3,882 matches
-
se află în localitatea Grumăzești. Într-o splendidă zi de vară, mama a decis să procedeze la igienizarea locuinței în care stăteam. S-au văruit camerele, s-au vopsit cercevelele și ușile, s-au spălat geamurile și s-a muruit pardoseala. Era farmacie! După ce s-au așezat toate la locul lor pe pereți și pardoseli, mama, cu o ultimă privire critică, a sesizat că, în camera copiilor, unui perete, cel de la răsărit, îi lipsește ceva. Într-adevăr, aici nu era nicio
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să procedeze la igienizarea locuinței în care stăteam. S-au văruit camerele, s-au vopsit cercevelele și ușile, s-au spălat geamurile și s-a muruit pardoseala. Era farmacie! După ce s-au așezat toate la locul lor pe pereți și pardoseli, mama, cu o ultimă privire critică, a sesizat că, în camera copiilor, unui perete, cel de la răsărit, îi lipsește ceva. Într-adevăr, aici nu era nicio icoană. Mama și-a adus aminte de familia Răzmeriță, care era rudă cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre cele două băi adiacente avea câte o cadă imensă îngropată la nivelul pardoselii. Mai exista o sală de gimnastică complet utilată unde exersam uneori cu jumătate de inimă și unde antrenorul personal al lui Jayne, Klaus, o ajuta să-și sculpteze trupul ei fără cusur - și mai exista cameramedia a cărei televizor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
colac exact în momentul premergător diareei care plesni apa. Răsuflând din greu, m-am întins să iau ultimul număr din Wallpaper, răsfoind-o în timp ce mațele mele continuau să se golească. Pe urmă m-am zgâit la altă cadă îngropată în pardoseală, apoi am privit printr-un mic hublou cum Elsinore Lane începea să se trezească la viață și l-am văzut pe băiatul care stătuse peste noapte la noi trecând pe poteca dinspre casa noastră - bostanii încă mai erau acolo - spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu i-am lăsat un mesaj lui Robby. (Dar dacă aș fi sunat a treia oară - așa cum au făcut mulți după aceea - mi s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat ochii triști, sticloși, continuând să tremure. - Victor? am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe Dumnezeu. Acolo, la acea peșteră, se mai păstrează și azi locul. Este marcat cu o stea de argint și În mijlocul ei poți pune mâna atingând peștera pe care S-a născut. Tot acolo se mai păstrează un fragment din pardoseală (cam 1,5 m pe 2 mă cu plăcuțe de mozaic din veacul III-IV de la prima biserică ridicată pe acel loc. Apoi au fost lupte, războaie, cuceriri și perșii au distrus-o. Puțin se mai păstrează. De-a lungul anilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
intrarea din gang, cu intenția, desigur, ca să privească la mine in momento concubitus printr-o gaură și cu un ochean măritor, care m-ar fi apropiat cu fesele mele drept lângă nasul lui. Mă poftește cucoana Într-o cameră cu pardoseala și tavanul din sticle multicolore, care s-au luminat brusc În cinstea mea, intonându-mi-se totdeodată, printr-o mecanică muzicală, un imn de bun sosit, ceva-ceva cum ar fi marșul nupțial din Lohengrin. Să fie acesta lupanarul despre care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar și decât pardoseala odăilor de oaspeți din casele țărănești. M-am gândit că acest mediu era mai socializat și decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam nevoia unei explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar și decât pardoseala odăilor de oaspeți din casele țărănești. M-am gândit că acest mediu era mai socializat și decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam nevoia unei explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când picioarele îți sunt așezate pe o netezime, limba ți-e slobodă sau nevoită să vorbească pe negândite. Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oricum patul nu se zgâlțâie decât la cutremur. Ceilalți călători și-au încărcat maldărele de bagaje, îndreptându-se încet spre peron. Cei doi civili au șoptit ceva între ei, apoi unul a făcut semn cu arătătorul întins în jos spre pardoseală, să nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala gării era înaltă, largă și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și la fel îmi eram și eu - capul meu era un unghi mort, de când zărisem gândacul nu mă mai gândeam la nimic. Apoi am ridicat geanta de jos, mi-am petrecut-o pe după umăr și-am părăsit bucata aia de pardoseală. Am plecat de-acolo fără bilet și buletin, nu capul, ci picioarele mele reacționaseră. Pe peron mă așteptau cei doi civili. În acel moment am înțeles care le fusese planul. Era, ca de obicei, un teatru murdar și viclean: mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu inimă mare să ajungă direct în Rai! Nu sunt numai albanezi și portughezi în bucătărie. Cel mai bine mă înțeleg cu Mombassa, angolez, refugiat politic. Are fața brăzdată de o cicatrice oribilă, își târăște greoi un picior. Mersul pe pardoseala udă și alunecoasă îi pune mari probleme. Spune că a fost rănit în război. Nimeni nu-l crede. Și, la urma urmei, de ce l-am crede? Pentru că în felul acesta a obținut mai repede decât ceilalți mult râvnitul Permis C
