10,034 matches
-
2307: Cu două excepții, doar chestii repetitive - ceea ce Hans Maslick numea „duble negații pentru dovedirea afirmațiilor”. Obținuse un al doilea set de amprente, care se potriveau cu degetul lipsă al individului corpolent. Layman le luase și el amprentele celor doi. Pasta albă pe care o culesese era în mod evident un adeziv dentar, ceea ce îl convinsese în proporție de nouăzeci și nouă la sută pe Layman de probabilitatea ipotezei protezei dentare. Leo Bordoni nu atinsese nimic în timp ce se afla în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
axat pe alți trei suspecți, despre care am aflat că sunt eliberați condiționar: doi poponari și un cuceritor autentic - genul de predicator înalt, cărunt, care-a încolțit trei pușcași marini în timpul războiului și care obișnuia să-și ungă scula cu pastă de dinți. Toți trei au fost consemnați în noaptea cu pricina la Midnight Mission, iar pentru alibiul lor se jură însăși maica Mary Eckert. Breuning se opri, cu răsuflarea tăiată, și își aprinse o țigară. — Eu și Gene i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
i-a dat mamei sale un procent din câștiguri. Trebuia să extragă dinți de animale din capete pentru trofee și-i plăcea la nebunie. I-a urmărit pe lucrătorii mai experimentați cum confecționau proteze cu dinți, combinând plastic și o pastă specială, pentru a le permite colților să muște veșnic. A furat un set de dinți de linx și s-a jucat cu ei în timp ce exersa cu saxofonul pe dealuri. Pretindea că e un linx și că lui Delores, surorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
face cu Egiptul. Are în ea suflet de pisică. O zvârli, o tăvălești și se scoală. De uitat n-a uitat bătaia mâncată de la mamă-sa, cum s-a putut vedea mai târziu. . . Asta se petrecea înainte de o vacanță a Pastelor, pe care am trecut-o cu Elena la moșie. De la ea știu; dar când i-am cerut detalii, Elena, nu din discreție, din dezgust, m-a trimis să consult evangheliștii: pe Boccacio și Casanova. La rândul tău, dacă ești curioasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
paan după o rețetă ce pare complicată. În fața lui se află o tavă cu intarsii de alamă, pe care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege o frunză moale peste care presară puțin de ici, puțin de colo; puțină pastă dulce de nucă de cocos, puțină lămâie. Apoi, după ce așază niște bucăți suculente de betel deasupra, o împachetează cu grijă și cu o mișcare rapidă din degete o introduce în pomeții obrajilor. Pran zăbovește pe scară, urmărindu-l. — Apropie-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul flăcării proiectat ca o rană în pântecul-dojană. Și-am rătăcit pe căi ascunse mimând renașteri asfințite din candelabre prăfuite. Și, la final, doar la final, ochilor mei li s-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umerii înguști ai lui Nuharoo un contur minunat. Niciodată nu neglijează să se pregătească în vederea unei posibile apariții a Majestății Sale. Cu siguranță durează o jumătate de zi ca să i se facă machiajul. Pentru accentuarea genelor ei se folosește o pastă neagră făcută din petale de flori parfumate. Ochii îi seamănă cu două fântâni adânci. Își vopsește buzele cu altă culoare în fiecare zi. Culoarea de azi e roz cu o nuanță de purpuriu. Ieri a fost trandafiriu, alaltăieri purpuriu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și câștige existența, ci ca să-i întrețină pe străini... Să câștige dolari! Citesc în presă că își oferă la cele mai scăzute prețuri din lume camerele lor, peisajele lor, potecile și mormintele lor. Își dărâmă frumoasele lor case și construiesc paste ele altele, care seamănă cu hanuri... infame hoteluri... birturi și industrii, pentru ca posesorii de dolari din întreaga lume să vină la ei, să se simtă în largul lor și să mai vină și la anu... Sânt revoltat, domnule... Sânt gonit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de