2,501 matches
-
interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii se înscriu împărtășania și cuminecarea, îngerul, sfințenia, lumina și mai ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi spus Heinrich F. Plett), pe care Nicolae Turtureanu o va cultiva cu măsură în toate cărțile sale de poezie (și cu asupra de măsură într-o parte a prozei). Pe bună dreptate, Liviu Leonte observa că, "în paralel cu pateticul, inclusiv cu cel trecut în registrul stins, Nicolae Turtureanu a continuat să cultive cu predilecție gravitatea drapată în haine ironice și fanteziste". Adesea, discursul poematic dă senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros la rândul lui total, cumulând inclusiv virtuți de agapé fără a știrbi din pasiunea încă vie. Fiecare pagină de jurnal liric nu acumulează niciodată declarații patetice ori detalii voit sensibilizatoare ale dublei suferințe a femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai esențializata. Pariziana se caracterizează printr-o totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
planului omuciderii, gîndit pînă la detalii infinitezimale, se vrea argumentul principal în favoarea rațiunii infailibile și, implicit, a sănătății psihice, mult prea des invocate în discurs. Timp de șapte nopți, servitorul urcă în camera stăpînului său, supraveghindu-l într-o tăcere patetică. În cea de-a opta seară, la strigătul înfiorat al bătrînului, trezit subit în miez de noapte, personajul face întuneric și rămîne nemișcat, în spațiul ușii întredeschise, timp de o oră, sporind groaza victimei și împingînd tensiunea spre cote paroxistice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gest imprudent din întreaga sa carieră acela de a nu-l concedia pe Bartleby. Datorită curiozității întrucîtva perverse, avocatul îi acordă o a doua șansă. Expectativa lui generoasă nu aduce însă revelații semnificative. Relația cu Bartleby ajunge, inevitabil, o încordare patetică, tensiunea dintre cobai și experimentator. Copistul repetă la infinit, asemenea unei mașinării stricate, propoziția "aș prefera să nu", exasperîndu-și colegii de birou, dar și incitîndu-l simultan pe sagacele analist care, obstinat, refuză cu masochism concedierea inadaptatului. Invitat să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poate fi redusă la o axiomă elementară: în interiorul mecanismului concurențial, ridicarea unuia înseamnă, necondiționat, căderea celuilalt. "Celălalt" se revelă, simbolic, prin ființa chinuită a lui Bartleby, victima indirectă a celui care a învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța ei. "Ah, Batleby! Ah, umanitate!" seamănă mai mult cu o capitulare. "Nu voi muri social pentru o abstracțiune morală" spune, într-un fel, cu precaută ("prudentă?") indistincție naratorul. Ca și Bartleby, el este, la sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu multiple responsabilități, nu face față rigorilor inovatoare de comunicare, alienîndu-se atît față de părinții conservatori din St. Jude, cît și față de propria soție (Caroline) sau față de propriile progenituri. El se refugiază într-un alcoolism discret, investigat de autor cu tensiune patetică. Celălalt fiu al soților Lambert, Chip, își mistifică insuccesul social și financiar în New York, mimînd colaborarea la o gazetă de prestigiu. Funcționează, pe rînd, ca profesor de colegiu (relația cu o studentă și folosirea drogurilor îi aduc însă o concediere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
consecință, să se răzbune. Tensiunea creată de McEwan în acest episod epic final compensează, în fond, lunga și statica intros pecție care domină romanul de la început la sfîrșit. Victimele și agresorii, învingătorii și învinșii (greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-l privim pe Joseph Knecht protagonistul din Jocul cu mărgelele de sticlă separat de prefigurările lui epice, Siddharta (din Siddharta) și, res pectiv, Harry Haller (din Lupul de stepă). Ca și Knecht, cele două personaje se află într-o căutare patetică a identității proprii. Dacă Siddharta, un prinț indian, își descoperă, ultimativ, sinele (chiar numele lui sugerînd, metaforic, în sanscrită, personalitatea inițiată a "celui care a aflat sensul existenței" -, compunîndu-se din siddha/aflat, obținut, descoperit și artha/sens, semnificație, finalitate), Harry
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Este motivul pentru care avem În vedere, conform criteriilor- coordonate propuse, aceste stiluri de discurs. În mod evident există și alte stiluri de discurs politic cărora nu le-am găsit locul În tipologia propusă (de ex. stilul pragmatic sau stilul patetică, dar care ar putea face obiectul unei alte tipologii, ale căror criterii nu sunt Încă precizateă I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Limbajul - mărturie despre adevărata natură a omului politic reacționează În același mod la mesajele de propagandă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
referitoare la prietenul-maestru spiritual: "Văd lumea prin ochii tăi" îi spune tânărul pictor celui care l-a condus discret spre căile spiritului și ale artei. Este una dintre cele mai frumoase mărturisiri din cultura lumii privitoare la relația maestru-discipol, nici patetică, nici melodramatică, nici clișeizată, așa cum riscă toposul, ci într-un fel de stilizare bizantină a limbajului și expresiei vizuale, emanând blândețe și confirmând frumusețea recunoștinței. Prin ochii profesorului Elvira Sorohan au început să vadă lumea literaturii mulți tineri în jur
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua într-o clinică psihiatrică. Adesea ridicoli sau patetici, deși inteligenți și educați, Michel și Bruno alunecă într-o derută fatală, care le înghite și pe cele două femei care i-au iubit. Cît despre Orsenna, grațioasele sale volute lirico-exotice, amestecînd tonuri și paradisuri vegetale, de la Paris la Sissinnghurst
