2,686 matches
-
rafinament și vibrație. Sentimentul, bombardat de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia" își caută exaltat arheul; Helada sa e vatra miturilor și a filozofiei (lumea lui Homer, Pythagora, Empedocle); iată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Sentimentul, bombardat de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia" își caută exaltat arheul; Helada sa e vatra miturilor și a filozofiei (lumea lui Homer, Pythagora, Empedocle); iată-l, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de ironie, rămâne în suspensie. Tot felul de simbolisme, multiple referințe culturale, nominalizări istorice și geografice operează caleidoscopic. Fără teamă de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia" își caută exaltat arheul; Helada sa e vatra miturilor și a filozofiei (lumea lui Homer, Pythagora, Empedocle); iată-l, de asemenea, zăbovind în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui enigmatic Urgoragal, ipochimen tăcut, aducând în primul plan figuri frapante (Homer, Clovis, Martin Luther), Dimov-regizorul se adresează în fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul încriminat era o parabolă, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoară piciorușele unei păsărele zicându-i: "Ești liberă! Zboară păsărică!" Lupta cu inerția, titlul volumului său postum (1958) e un titlu-manifest; pagini de circumstanță (Umanism, Regenerarea, Viitorul) și altele explicitează grandilocvent imperativul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de întrebări și soluții; se îmbină în Ioanid Romanescu tentații hiperbolizante și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care-l reprezentau. Rămâneau pe dinafară atât de tinereștile Liturghii, cât și o "Suită lirică, o laudatio al cărei destinatar era Enescu (1958), acesta văzut ca triumfător prin creație împotriva neantului. Se învecinează, în respectiva antologie de autor, texte din Parabola focului (1967), din Clopotul nins (1970) și din Secțiunea de aur (1973), din Lumea diafană (1977), precum și din Întâlnire în oglindă (1978) ori din Salonul olandez (1979); douăzeci și șapte de inedite (sub genericul Tăcerea și foșnetul) se adaugă retrospectivei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
face parte din familia spirituală a lui Blaga (însă mai puțin anxios), apropiat uneori de Al. Philippide (acesta parabolic și cosmicizant), dar mai puțin retoric. În fond, Cântecul câtorva de Al. Philippide și un Imn soarelui de Vasile Nicolescu (din Parabola focului) se situează sub bolta aceluiași cer. Lumina unifică. Modern ca sistem de expresie, Vasile Nicolescu a asimilat lecțiile celor vechi (semnificative trimiteri la Helada și Roma), tinzând totodată spre o lume-sinteză în care Euridice se întâlnește cu Mozart -, Afrodita
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tragică (1975); Călătorie spre mine însămi (1987). Recursul la memorie (Răspunsuri la întrebări formulate de Daniel Cristea Enache), 2003. VASILE NICOLESCU Podenii-Vechi (Prahova): 1 noiembrie 1929 București, 31 mai 1990. Liturghii negre (1946); Enescu. Suită lirică. Versuri (1958); Poeme (1963); Parabola focului. Poeme (1967); Clopotul nins. Poeme. Cuvânt introductiv de Paul Georgescu (1974); Transfigurare. Versuri. Ediție bilingvă română-franceză. Trad Sorina Bercescu (1976); Lumea diafană (1977); Întâlnire în oglindă. Poem (1978); Salonul olandez (1979); Corabia de sunete. Poeme (1981); O grădină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de noi înșine, de o alienare practic, pentru a ne întoarce în non-locul de unde am plecat rătăciți, în Sinele redescoperit? Poate că e un drum ritualic. Cum spune Andrei Pleșu, "Aproapele" se valorifică numai după o laborioasă experiență a "departelui" (Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, București, 2013, p. 15). 1.9. FIINȚĂ FĂRĂ TIMP Tot ce este numit reacționează la numele primit, se însuflețește, simte că începe să facă parte dintr-o ordine a lucrurilor, că se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fine, amîndoi convin, pe scena Ateneului român, că nu știu care ar putea fi sensul vieții (!), poate că să faci bine celor din jur, suspectează în final filosoful. În primul rînd că miturile fac și ele parte din Adevăr (vezi Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, București, 2013 și Andrei Oișteanu, Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească, Polirom, Iași, 2013), apoi că oamenii au mare nevoie de ele, inclusiv pe calea întru cunoaștere, că ele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
