19,719 matches
-
de unde rezultă că participiile inergative nu pot funcționa ca adjective. Există însă și excepții 6, semnalate de Mackenzie (2006: 139): sp. cenados, resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied. Levin și Rappaport (1986, apud Grimshaw 1990: 124) au demonstrat că pasivele adjectivale sunt formate de la pasivele verbale printr-un proces de formare adjectivală care implică recategorizarea verbului în adjectiv, iar inacuzativele au participii perfecte, mai degrabă decât adjectivale. Testul este relevant pentru limbi diferite: engleză, daneză, italiană. Burzio (1986: 151−152
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu pot funcționa ca adjective. Există însă și excepții 6, semnalate de Mackenzie (2006: 139): sp. cenados, resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied. Levin și Rappaport (1986, apud Grimshaw 1990: 124) au demonstrat că pasivele adjectivale sunt formate de la pasivele verbale printr-un proces de formare adjectivală care implică recategorizarea verbului în adjectiv, iar inacuzativele au participii perfecte, mai degrabă decât adjectivale. Testul este relevant pentru limbi diferite: engleză, daneză, italiană. Burzio (1986: 151−152, 191) arată că morfologia participiului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structura logică a verbului conține un predicat de stare. În modelul propus de Chierchia (1989, 2004) − vezi Capitolul 3, 5.3.3.1. − selecția auxiliarului de perfect compus în italiană se explică astfel: verbul essere 'a fi' este selectat de pasive, reflexive, inacuzative și construcțiile cu si impersonal, adică atunci când este aplicată una dintre operațiile asupra rolurilor tematice care afectează subiectul: P, cuantificarea existențială a poziției subiectului, în cazul pasivului; R, identificarea subiectului cu poziția obiectului, în cazul reflexivului; R și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
italiană se explică astfel: verbul essere 'a fi' este selectat de pasive, reflexive, inacuzative și construcțiile cu si impersonal, adică atunci când este aplicată una dintre operațiile asupra rolurilor tematice care afectează subiectul: P, cuantificarea existențială a poziției subiectului, în cazul pasivului; R, identificarea subiectului cu poziția obiectului, în cazul reflexivului; R și/sau E, adăugarea unei poziții de subiect inerte din punct de vedere vericondițional, în cazul inacuzativelor. În această teorie, auxiliarele sunt considerate, sintactic, modificatori verbali, iar, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a verbelor cu essere din italiană. Astfel, se poate spune că româna se înscrie în tendința general romanică (de la care italiana face excepție) de a elimina auxiliarul 'a fi'; eliminarea a putut fi favorizată, în româna veche, de confuzia cu pasivul: astfel, româna actuală a păstrat această structură numai în situații în care confuzia cu pasivul nu este posibilă (inacuzativele neacceptând pasivul cu a fi). În ceea ce privește posibilitatea celor câteva verbe de a selecta ambele auxiliare, se poate spune că între cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tendința general romanică (de la care italiana face excepție) de a elimina auxiliarul 'a fi'; eliminarea a putut fi favorizată, în româna veche, de confuzia cu pasivul: astfel, româna actuală a păstrat această structură numai în situații în care confuzia cu pasivul nu este posibilă (inacuzativele neacceptând pasivul cu a fi). În ceea ce privește posibilitatea celor câteva verbe de a selecta ambele auxiliare, se poate spune că între cele două variante există o diferență de natură aspectuală (vezi Avram 1994): ● Ion a plecat are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
face excepție) de a elimina auxiliarul 'a fi'; eliminarea a putut fi favorizată, în româna veche, de confuzia cu pasivul: astfel, româna actuală a păstrat această structură numai în situații în care confuzia cu pasivul nu este posibilă (inacuzativele neacceptând pasivul cu a fi). În ceea ce privește posibilitatea celor câteva verbe de a selecta ambele auxiliare, se poate spune că între cele două variante există o diferență de natură aspectuală (vezi Avram 1994): ● Ion a plecat are o citire de tip punctual: Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu en. Autorul arată că singurul tip de relație care se poate stabili este următorul: structura informațională de tip prezentativ reflectă sintaxa inacuzativă numai în măsura în care inergativele devin inacuzative când sunt folosite prezentativ. Mackenzie