conducător. Alocarea locuințelor nu fusese suficientă în interiorul taberei principale a lui Nobunaga de la Templul Hoyo, așa că, unii dintre generali erau încartiruiți în diverse case din Suwa. Membrii clanului Akechi își aveau bivuacul în vechile clădiri ale unui negustor de pastă de fasole și atât soldații, cât și ofițerii se relaxau după multe zile de lupte grele. Un tânăr ce părea a fi fiul stăpânului casei se apropie și-i vorbi lui Toshimitsu. — Nu veniți să faceți o baie, Înălțimea Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de Hideyoshi îl împingea să depună un jurământ ca, în curând, ei doi să nu mai existe împreună sub același cer. — Du-te acasă. Ajunge. Gesticulând cu bărbia, îi ordonă bătrânului să plece, dar Kumohachi păreau lipit de podea cu pastă de orez. — Ce? Aveți de dat vreun răspuns? întrebă el, privindu-l buimac pe Katsuie. — N-am nici un răspuns de dat! Nici un răspuns! Spune-i lui Hideyoshi doar că ne vedem când ne-întâlnim. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uimirea mea, vaginul meu se trezise și el la viață. Și nu numai că se trezise, dar își cerea și micul dejun. Nu puteam să-l văd pe Luke, dar puteam să-i simt mirosul. Un miros de țigări și pastă de dinți și încă ceva, ceva cu iz de mosc, ceva sexy, un miros masculin. Esența masculinității. Simțeam că încep să mă excit. Trupul lui mare și solid, moale și catifelat chiar mă făcea să mă simt bine. Dar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să cunoască acel restaurant micuț, cu aer de familie, care-mi servise, în ultimii ani, de bucătărie. Pastele lor untoase cu zucchini și piure erau de vis și gnocchi... Pe cuvânt dacă nu-mi ploua în gură, doar gândindu-mă la gnocchi lor. — Grozav! Ce zici de ora opt? m-a întrebat Luke, părând să ia precedenta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
kilograme fără un cannoli 1. Mimi te făcea instantaneu să te simți parte din la famiglia 2. Când ne-am așezat, Luke mi-a zâmbit timid. Era îmbrăcat cu o cămașă. Părul întunecat era puțin ciufulit. — Prietenului meu îi plac pastele Bolognese, am scăpat-o eu uitându-mă peste meniu. Sigur că afirmația respectivă nu avea nici un fundament real - Randall nu s-ar fi atins nici în vecii vecilor de ceva așa de încărcat de calorii și nici nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simplu am adorat-o pe mama ta. Mereu era așa de elegantă, de rafinată și de frumoasă. știi, ar fi putut să cucerească orice bărbat de pe planetă. N-a fost nici un secret că Harrison Westville al III-lea - moștenitorul averii pastei de dinți Westville - ar fi luat-o de nevastă într-o clipită, a gângurit Lucille, abia perceptibil. — Despre ce vorbiți voi, doamnelor? a intervenit, în sfârșit, Randall. Mamă? — Ei, vorbim și noi, ca fetele, a chicotit Lucille. Ascultați, dragii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dirijându-l pe șofer. Jgheabul de scurgere pentru ciment a fost și el fixat în poziția adecvată. Un alt semnal de la șeful de echipă. Containerul rotativ al betonierei începu să se încline. Cimentul începu să curgă. Wilt se uită cum pasta semilichidă începe să coboare pe jgheab și chiar în acel moment șeful de echipă se uită în jos, în puț. Unul dintre muncitori îl urmă. în clipa următoare se dezlănțui iadul pe pământ. Șeful de echipă începu să lanseze tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apleca peste foile răspândite pe masă. „După o scurtă perioadă de timp când chibriturile au fost de calitate mai bună, iată că în prezent s-au ivit din nou motive de nemulțumire. Bețele cu gămălie de fosfor sunt acceptabile, dar pasta de pe cutie care servește la aprins este prea subțire, rupându-se de la primele aprinderi. Am mai scris despre această problemă. De mirare că efectele criticii au durat atât de puțin. Fabrica de chibrituri ar trebui să privească cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căsnicie fericită, iar căsnicia mea... dar destul pe tema asta. Ea nu dădea mai deloc atenție știrilor, iar eu citeam concentrat ziarul în fiecare zi. În copilărie, ea ținuse cu Dodgers și eu cu Giants. Ei îi plăceau peștele și pastele, în timp eu preferam carnea și cartofii. Și totuși - și ce poate fi mai misterios în viața omului decât acest „și totuși“? - ne înțelegeam perfect. Simțisem o atracție imediată în dimineața în care ne cunoscuserăm (pe Seventh Avenue, cu Nancy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mâncării celorlalți oameni? E puțin aiurea, nu-i așa? Cu cât sunt mai slabi, cu atât sunt mai preocupați de faptul că alții nu mănâncă destul. Nu prea mi-e foame, îi explic eu obosită. Farfuria ei e plină de paste. Pun pariu că nu o să mănânce nici jumate, dar eu o să-mi mănânc toată salata, scăldată într-un sos hipercaloric. Eu cer o Cola mare dietetică, iar Amy cere o Cola normală. Încearcă să demonstreze ceva? Poate sunt eu paranoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în ce hal e femeia asta. Îmi arată o cântăreață celebră îmbrăcată într-o rochie decoltată și sclipitoare. Dacă aș avea o siluetă ca a ei, mi-aș ține-o bine acoperită, spune ea. Mă uit la farfuria ei cu paste, pe care deja a dat-o deoparte. —Nu-ți termini mâncarea? întreb. Nu, sunt sătulă. Vedeți ce vreau să spun? Sigur e rudă cu amica mea, Kerry. Ah, iată-ți bărbatul. —Ce bărbat? —Cel despre care vorbeai mai devreme, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vreau să comand, iar eu iau meniul. Din păcate, e doar un fel vegetarian, ceea ce, văzut într-un meniu, mi se pare mereu un semn de ignoranță. De parcă vegetarienii nu merită să aibă de unde alege! Dar e o specialitate din paste care sună tentant, așa că nu mă plâng. Adam comandă, pentru început, somon afumat. Sunt foarte surprinsă, pentru că îmi aduc aminte clar că era vegetarian. Dar mănânc pește, îmi explică el. — Dar au ochi. —Poftim? — Peștii au ochi. Nu poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu știu în ce parte să mă uit. Înapoi la duș, domnișoară, ordonă el, iar eu mă supun. Ia săpunul, mă acoperă cu spumă și facem iar dragoste, dar refuz să-l sărut. Doamne, știți cât aș plăti pentru o pastă și o periuță de dinți? La micul dejun, sala de mese arată complet diferit. Flori proaspete au înlocuit lumânările de aseară. Localul arată mai degrabă primitor decât romantic. Totuși nu am deloc poftă de mâncare. Cafeaua neagră o să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oripilat cum oficiază ritualul farmaceutic al uscării frunzelor de ceai, întorcând frunzele cu mâinile goale la optzeci-o sută de grade). Apoi, chipul meu, pe care-l regăsesc, după baie și ștergerea aburului gros de pe oglindă, înconjurat de tuburi de pastă de ras folosite sau nu, continuă să arate sinistru. Am slăbit într-o săptămână, chiar gândesc că ar trebui acum să mă comport cumpătat cu mâncarea, trecerea de la înfometare la burdușire e întotdeauna periculoasă - nu era atât înfometarea (totuși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ochii, trece repede peste tonul meu bășcălios, înghițindu-l ca pe ceva material) La voi acolo, zice, condeiul e de uz comun? Pixul, adică, scrie cu el ăla care pune primul mâna? Și asta e bună. Pe amândouă fețele nuanța pastei, un negru violaceu destul de greu de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă la șapte fără zece, intensitatea privirii lui T., care în lumina proastă a neonului din baie se bărbierește ca pentru o zi specială, a spart în cioburi mici oglinda, veche mânjită de pastă de dinți, și tot în atâtea fragmente s-a spart jumătatea superioară a trupului lui. Ziua era „specială“ doar prin faptul că, după o săptămână de zăcere, simțise chemarea să se trezească la ora obișnuită pentru zilele când mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]