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al întregii drame: invadatorii turci, a căror influență se exercită doar prin proximitate. Cititorul, ca și personajul central, nu-i vede niciodată, ci doar știe că sunt acolo, gata în orice clipă să se arate privirii. Nuvela are un sfârșit patetic, într-o situare neoromantică 80. Parabolicul este servit în chip magistral, însă lecția de etică nu reușește să efaseze efectele agresive ale eșuatului. scenariu redempționist. Evadarea, chiar atunci când pare fructuoasă, se dovedește ratată, și nu dintr-o carență actanțială a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sensibile" ale modernității postclasiciste, Hazard constata că poezia a fost sufocată de proza abundentă în amuzament, de lipsa tot mai evidentă a transcendenței, a neliniștii și curiozității, de multă imaginație grotescă și sumbră. Pe de altă parte, nevoia psihologică de patetic a dus la apariția operei și aici au avut contribuții importante italienii. Se simțea tot mai frecvent intensificarea emulațiilor naționale și populare, deși încă nu se finisase conștiința unitară națională. Alături de rațiune își făcea loc și instinctul, respectiv "instinctul divin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
marcată amprentă simbolistă, amintind de tabloul lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva figuri emaciate, se ridică o apariție prelungită de același siaj alb, o femeie cu mâinile împreunate patetic în rugăciune. Cu puternice accente simboliste, într-un modelaj nervos și cu un reflex decadent, tema Ursitei apare și în sculptura lui Teodor Burcă. Câteva dintre sculpturile sale sunt reproduse în Adevărul literar și artistic din februarie 1921.247 În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric. Și Nicolae Vermont realizează numeroase picturi de inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum Viziunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintr-o colecție particulară 392. Avem figura sensibilă a unei femei al cărui chip exprimă deopotrivă tristețea și visarea, ieșind astfel din convențiile academice ale nudului. Pictorul înregistrează înainte de toate o état d'âme, expresia chipului fiind asociată unei gesticulații patetice cu un fundal cețos care evacuează reperele unui cadru determinat. Corpul acestei femei apare eterat, suspendat cumva într-o trăire care nu evocă nimic material, niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o postură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
muzica de operă, cu un libret și cu stilistica curbilinie a scriiturii secesioniste. Expresia transfigurată a personajului feminin constituie un efect al muzicii, mai mult, a unui anumit tip de muzică, unde tensiunea afectelor atinge un prag înalt. În atitudinea patetică a personajului feminin, în expresia emoțională a chipului, în retragerea oricărui reper din fundal și a nudității ca maximă transparență, muzica își face loc ca formă de sublimare estetică. Din cele patru cicluri simboliste ale pictorului Smigelschi, cel intitulat Quartetul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a făcut din Rosie probabil cea mai bună ilustrare a optimismului american, a încrederii într-o victorie iminentă și a celebrării eroismului în momentul intrării Americii în cel de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de celelalte lucrări ale artistului, reprezentări emoționante, patetice sau umoristice ale muncitorului, soldatului sau americanului de rând, Rosie este o replică modernă, dar și subversivă, a Ioanei d'Arc. Corpul "musculos", îmbrăcat în haine bărbătești și etichetat din punct de vedere al genului ca fiind femeie (Rosie), este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o simplă transcriere. Asta o fac destul de repede, cât este proaspăt. Cum folosiți muzica? Pentru mine ea este un element esențial. În primele mele filme am făcut câteva greșeli capitale în modul în care am folosit muzica, prea mult, prea patetic. Venind dintr-o familie de muzicieni, m-am simțit, cumva, obligat să dau muzicii un rol mult prea important. Ea este vitală, poate să salveze un film, dar îl poate și distruge. Uneori imaginea era copleșită de muzică. Am învățat
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
că „...în orașul Huși este un așa zis abator (subl.ns.) care este al comunei”. Probabil necunoscând legile, militarul îi cerea aproape imperativ maiorului Andrian aprobarea de sacrificare a acestor animale FĂRĂ NICIO TAXĂ, neuitând să adauge și un final patetic: „Rezultatul ne este necesar cât mai urgent, pentru ca trupele să nu sufere (subl.ns.)”. Putem afirma cu toată certitudinea că înainte de a trimite brutăriei de campanie nr.15 răspunsul la adresă, primarul l-a consultat pe secretarul Alexandru Daulja (de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Gândurile de mai sus, prinse în noianul „Amintirilor unei prințese moldave” - am numit o aici pe Maria Cantacuzino-Enescu - surprind aproape exact starea în care s-a aflat infrastructura rutieră a Bacăului de-a lungul secolului al XIX-lea. Evocarea, ușor patetică - lucru de înțeles, dacă vom lua în calcul faptul că prințesa și-a redactat memoriile departe de țară, tocmai la Paris - ar fi fost mult mai apropiată de adevăr dacă ar fi descris și „melancolia” cu care locuitorii, orășeni sau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
învățători în Ferești din 1932 și până în 1969 când au ieșit la pensie și s-au mutat la Iași. Mai am un frate, Lucian, inginer chimist ce este, deasemenea, pensionar”, ne-a scris dl. Busuioc. În continuare, face o descriere patetică a luptei pe care o duce de 20 de ani atât cu autoritățile județene cât și cu angoasele și disprețul suveran ale celor aleși în fața obștilor din comunele Văleni și Ferești. Nevrând să facem vreun comentariu, deocamdată, vom dezbate cele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]