travers l'histoire, LLL, Paris, 2010; * Patapievici Horia-Roman, Despre idei și blocaje, Humanitas, București, 2007; * Patapievici Horia-Roman, Omul recent, Humanitas, București, 2001; * Pereuți Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului, Polirom, Iași, 2011; * Pfeffer Jeffrey, Puterea, Polirom, Iași, 2011; * Pleșu Andrei, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, București, 2013; * Plopeanu Aurelian Petruș, Determinante religioase ale dezvoltării economice, Junimea, Iași, 2010; * Pohoață Ion, Repere în economia instituțională, Economica, București, 2009; * Pol-Droit Roger, Maeștrii gîndirii, Litera Internațional, București, 2012; * Popovici Iustin, Abisurile gîndirii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
al Furtunii, un loc esențial în reflecția estetică a unui Shakespeare ce pune tot mai apăsat accentul pe raporturile dintre teatru și magie. Poveste de iarnă merită să figureze, împreună cu Furtuna, printre acele ultime opere în care elisabetanul construiește marile parabole ale concepției sale despre teatru. Dacă, în Poveste de iarnă, Paulina nu este nici pe departe vrăjitoarea (the witch) sau zgripțuroaica asupra căreia se revarsă furia nestăvilită a lui Leontes, nu s-ar putea totuși spune că îi lipsesc cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ales, instalează o rețea de „supraveghere civilă” sub controlul căreia e pusă întreaga societate. („Să-i scapi în timpul unei pauze de douăzeci de minute este un privilegiu acordat înalților demnitari...”) Big Brother și sistemul său de ecrane video va deveni parabola supravegherii moderne care va cunoaște, uneori, o altă definiție, ca de exemplu „Ochiul Moscovei”. Nici acestuia nu i se sustrage nimeni, iar individul se află permanent în atenția unui ochi politic, dublu al ochiului divin, numai că ceea ce ținea altădată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
amândoi, în ciuda apartenenței la tabere opuse, sensul unei victorii simbolice indispensabile salvării demnității umane, demnitatea luptătorului care nu cedează. Un alt exemplu: Profesionistul, piesa dramaturgului sârb Dușan Kovacevic, autor, de altfel, și al scenariului la Underground (filmul lui Emir Kusturiça), parabola cea mai desăvârșită a destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din ochi și nu se sfiește să se țină după el, fără nicio discreție. Puterea practică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
scândură pe patru picioare”, pentru a relua faimoasa definiție a lui Lope de Vega, sau, dimpotrivă, trebuie să o convertim în spațiu supertehnologizat? Casa Bernardei Alba trimite, de asemenea, la o supraveghere primitivă, familială, tot așa cum se prezintă și ca parabolă a climatului ce avea să fie instaurat prin dictatură. Ea reunește aceste două registre și invită la tratarea lor egală, căci unul nu funcționează fără celălalt. Fiecare parabolă depășește concretul, sprijinindu-se totodată pe el pentru a trimite la un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asemenea, la o supraveghere primitivă, familială, tot așa cum se prezintă și ca parabolă a climatului ce avea să fie instaurat prin dictatură. Ea reunește aceste două registre și invită la tratarea lor egală, căci unul nu funcționează fără celălalt. Fiecare parabolă depășește concretul, sprijinindu-se totodată pe el pentru a trimite la un alt nivel, simbolic și global. La prima vedere, piesa lui García Lorca prezintă viziunea familiei dominate de autoritatea absentă/prezentă a mamei, dar se lasă citită și ca
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
