2,056 matches
-
făcut ce-a făcut, e pe moarte omul. Ce să faci? Iartă-l acum. Asta e! L-am iertat eu, poți să-l ierți și tu. Poți să ai grijă de el.“ Avea 140 de kile - 150 de kile și paralizase, avea pareză pe partea dreaptă, mâna și piciorul, nu mai putea să meargă la veceu, nu mai putea să mănânce. După o săptămână a zis doctorul „În trei luni moare. „Stătea în Vitan, la Poșta Vitan. El avea apartament acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu se poate, banii sunt în casă. S-a dus peste bătrân. Singur. Nu s-a auzit nimic, omul avea căluș. A venit de-acolo plin de sânge. Avea sânge pe mâini, pe piept. Și privirea turbată. Și-atuncea, am paralizat, cum se zice. Și când m-am dus eu să văd, deja dădea în ea angro. Șaișpe lovituri i-a dat. El zice, Costică zice, c-a dat și el trei. Că i-ar fi zis Leo „Ia și omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
față îi vorbea în șoaptă celui îmbrăcat cu pelerină. Ce s-a întâmplat cu bătrânul ghicitor? Îți explic mai târziu. Dă-i drumu’! Bărbatul din față a tras portiera și a pornit motorul, ignorându-l pe uriașul Gaston, care era paralizat de uimire. Mașina a început să vibreze încet și apoi s-a urnit. — Eu nu... — Eu nu... îl imită Endō pe Gaston. Te luăm cu noi. — Câine-san! — Ce? — Napoleon-san... Gaston privi în urmă și, la lumina palidă a felinarului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am un frate mai mic, dar era cam mult, am avut o soră, dar a murit de-o gripă sau de-un tratament greșit, nu mai țin minte, am văzut-o la azil de vreo două ori cât a fost paralizată, a adus-o în brațe o babă cu nasul mâncat, mai avea doar un ciot sub ochii porcini, care și ea stătea acolo, i-am dat lapte cu griș cu biberonul, m-am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la cântatul cocoșilor, de bine la poporul nostru din acest oraș și la conducătorii noștri din acest oraș și la domn’ primare...” declara Smaranda, cea mai mare dintre surori, într-un interviu. Un filozof ne lămurește că noi, românii, suntem paralizați de ura de sine care ne face să ne credem mai proști decât alții. Dacă ne-am iubi viața așa cum e ea, ca pe aproapele nostru, am fi, în mod garantat, fericiți. A apărut și-un profet care susține că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
picurat scântei de gheață În sinusuri și În laringe. Niște scântei scurte și rapide, ca acelea care provoacă aprinderea la un motor, o senzație de arsură la rece, precum cea provocată de gheața carbonică. Simțeam cum acel frison Înghețat Îmi paralizează mucoasa nazală și laringele, topindu-le parcă, pentru ca mai apoi să se răspândească În tot corpul. — Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe. În timpul ăsta, mangusta stă nemișcată și așteaptă clipa când va ataca. Ai impresia că e paralizată de frică și că va fi o victimă sigură, încă puțin și cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe stradă, o stradă mai puțin populată, s-a făcut întuneric. Am încremenit. După colț, la câteva sute de metri, mai ardea un felinar, dar lumina aceea, filtrată printre case, mi se părea foarte departe. Inima îmi bătea puternic și, paralizată de teamă, câteva clipe nici n-am avut curaj să mă întorc, să văd dacă nu mă urmărea nimeni. Dar nu se zărea mai nimic din cauza întunericului. Am pornit mai departe, la colț am cotit și pe măsură ce mă apropiam de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam să aud un hohot de râs. Dar m-am înșelat. Nimic n-a tulburat liniștea. În schimb, eu eram parcă paralizat. Orice voință dispăruse în mine, nu mai făceam nici o mișcare și nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu mă mai slăbeau nici o clipă. Erau cruzi și misterioși. Parcă de sub masca de piatră mă fixau niște ochi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va ridica un poet sau un romancier supraomenesc. Un pictor deasupra oricărei școli. Primul muritor al cărui nume va conține șapte k-uri va stăpâni lumea. Rostirea unei asemenea serii - ori numai citirea - deblochează energii necunoscute; pe cei slabi îi paralizează. Va fi perioada de vârf a umanității: va urma căderea. Toată grija pentru acest semn satanic; folosirea lui în mod nejustificat se întoarce împotriva celui nesăbuit! Și tot așa; nimeni nu scoate o vorbă; îi privești în ochi; te privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oamenilor nu-i bagă în seamă. Ei bine, după douăzeci și trei de ani, încep să se lase, dar există metoda asta genială de a îndrepta răul, care-ți readuce zâmbetul pe buze. Dermatologul îți injectează puțin Botox să-i paralizeze, iar colțurile gurii se îndreaptă instantaneu în sus. De îndată ce dobândești Zâmbetul Botox, poți zâmbi o seară-ntreagă fără să zâmbești, de fapt, ceea ce te obosește mai puțin decât dacă ai zâmbi de-adevăratelea, îmi explică Julie de parcă toate astea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
