 decembrie 1981), ca un făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi da: rusului cântând, cu mâinile roșii, din flaut, chinezului tânăr făcând reclamă pentru hamburgeri, femeii triste cu câinele care o păzește ca un prieten bun, ca să nu fie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]