12,546 matches
-
a băutorului” cunoscută și sub numele de „alcoolomanie”. Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o anumită „predispoziție”, un „alcoolism latent” care poate fi întâlnit la ascendenții bolnavului, în „istoricul familial” sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizează prin următoarele aspecte: - slăbirea forței morale, - tulburări de caracter, - o anumită stare de dezechilibru psihic, - dificultăți de adaptare-integrare socială, - tulburări legate de sfera sexualității, - un tip de constituție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care le vom menționa sintetic în continuare: a) Tulburări psihice, caracterizate în primul rând prin obișnuință și dependență, acestea fiind reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică, psihozele acute sau subacute (delirium tremens); - formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza cronică, tulburările depresiv-melancoliforme; - formele demențiale, caracterizate printr-o degradare progresivă și globală a personalității (funcțiile cognitive în principal); - encefalopatiile alcoolice, datorate unor atingeri lezionale grave ale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozelor endocrine și a tulburărilor psihice legate de maternitate, iar în continuare aspectele psihopatologice ale psihozelor metabolice și carențiale. Psihozele endocrine și puerperale Numeroși autori au semnalat existența unor corelații psiho-endocrine, atât în stare de normalitate, cât și în stare patologică. Cele mai importante studii în acest sens aparțin lui M. Bleuler care a izolat și descris „sindromul psiho-endocrin”, entitate clinică ce reunește un tablou psihopatologic caracterizat printr-o grupare, considerată de el specifică, de tulburări psihice legate fie de disfuncții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un rol important în configurarea tipului psihosomatic (biotipul și psihotipul) al individului respectiv. Cele mai importante glande care marchează tipologic, somatic și caracterial-temperamental persoana umană sunt hipofiza, tiroida, suprarenala și gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai târziu, în „dispozițiile patologice” ca potențialități de dezvoltare și apariție a unor tulburări psihice ale indivizilor respectivi. Acceptând rolul important pe care sistemul endocrin îl are în relațiile sale cu viața psihică, cu personalitatea individului, să revenim la „sindromul psiho-endocrin”. Ceea ce caracterizează din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primară la care facem referință: a) tulburări instinctuale izolate, b) tulburări de dispoziție, c) tulburări din sfera instinctivo-afectivă. Toate acestea pot avea un caracter fie tranzitoriu, fie durabil, în funcție de intensitatea tulburărilor endocrine și de durata de evoluție clinică a proceselor patologice respective. La aspectele psihopatologice mai sus menționate, M. Bleuler adaugă faptul că, în mod egal, pot fi observate tulburări ale funcțiilor glandelor endocrine, în cursul evoluției unor boli psihice (psihozele afective, schizofrenie, tulburări nevrotice etc.). Dar dincolo de polimorfismul tablourilor clinice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din grupa schizofreniei, psihozele schizo-afective, delirurile cronice sistematizate simple sau halucinatorii). Psihozele constituie cea mai complexă formă de manifestare psihopatologică, afectând personalitatea individului în totalitatea ei. Prin natura și gravitatea sa, psihoza ne apare ca o fatalitate, ca un destin patologic al omului. Ea conferă persoanei o anumită „manieră de a fi, un stil de viață, o formă de existență durabilă, esența unei personalități aparte cu un echilibru precar” (P. Wiener). Din punct de vedere psihopatologic, psihoza este o manifestare extrem de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
corelații între endon și cosmos, relație care se întemeiază din punct de vedere ontologic pe „a-fi-în-lume” sau prin noțiunea de „dăruire”. Din punct de vedere psihopatologic, endogenitatea va duce la o „dereglare a ritmurilor elementare cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu apariția unor noi ritmuri patologice” susține H. Tellenbach. Ca exemplu ni se amintește că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre endogenitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după cum „condițiile principale de boală pătrund în individ din afară sau se găsesc în interiorul lui datorită unei dispoziții adusă cu sine”. A. Morel introduce, așa cum am arătat deja anterior, teoria degenerescenței, care susținea că la baza bolilor psihice stă ereditatea patologică, de un mare polimorfism, exprimată printr-un concept care, deși a făcut vogă în epocă, a fost ulterior negat pentru a fi apoi rediscutat. Este vorba despre psihoza unică, asupra căreia vom reveni. Teoria