A“. Zach era deja din nou logodit? De data asta cu Adriana A? Nu-mi venea să cred. Nu puteam să mă mai uit, era prea cumplit. Am trântit revista cât colo. Cum mai era să scriu articolul despre FdRÎ? Paralizată de o combinație de tristețe și gelozie, nu mă puteam concentra deloc. Poate, călătoria aceea la Cannes era, la urma urmei, o idee bună. În mod clar, nu m-aș mai gândi tot timpul la cât de elegantă e Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tema Philosophy for Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am plătit-o, am știut că nu voi mai pune gura pe ea cât oi sta acolo. Lipsa banilor mă paraliza, așa cum o paralizează pe maică-mea nota de plată de la restaurantele la care o duc când vine în București. Își duce mâna la gură și zice: - Mamă, pentru Dumnezeu! E jumate din pensia mea! Iar eu nu știu de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am plătit-o, am știut că nu voi mai pune gura pe ea cât oi sta acolo. Lipsa banilor mă paraliza, așa cum o paralizează pe maică-mea nota de plată de la restaurantele la care o duc când vine în București. Își duce mâna la gură și zice: - Mamă, pentru Dumnezeu! E jumate din pensia mea! Iar eu nu știu de ce nu mă stăpânesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nevoi. Dacă societatea comunistă ar fi reușit ingineria nevoilor, era OK. Cinstit, pentru cei mai mulți oameni stârpise una din ele: nevoia de autoafirmare. Aici devine nelegitimă așteptarea noastră: cum mai pretindem ca oamenii să aibă dorință de competiție, să nu stea paralizați în fața televizorului, așteptând să se bage noroc pentru fiecare? Ce altă competiție au în reflexele lor decât cea pentru un picior pe scară și o mână pe bara autobuzului, pentru un loc mai în față, la coadă? În privința celorlalte nevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau Adi și Vali. După câteva secunde spuneau: „Închid că se trage”. Spre deosebire însă de prima noapte, simțul datoriei a fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu aveam în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care eu nici nu știu cât de bună este, o dată ce puterea acestor femei să schimbe lumea lor e cvasinulă, în schimb ele deschid ochii la libertăți la care nu au apucat să viseze și se întorc de unde au purces, adică la femeile paralizate de frică și neputință și la tirania unor bărbați care le tratează ca pe preșul de la ușă ca posibile opinii femeiești despre orânduirea lumii lor. M-am despărțit de câteva minute de ele. Vorbim seara în bucătărie. E singurul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Asta nu e bine deloc. Nu e bine deloc. Va trebui să vorbesc rapid cu cineva. Trebuie să fac ceva cât mai repede, înainte să se înregistreze și alte împrumuturi. Trebuie să... îi spun lui Arnold. Dar simplul gând mă paralizează de frică. Nu pot s-o fac. Nu pot să mă duc pur și simplu să anunț că am făcut cea mai idioată și mai elementară greșeală și am pus în pericol 50 de milioane de lire din banii clientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
al ordinului. Dispunea de un avantaj considerabil asupra predecesorilor săi: născut după moartea fondatorului, nu trebuise să viețuiască sub teroarea lui. Studia locul În care trăia cu interes, cu o anumită teamă, bineînțeles, dar fără acea fascinație morbidă care-i paraliza pe toți ceilalți. O dată chiar, la vârsta de șaptesprezece ani, intrase În Încăperea interzisă, Îi dăduse ocol, se apropiase de bazinul magic, Își Înmuiase mâna În apa Înghețată, apoi se oprise În fața firidei În care era Închis manuscrisul. Fusese cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să răspund, apoi o închid încet la loc. Ce treabă cu New Yorkul? Ca un detector de slăbiciuni, ea se apleacă spre mine, cu un mic surâs răutăcios pe buze. Știi că Luke se mută la New York, nu? Șocul mă paralizează. Luke se mută la New York. De asta e atât de încântat. Se mută la New York. Dar... mie de ce nu mi‑a spus? Simt că‑mi ia foc fața și am o durere cumplită în piept. Luke se mută la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune Kent gânditoare. Sinceră să fiu, Becky, au intervenit niște probleme, la care trebuie să ne gândim. OK? Așa că mai lăsăm puțin testul video până când luăm niște hotărâri în legătură cu niște chestii. Chestii? Despre ce chestii vorbește? Ce naiba... Subit, sunt ca paralizată de spaimă. O, Doamne. Te rog, nu. A văzut Daily World, nu‑i așa? Despre asta vorbește. Țin receptorul strâns, cu inima bubuindu‑mi, vrând cu disperare să‑i explic totul; vrând să‑i spun că totul sună mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului oval. ― Isuse!... ― Ce, Kane? Ce se întâmplă? Dallas se strădui să nu țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne îndoim de ceea ce vedem, dar se prea poate ca să avem de-a face cu o plantă și nu cu un animal. Sau poate că ea posedă caracteristicile amândorura. ― N-are nici un sens! ― De ce nu? replică Ash. ― Chestia asta-l paralizează pe Kane; îl bagă-n comă, apoi trudește ca un ocnaș să-l țină-n viață. (Indică ecranul.) M-am gândit că-l hrănește cumva. Postura și poziția animalului sunt tipice. Totuși, ne asigură instrumentele, face exact pe dos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși frica pusese stăpânire pe ea. Creatura înfiorătoare o paraliza doar când se gândea la ea. ― Nu putem să deschidem ușa, zise Ash gânditor. În nici un caz nu trebuie să o lăsăm să scape prin navă. ― Absolut de acord, zise Ripley inspectând podeaua infirmeriei. N-avem cum s-o prindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mâinile de marginea mesei: Articulațiile se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]