atrage atenția asupra faptului că, deși inacuzativele, pasivele și inergativele prezentative au anumite caracteristici comune privind structura informațională, nu este nevoie să presupunem o sintaxă comună. Autorul observă că anumite clase de intranzitive (cele care redau activități nonagentive) au capacitate "prezentațională", dar selectează auxiliarul avere. Prin urmare, în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a emis ipoteza că expletivele verifică și șterg cazul nominativ, de aceea cazul nominativ al subiectului inergativ nu poate fi verificat într-o construcție expletivă. Mackenzie (2006: 31−32) respinge orice legătură directă între construcțiile expletive și sintaxa inacuzativelor, a pasivului și a lui se mediu, arătând că poziția postverbală a subiectului face ca verbul să nu fie accentuat (în condiții normale). Mackenzie (2006: 36−38) susține că inserția expletivă este o resursă "prezentativă"; multe verbe inacuzative sunt "prezentative", iar prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentală în cele trei limbi, însă auxiliarele de timp/aspect sunt diferite: în română, auxiliarul de perfect fi are structură argumentală de auxiliar de timp, dar este diferit de copulă. În română, cele două verbe au morfologie diferită: a fi pasiv are paradigmă completă, iar a fi de perfect este defectiv. Avram (2003: 197) arată că verbele copulative sunt verbe care nu atribuie rol tematic extern, ca și verbele auxiliare, din cauza lipsei de conținut. În D-Structură, copula be 'a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
privesc probleme necercetate în lingvistica românească: fenomenul ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lingvistica românească: fenomenul ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
descriere exactă, care pot fi încadrate în anumite clasificări, care pot primi o interpretare unică, există și fenomene de graniță: limbi care au atât caracteristici ergative, cât și acuzative (partiții morfologice acuzativ/ergativ, limbi cu pivot mixt); statutul special al pasivului din limbile ergative și al antipasivului din limbile acuzative, statutul ambiguu al Cazului ergativ; relativitatea noțiunilor de subiect și tranzitivitate în limbile ergative, subclase de verbe care pot avea atât comportament inacuzativ, cât și inergativ, în funcție de context; teste sintactice a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
partiției intranzitive. Topică flexibilă. ALSEA Mică familie de limbi de pe Coasta Oregon, dispărută, aparținând grupului de limbi penutian. Două dialecte: yaquina (vorbit până în jur de 1900) și alsea (ultimul vorbitor a murit în 1951). Marcare cazuală ergativă. Folosire frecventă a pasivului, care dispune de mărci multiple. ALUTOR Limbă paleosiberiană din familia ciukot-kamceatka, vorbită în nord-estul Siberiei. 2 000 de vorbitori. Ergativul coincide ca formă cu locativul pentru numele proprii și cu instrumentalul pentru numele comune. ANYULA − Vezi YANYULA. ANDI Limbă din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Scindarea subiectului intranzitiv. COOSAN Mică familie de limbi de pe Coasta Oregon, dispărută, aparținând grupului de limbi penutian. Două limbi: hanis (ultimul vorbitor a murit în 1972) și miluk (ultimul vorbitor a murit în 1961). Marcare cazuală ergativă. Folosire frecventă a pasivului, care dispune de mărci multiple. CROW Limbă amerindiană din familia SIOUAN, vorbită în SUA. 4 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de semantica verbului: S este marcat ca A, pentru unele verbe, și ca O, pentru alte verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de o categorie funcțională care le face independente și distincte morfologic în funcție de poziția de subiect sau de obiect pe care o ocupă. În vechea georgiană, sistemul ergativ apărea la toate timpurile și pentru toate valorile aspectuale. Există două tipuri de pasiv: pasivul de stare (care nu poate apărea la preterit) și pasivul dinamic/de proces. Topică SVO. GUAJAJARA Limbă indigenă din familia TUPI-GUARANI, vorbită în nord-estul Braziliei. 13 000 de vorbitori. Combinație specială de trăsături morfologice și sintactice. Două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o categorie funcțională care le face independente și distincte morfologic în funcție de poziția de subiect sau de obiect pe care o ocupă. În vechea georgiană, sistemul ergativ apărea la toate timpurile și pentru toate valorile aspectuale. Există două tipuri de pasiv: pasivul de stare (care nu poate apărea la preterit) și pasivul dinamic/de proces. Topică SVO. GUAJAJARA Limbă indigenă din familia TUPI-GUARANI, vorbită în nord-estul Braziliei. 13 000 de vorbitori. Combinație specială de trăsături morfologice și sintactice. Două tipuri de acord