menționată punea accentul pe o ereditate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un mare polimorfism, exprimată printr-un concept care, deși a făcut vogă în epocă, a fost ulterior negat pentru a fi apoi rediscutat. Este vorba despre psihoza unică, asupra căreia vom reveni. Teoria menționată punea accentul pe o ereditate încărcată patologic a individului în sfera căreia erau semnalate stigmate atavice de degenerescență. Pentru Moebius, devierile endogene și aspectele lor psihopatologice, ca tablouri clinico-psihiatrice, sunt expresia unor dispoziții înnăscute ale individului. E. Kraepelin face distincția între tulburările psihice dobândite și cele legate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atavice de degenerescență. Pentru Moebius, devierile endogene și aspectele lor psihopatologice, ca tablouri clinico-psihiatrice, sunt expresia unor dispoziții înnăscute ale individului. E. Kraepelin face distincția între tulburările psihice dobândite și cele legate direct de o anumită dispoziție constituțională, sau „teren patologic” al bolnavilor psihici. O. Bumke stabilește drept caracteristică pentru noțiunea de endogen absența decelabilă a unei cauze organice cerebrale la acești bolnavi psihici. E. Kreischmer din punctul de vedere al psihiatriei constituționale, alătura aceluiași cadru psihopatologic comun, PMD și schizofrenia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
definesc drept „exogene”. Pentru K. Schneider noțiunea de endogen înseamnă renunțarea la ordinea etiologică, întrucât psihozele endogene nu au o etiologie organic-cerebrală lezională. Endogenul apare numai ca o posibilitate de a fi a persoanei, ca un mod particular de trăire patologică a acesteia. H. J. Weitbrecht consideră endogenul ca fiind similar cu „criptogenul” acceptând în felul acesta existența unei relații strânse între endogenitate și ereditate. H. Tellenback consideră că la baza naturii umane, a structurii persoanei, stă endonul, care este particularitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
EVENIMENTELE VIEȚII COTIDIENE (RĂSPUNSURI EMOȚIONALE) TIPUL EXTRAVERTIT TIPUL INTROVERTIT TIPUL MIXT E-UL În cazul psihozelor asistăm la o transformare psihopatologică de fond a personalității, privind structura Eului; pe când în cazul nevrozelor și al stărilor reactive, asistăm la un răspuns patologic al Eului, la evenimentele vieții exterioare ale individului, în primul caz rolul patologic îl are structura endonului, pe când în cel de al doilea caz, rolul patologic revine tipului de personalitate. Aspectele mai sus discutate nu fac decât să clarifice raportul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cazul psihozelor asistăm la o transformare psihopatologică de fond a personalității, privind structura Eului; pe când în cazul nevrozelor și al stărilor reactive, asistăm la un răspuns patologic al Eului, la evenimentele vieții exterioare ale individului, în primul caz rolul patologic îl are structura endonului, pe când în cel de al doilea caz, rolul patologic revine tipului de personalitate. Aspectele mai sus discutate nu fac decât să clarifice raportul endogen/exogen în psihopatologie, demonstrând că acesta este în primul rând o modalitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
structura Eului; pe când în cazul nevrozelor și al stărilor reactive, asistăm la un răspuns patologic al Eului, la evenimentele vieții exterioare ale individului, în primul caz rolul patologic îl are structura endonului, pe când în cel de al doilea caz, rolul patologic revine tipului de personalitate. Aspectele mai sus discutate nu fac decât să clarifice raportul endogen/exogen în psihopatologie, demonstrând că acesta este în primul rând o modalitate de răspuns patologic (exogenia) sau o modalitate de transformare structurală (endogeni) a personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
structura endonului, pe când în cel de al doilea caz, rolul patologic revine tipului de personalitate. Aspectele mai sus discutate nu fac decât să clarifice raportul endogen/exogen în psihopatologie, demonstrând că acesta este în primul rând o modalitate de răspuns patologic (exogenia) sau o modalitate de transformare structurală (endogeni) a personalității. Endogenul și exogenul nu se exclud și nici nu au un caracter antitetic, ci ele sunt complementare, iar din jocul acestui raport rezultă în final starea de echilibru a individului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea în continuare. Stările depresive Orice slăbire trecătoare sau durabilă a stării de dispoziție afectivă, sau a tonusului psihic, este considerată o depresie. Depresia poate fi psihică, somatică sau psihosomatică (A. Porot). Depresia nu este în mod obligatoriu o stare patologică, ci este, în primul rând, o stare de dispoziție afectivă a omului, fie în raport cu circumstanțele vieții