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îi pregăteau sosirea cu întreaga dăruire. Pereții odăii în care locuiam iarna erau cârpiți cu lut, amestecat cu baligă de cal, și văruiți. Scândurile și grinzile tavanului, afumate și prăfuite, erau frecate cu nisip și leșie până ce căpătau culoarea șofranului. Pardoseala de pământ era fețuită cât mai aproape de ziua Învierii pentru a-și păstra netezimea și mirosul de curat. Aceluiași tratament erau supuși pereții exteriori și prispele, care zâmbeau soarelui primăvăratic cu strălucirea lor. Nu erau neglijate nici anexele gospodărești și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Pus să stea ore În șir În această poziție, deținutul extenuat Încerca să se sprijine pe podea, moment În care, deseori, oasele brațelor cedau. Izolarea. Deținutul era Închis Într-o cameră de izolare, fără niciun mobilier. De multe ori, pe pardoseala celulei, gardienii vărsau apă. După o zi sau două, picioarele se umflau, iar inima nu mai rezista. Victima cădea În apă sau cerea să fie dusă la declarații. Imposibilitatea de a merge la grupul sanitar În afara timpului prescris. Mâncărurile constau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara la Cordoba. Am găsit și aici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bolta de frunze. În ziua aceasta nu vreau s) merg mai departe. Am avut aceeași senzație atunci când am vizitat biserică armean), unde b)trânul bibliotecar mi-a ar)țâț colecția să de manuscrise cu miniaturi. Mi-a explicat c) sub pardoseala bisericii se afl) un rezervor str)vechi, care asigură exact gradul de umiditate necesar conserv)rii acestor documente. Că și atunci, sunt tentat s) m) așez, s) nu m) clintesc o veșnicie, În liniștea des)vârșit). Originea acestei dorințe este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci, și cu scaieți În urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i s-a administrat cloroform, se târa disperat pe suprafața lungă și lucioasă a pardoselii acoperite cu parchet, ca un cul de jatte. Apoi cineva ne-a dăruit un alt cățel, Box II, ai cărui bunici fuseseră Quina și Brom, câinii doctorului Anton Cehov. Acest ultim dachshund ne-a Însoțit În exil și, În 1930
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de furcă cu el. Folosea vorbe de ocară. Îl confunda
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât geamuri mari ca de seră Între palierul de sus și cerul verde-pal al serii. Aveam obiceiul să rămân În urmă, târându-mi picioarele și alunecând un pic pe pardoseala lină de piatră a holului, silind mâna blândă așezată pe scobitura spatelui meu să-mi propulseze cu ghionturi mici scheletul recalcitrant. Odată În dreptul scării, mai aveam obiceiul de a ajunge la trepte strecurându-mă pe sub balustrada dintre coloana din mijloc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alte amănunte despre acel salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție de oale de noapte, pline sau pe jumătate pline și una cu bășici la suprafață, se afla pe pardoseala holului pensiunii În care locuia familia ei, pe care am vizitat-o Într-o dimineață devreme, pentru ca ea să-mi Înmâneze În timp ce se Îmbrăca, un fluture colibri mort, pe care Îl găsise pisica. Dar când am cunoscut-o pe Colette
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei și uluitei mele mame. Faptul că par a vedea cu coada ochiului minții unduirile romanticei pelerine În jurul umerilor ridicați ai lui Ordo sugerează că am transferat ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sub jurisdicția lui - să ducă o viață mai democratică, ceea ce a Însemnat, de pildă, să ne mutăm la Berlin de la hotelul Adlon Într-un apartament vast dintr-o pensiune sinistră aflată pe o străduță lipsită de viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
democratică, ceea ce a Însemnat, de pildă, să ne mutăm la Berlin de la hotelul Adlon Într-un apartament vast dintr-o pensiune sinistră aflată pe o străduță lipsită de viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]