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în funcție de poziția de subiect sau de obiect pe care o ocupă. În vechea georgiană, sistemul ergativ apărea la toate timpurile și pentru toate valorile aspectuale. Există două tipuri de pasiv: pasivul de stare (care nu poate apărea la preterit) și pasivul dinamic/de proces. Topică SVO. GUAJAJARA Limbă indigenă din familia TUPI-GUARANI, vorbită în nord-estul Braziliei. 13 000 de vorbitori. Combinație specială de trăsături morfologice și sintactice. Două tipuri de acord nominal: acuzativ, în cazul cliticelor pronominale atașate la sfârșitul propoziției
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unui adverb temporal printr-un relator nominal, nu acceptă marca agentivă (posesivă) și conservă marca agentului din structura pasivă. În enunțurile finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din pasiv. MARUBO Limbă PANOAN vorbită la granița dintre Columbia, Peru și Brazilia. Partiție morfologică de tip acuzativ/ergativ: flexiunea ergativă apare numai în propozițiile negative. Funcțiile sintactice sunt marcate de ordinea constituenților − AOV. MASIG Limbă australiană înrudită cu KALAW LAGAW YA
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu și dacă este doar [+ Animat]. Într-o altă interpretare, nu este vorba de o simplă partiție timp−aspect în această limbă, ci de o partiție determinată de semantica grupurilor nominale: nominalele inanimate urmează tiparul ergativ, iar celelalte, tiparul acuzativ. Pasivul este folosit foarte rar și are realizare morfologică − o particulă inserată între rădăcină și desinență. Opoziția activ/pasiv se manifestă regulat numai la persoanele 1 și 2. NEWARI Limbă din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană. Cea mai importantă limbă vorbită în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aspect în această limbă, ci de o partiție determinată de semantica grupurilor nominale: nominalele inanimate urmează tiparul ergativ, iar celelalte, tiparul acuzativ. Pasivul este folosit foarte rar și are realizare morfologică − o particulă inserată între rădăcină și desinență. Opoziția activ/pasiv se manifestă regulat numai la persoanele 1 și 2. NEWARI Limbă din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană. Cea mai importantă limbă vorbită în Nepal. Circa 400 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de factorul timp− aspect−mod: marcarea ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
30 de milioane de vorbitori). Numeroase dialecte. Partiție ergativă. Construcția ergativă este restrânsă la anumite timpuri. De obicei, în construcțiile acuzative, subiectul și obiectul nu sunt diferite morfologic. În construcțiile ergative, subiectul primește o postpoziție (ne). Structura ergativă provine din pasiv. Regula acordului: verbul se acordă cu obiectul direct dacă subiectul este ergativ; în celelalte situații, verbul se acordă cu subiectul. Topică SOV. QUICHÉ Limbă din familia MAYAN, vorbită în Guatemala. 900 000 de vorbitori. Limbă considerată ergativă atât la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt însoțite de un clitic care conține informații despre persoana și numărul argumentului S. O structură este ambiguă dacă S și O sunt la persoana 3, același număr. Acordul verbal și topica nu sunt relevante. Pentru dezambiguizare, e folosit fie pasivul, fie antipasivul. Există două tipuri de antipasiv: unul numit antipasiv absolutiv și altul numit antipasiv focus/agentiv. Pivot S/O. Topică VOA. Subiect nul. Pronumele independente apar rar, marcând emfaza. Se pare că nu apar niciodată în același enunț A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nemarcat). O primește, de regulă, nominativul (nemarcat), dar, dacă nominalul este [+ Animat], poate primi și acuzativul (marcat). În anumite structuri intranzitive, subiectul are cazul nominativ dacă acțiunea este voluntară, și cazul dativ, dacă lipsește controlul asupra acțiunii. Există și un pasiv. Construcția medie și cea pasivă caracterizează sensurile neprototipice ale verbului. Unul dintre rolurile pasivului este de a reda potențialitatea sau posibilitatea. SIOSIAN Dialect al TONGANEI. SIOUAN Familie de limbi vorbite de triburi din nordul Americii. Vezi CROW, DAKOTA, LAKOTA, MANDAN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]