7,232 matches
-
pătrundă în sufletele membrilor ei, și atât soția, cât și copiii lui se obișnuiseră de multă vreme cu ideea că fuseseră aleși să păstreze vii principiile etice și morale aflate la temelia întregii lor existențe. Trăiau cu convingerea că, din paradisul unde ajunsese în momentul morții sale, ochii lui Gacel Sayah continuau să-i urmărească pe toți și pe fiecare în parte și că, în loc să se bucure de miile de plăceri pe care profetul le promitea celor ce piereau în apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
frumoase. — Asta o spui tu, care te-ai bucurat dintotdeauna de iahturi și fete frumoase. Dar dacă renunți la toate astea, nu în favoarea celorlalți, ci pur și simplu pentru plăcerea de a experimenta noi emoții, e ca și când ai renunța la paradis dintr-o curiozitate bolnăvicioasă, ca să vezi cât se suferă în iad. Și dacă ai face asta, s-ar putea ca Allah să te pedepsească lăsându-te pe veci în iad... Imohagul făcu o scurtă pauză, clătină de câteva ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
genială. Mă dedau rău desfrîului. Îmi neglijez obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint că n-am găsit ulei. Nu mă spăl. Mint că n-am avut apă caldă. La terre promise, paradisul oamenilor dezocupați. Să trăiești ca un turist. Să te epuizezi contemplînd. Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la Ambasador și să scrii o frumoasă epopee despre fazanul de aur și cei șapte samurai prefăcuți În pommes frites. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea la conferințe de presă ne facem relații dragă na că m-a stropit tot de noroi deșteptul ăla cu Skoda lui ce liniște s-a potolit și potaia aici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uriaș sertar universal, nici sarcofagul poeziei trezind nostalgii inimilor Încă sensibile, Îmi pare rău că nu pot identifica stelele prin care am cutreierat cîndva - cred că cea mai dureroasă pierdere a omului este pierderea memoriei. CÎnd am fost izgoniți din paradis Dumnezeu ne-a pedepsit nu cu moartea, ci cu uitarea. Dar poate totuși există o eternă reîntoarcere. Alt pom lăudat, alt somn În care visezi ce nu mai ai - un fotoliu verde, un bărbat care-ți citește povești cu spioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii conștiente, e o reminiscență a stării primordiale ca prima Întîlnire a noului născut cu lumina promisă, cea mai pură și nealterată senzație, singura care ne amintește de paradisul pierdut În care fuseserăm programați exclusiv pentru bucurie. Bucuria este ținta tuturor strădaniilor omenești. Disprețuitul trup, fratele porc, cum i se mai spune, ca și respectabilul spirit rîmează laolaltă fără oprire toate mocirlele lumii ca să-și procure plăceri. Firește, plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ea și te anihilează; În G. plasa socială te Înfășoară complet pînă te sugrumă“ sau „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea reușești să rămîi cinstit.“ Ei bine, care este bucuria unui poet care crede În geniul său, cînd paradisul visat nu Îl primește În saloanele sale decît dacă este protestatar, dizident, grevist al foamei, fost deținut politic? Dar opera? Pe cine interesează opera? De ce a fost Norman M. Încîntat vreme de mai bine de cinci ani cu promisiunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de mai bine de cinci ani cu promisiunea că i se va publica un roman, ca să i se spună În cele din urmă că nu poate intra În discuție decît un manuscris neapărut În țară? Riscurile unei asemenea Întreprinderi acel paradis le cunoștea foarte bine. De ce pe noi nu ne vede nimeni decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a aprobat înființarea grădinii decât în afara orașului, în pădurea de la poalele turnului de apă. Terenul pe care se plimbau porcii, gâștele și vacile era împrejmuit doar cu un gard de scânduri. Unii susțin cu tărie că era copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă-mă. Maimuța neastâmpărată, de un stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine. Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atât de dragi mie, iar pe mine mă văd încercând să mă îngemănez cu ele, vrând să mor odată cu ele și să plec spre orizonturile spre care emerg, într-o încercare de a ne regăsi împreună pe vecie, în acel paradis trecut și viitor, în care timpul nu avea și nu are cum să existe. Unde sunteți, figuri dragi ale tuturor oamenilor? Unde ați plecat, secvențe minunate ale copilăriilor tuturor, unde v-ați dus și unde sunt clipele de dragoste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
noroc erau numai bune pentru planurile lui. Îi trebuia un cazinou unde să vină oamenii cu bani să joace și să se simtă bine. Înainte de toate însă, avea nevoie să găsească un loc unde să-și poată desfășura activitatea, un paradis fiscal ori un oraș în care jocurile să fie la ele acasă. Atlantic City ori Las Vegas ar fi fost ideale, numai că aceste orașe îi erau închise. Nu putea merge acolo decât ca simplu turist care să lase bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfîrtecat, poate rugăciunea lui, cîntarea-i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să-și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pînză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală a țarului. Alcătuită, În general, din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