suma i-ar fi ajuns lui Marcion pentru a Întreține o gospodărie la Roma timp de douăzeci și cinci de ani26. Potrivit calculelor lui Harnack, la sfîrșitul lunii iulie a anului 144 al erei creștine, Marcion și-a ținut faimoasa cuvîntare despre parabola copacului bun și a celui rău (Luca 6:43) Înaintea unei adunări a preoților din Roma. Romanii i-au respins doctrina și i-au Înapoiat darul. Pe la anul 150, Iustin Martirul confirmă că erezia lui Marcion a corupt Întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
putea prezenta un iz marcionit suspect. 2. Marcion după Tertulian Punctul de plecare al lui Marcion este teodiceea. Chestiunea fundamentală pe care el o ridică este „de unde vine răul” - unde malum?7. Răspunsul Îl află În Luca 6:43, În parabola celor doi arbori: nu e copac bun care să dea poame rele și nici copac rău care să dea roade bune. Binele și răul nu au origine comună. În Isaia 45:7 Dumnezeu se proclamă creator al Luminii și al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
astrologice (minus Soarele și Luna) cărora li s-a aplicat o interpretare singulară. Pare foarte probabil, În opinia mai multor Învățați, ca Mani să-i fi purtat un respect deosebit lui Marcion. Ca și Marcion, dovedește o preferință marcată față de parabola celor doi arbori din Evanghelia lui Luca 6:43 (și Matei 7:18), cu care se Începe expunerea doctrinei maniheiste, după Faptele lui Archelaus 133: Dumnezeu nu putea fi creatorul lui Satan. În mod similar, docetismul maniheist, care afirmă nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un cer și un pămînt create de Dumnezeu și un cer și un pămînt create de Satanael (Samael), Într-un gest de imitare a lui Dumnezeu, lucru ce sugerează un dualism radical 10. Sathanas, asimilat cu „iconomul cel nedrept” din parabola lui Cristos (Luca 16:1-8)11, este administratorul Întregului univers și poate circula fără opreliști de la tronul Tatălui nevăzut și pînă la Iad12. În Interrogatio se afirmă că universul se compune din șapte ceruri și din zonele de dedesubtul acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă aici. De aceea Sathanas, Întorcîndu-se la Îngerii de sus din cer, se proclamă căpetenie a acestei Împărății inferioare, preexistente dar nerevendicate de nimeni, și Încearcă să-i convingă pe Îngeri să-l urmeze. Argumentele sale sînt extrase chiar din parabola evanghelică (Luca 16:1-8): În calitate de ispravnic necredincios, el abuzează de puterea sa pentru a reduce datoriile Îngerilor față de Dumnezeu, cîștigîndu-și astfel un alai de Îngeri, „ademenindu-i pe Îngerii Tatălui nevăzut” pînă În cerul al cincilea 16. Atunci Dumnezeu, supărat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dar și la continuitatea și coerența acțiunilor sale, precum și la atenția și concentrarea sa (nu cumva pierde firul ideilor?). Ac A băga ața în ac este un act simbolic foarte puternic ce figurează penetrarea vieții sau a cunoașterii. O celebră parabolă a lui Iisus spune că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un om bogat în Împărăția Cerurilor. Acul reprezintă măsurătorul sacru, trecerea inițiatică și le conferă experiențelor trăite o importanță nebănuită. Dar acul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
încerca norocul; înșelătorie; înțelege; întîmplare; întreba; o întrebare; învață; învingere; joacă; libertate; logică; longevivi; magician; magie; magii; marțian; mereu; minciuni; minți; a minți; mîncare; morocănos; neadevăr; necunoscut; nedumerire; negri; neîncrezut; nervos; nesiguranță; neștiință; neștiut; nimicuri; norocos; noutate; număr; numele; om; parabolă; parolă; părere; perspicacitate; plesneală; pocit; poezie; posibil; potrivi; povață; povestea; presimți; presupunere; presupus; a prevedea; a prezice; pricepere; probabil; probabilitate; problemă; rațiune; răspunsuri; rău; fără reacție; a realiza; recunoaște; reflecta; refuz; relativitate; relaxare; sat; sănătate; scamatorii; snoavă; soarta; soartă; spontaneitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gigi" "gogu" "Doctorul"), adică Celui ce m-a învățat cum se stă cu un picior și cu celălalt în iad...! 1981 Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridică acuitatea pamfletului la iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]