cotidiene, fie în raport cu „variațiile ciclice” ale naturii persoanei sale, sau cu natura „endonului” său. Orice dispoziție emoțional-afectivă are trei momente: - etapa de echitimie, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxală a persoanei umane, în condițiile impuse de „situațiile-limită” ale vieții sau având un determinism pur patologic, sinuciderea depășește cadrele nosologiei clinico-psihiatrice, în ordine ontologică înscriindu-se ca unul dintre cele mai importante „accidente” sau „situații critice” ale vieții unui individ. Există în această temă opinii dintre cele mai diferite. Psihiatrii, în grija cărora sunt plasați cei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individ. Există în această temă opinii dintre cele mai diferite. Psihiatrii, în grija cărora sunt plasați cei care comit tentative de suicid, sunt, în majoritatea lor înclinați să considere orice act suicidal, într-o manieră medicală, reducționist-diagnostică, asemenea unui act patologic, legat, de regulă, de o stare depresivă care „scade elanul vital” sau chiar îl anulează. Acest punct de vedere îngustează semnificația suicidului, obligându-l să fie considerat la fel cu oricare altă boală psihică. Este o atitudine absolut greșită. Sinuciderea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sine și față de lume și având ca finalitate întreruperea desfășurării firești a cursului vieții biologice printr-un proces de traumatizare al propriului corp (C. Enăchescu). Această definiție a suicidului permite să fie acceptate, în mod egal, atât o etiologie pur patologică a acestuia, precum și o atitudine, absolut nepatologică, motivată de interesele morale ale persoanei respective. În cazul suicidului, întreruperea cursului vieții, nu trebuie privită automat ca un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puțin a unei tulburări psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simbolică a unei încercări de trecere într-un alt registru al existenței, depășind astfel o „situație-limită” impusă. Studiile efectuate de noi au pus în evidență faptul că numai 15-20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauză absolut patologică, pe când la restul de 80-85% din cazuri nu se poate pune în evidență nici un fel de cauză patologică, ci conflicte psihologice, morale, sociale, probleme de conștiință, decizii raportate la propria sa viață etc. Așa cum se desprinde din cele afirmate mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efectuate de noi au pus în evidență faptul că numai 15-20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauză absolut patologică, pe când la restul de 80-85% din cazuri nu se poate pune în evidență nici un fel de cauză patologică, ci conflicte psihologice, morale, sociale, probleme de conștiință, decizii raportate la propria sa viață etc. Așa cum se desprinde din cele afirmate mai sus, nu există un consens în ceea ce privește natura actului suicidal. În acest sens se pot distinge câteva direcții principale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Funcția de joc: în cazul acesta, suicidul apare ca un joc cu sine însuși, un joc care se desfășoară între viață și moarte, cu o anumită orientare emoțional-afectivă. Punctul de vedere medico-psihologic consideră actele de suicid ca având o cauză patologică și fiind prin aceasta expresia unor tulburări psihice, cel mai frecvent asociate unor stări depresive, fie că este vorba de o depresie reactivă, fie că apare în cazul depresiilor melancoliforme endogene. K. Menninger distinge trei forme de suicid: a) Suicidul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru „o viață demnă” a unor situații de impas, care „închid orice posibilități pentru individ”. J. Starobinski distinge două modele de suicid: sinuciderea morală, din considerente de onoare și demnitate, de conștiință (sinuciderea lui Cato din Utica, Seneca, Petronius); sinuciderea patologică, legată de o cauză morbidă, de regulă pasională (suicidul Ofeliei). Să urmărim în continuare aspectele psihopatologice ale suicidului. Cercetările efectuate de noi ne-au permis să delimităm, două grupe de suicid (C. Enăchescu și A. Retezeanu): 1) Suicidul reactiv exogen
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
am putut-o urmări pe parcursul mai multor generații la aceleași familii. Interesant este faptul că „predispoziția la suicid” se transmite ereditar, predominant pe linie maternă, marcând familia respectivă. În aceste situații, se pune serios în discuție caracterul endogen, de natură patologică a actelor de suicid. Spre deosebire însă de sinuciderile reactive, sinuciderile endogene se dezvoltă în timp. Ele nu au un caracter brusc, ci evoluează în două etape, bine determinate: a) Etapa pregătirii actului suicidal este cunoscută sub denumirea de „sindrom
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]