secolul al XVII-lea, un grup de puritani veniți din Anglia decretează că a reuși din punct de vedere material înseamnă a-ți dovedi ție însuți că faci parte dintre aleșii lui Dumnezeu și că, prin urmare, ai acces la paradis. Altfel spus, a te îmbogăți este un țel nobil; și ar fi chiar onorabil din punct de vedere moral să te lauzi că ești bogat. Astfel, Boston devine primul port al Americii, exportând rom, pește, sare și tutun. La începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
mai puțin în universitățile și în spitalele americane și vor crea mai puține locuri de muncă în Statele Unite. Unele vor trece chiar sub controlul unor fonduri de investiții străine, cu naționalitate imposibil de precizat. Acestea își vor acumula profiturile în paradisuri fiscale, făcându-i pe acționarii americani să piardă esențialul profitului, lipsind și statul american de grosul încasărilor sale fiscale. Astfel, tot mai concentrat în jurul anumitor instituții de asigurări și al unor fonduri de acoperire a riscurilor tot mai hazardate, pretinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
proporții nemaiîntâlnite până atunci. însă criza ar putea fi declanșată, într-o formă mult mai directă, și de incapacitatea sistemului financiar de a păstra fondurile încredințate, care vor fi plasate tot mai speculativ în fonduri gestionate pe internet începând cu paradisurile fiscale. Rentabilitatea capitalurilor nu va mai putea fi menținută prin creșterea valorii activelor. Va izbucni criza financiară. Toate acestea seamănă cu ceea ce s-a întâmplat în trecut la Veneția, Genova, Anvers, Amsterdam, Londra, Boston și New York, însă într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
El va întreprinde acțiuni sociale pentru cei mai dezmoșteniți, oferindu-le ceea ce nu le poate oferi piața: forme concrete de solidaritate, caritate și demnitate care să le permită acestora să scape de singurătate și să-și recapete speranța într-un paradis. Deocamdată, capacitatea lui de convertire nu este considerabilă: în Franța, de exemplu, doar 3 000 de persoane se convertesc anual la islamism, în 2006 ajungându-se la un total de 70 000. Ritmul nu ar avea motive să crească. Principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la acțiuni menite să ducă la renașterea acestui mare califat arab prin război îharb). în Islamul șiit, imamul Khomeini voia, încă din anii ’60, să impună războiul ca primă cale a convertirii și făcea apologia martiriului, a sinuciderii îchadid). „Cheia paradisului”, scria el, „este sabia”. Pentru alții, războiul va trebui să vizeze întreaga lume. Imperiul Islamului va trebui să se extindă la scară planetară, fără un centru sau o națiune dominantă, pentru a face din el un fel de hiperimperiu teologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și femei ajunși la maturitatea existenței și a prosperității, care, după ce au fost, la optsprezece ani, nu numai primăverile fericite tipice, dar și, și poate mai ales, revoluționari curajoși, hotărâți să doboare sistemul din țară și să pună în locul lui paradisul, în sfârșit, al fraternității, se complac acum, cu o fermitate cel puțin egală, în convingeri și practici care, după ce au trecut, pentru a încălzi și flexibiliza mușchii, prin oricare dintre multele versiuni ale conservatorismului moderat, au sfârșit prin a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un adevărat ospăț al culorilor. Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici trăia el fără să bage în seamă lumea și uitat de lume. Presupun că pentru ochii europenilor ar fi părut uimitor de sordid. Casa era dărăpănată și nu prea curată. Când m-am apropiat, am văzut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se grăbi să coboare spre corpul de gardă. - Doar nu ești gelos pentru curva dumitale, nu-i așa? O poți găsi când poftești, la „Paradisul”! rânji omul, ținându-se prudent la o oarecare distanță. Unde am găsit-o și eu! Dante strânse din pumni și Își reluă drumul. - Lapo, numai ironia destinului a voit să ne pomenim că Împărțim aceeași autoritate. Pe care eu Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e problema... - Ce vrei să spui? - Tripla Împărăție a morților, În beznă și În lumină. Am planificat deja În minte primele două condiții, a celor pierduți și a celor care În foc Își curăță păcatele. Dar despre a treia Împărăție... - Paradisul? Cum ți-l imaginezi? - Aceasta e poarta Încă Închisă, Cecco. În mintea mea, Împărăția Binelui nu a căpătat Încă o formă definită. Nimic din ceea ce m-am gândit până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]