1,775 matches
-
lipsesc nici cetățile de refugiu sau cele de mici dimensiuni cu scop de a servi la supravegherea unor importante căi de comunicație. Zidurile cetăților măsoară în general 3 m lățime. Ele au 2 paramente, 2 fete alcătuite din mari blocuri patrulatere ce măsoară 0,5-0,8 m lungime, 0,4-0,6 m lățime și 0,3-0,4 m înălțime. Interiorul zidurilor este alcătuit din piatră și pământ, iar legarea între paramente și miezul zidului se realizează cu ajutorul unor bârne din lemn
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în formă de pătrat deși, una dintre stele, Delta Pegasi, sau "Sirrah", este considerată oficial că face parte din constelația Andromeda, deținând denumirea Bayer de Alpha Andromedae, și având și un alt nume: "Alpheratz". Corpul calului este format dintr-un patrulater din patru stele, anume α Peg, β Peg, γ Peg, and α And. Picioarele din față ale calului înaripat sunt formate din două linii strâmbe, astfel: unul dintre picioare începe de la η Peg până la κ Peg, iar celălalt picior începe
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
Coloseumului). Acest complex nu era considerat la început drept un Forum Imperial, ci doar mult mai târziu și este cunoscut, de asemenea, drept Templum Pacis sau Forumul lui Vespasianus. Chiar și forma sa era diferită: era creată ca și un patrulater vast încercuit de porticuri, cu timpul fiind inserat în porticul laturii din spate. Zona centrală nu era de fapt pavată ca și o piață, ci era sistematizată ca o grădină, cu vase de apă și piedestaluri pentru statui, care o
Forurile Imperiale () [Corola-website/Science/298484_a_299813]
-
simboliza statutul de oraș liber, care se supunea direct regelui sau principilor transivani și în același timp simboliza puterea militară, economică, culturală și politică a orașului. Deasupra lor se află desenate 3 bastioane cilindrice crenelate, care din 1476 au devenit patrulatere. Aceasta s-a constituit în stema tradițională a orașului, care de altfel a fost înscrisă de-a lungul timpului și pe mai multe pe fragmente ale zidului cetății medievale clujene (pe strada Republicii; Bastionul Croitorilor), pe clădirea Primăriei din Piața
Stema orașului liber Cluj () [Corola-website/Science/306997_a_308326]
-
drept al râului Someșul Mic, la o distanță de numai câțiva kilometri de ruinele castrului roman "Secunda Pannoniorum" și în vecinătatea micului sat Gherla, actual municipiu. Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul prin o serie de
Cetatea Gherla () [Corola-website/Science/307034_a_308363]
-
Justiție are demisol, parter, parțial mezanin și etaj, cu o înălțime variabilă de cca 20 m peste nivelul terenului, acoperă o arie construită de aproximativ 8500 m² și o suprafață desfășurată de aproximativ 27700 m², având în plan forma unui patrulater neregulat, cu dimensiuni generale de 140 x 90 m. Inaugurarea Palatului, care a avut loc la data de 4 octombrie 1895, a fost marcată și ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătorești
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
Jos. Aceasta a fost însă distrusă de incendiu. Arhimandritul Lisifenco (1800-1880, considerat ctitorul mănăstirii; osemintele i se află într-o raclă argintată, depusă în paraclis, în dreapta) și Dosoftei Crihana au construit în 1841-1844 o bisericuță cu chilii în formă de patrulater pe valea pârâului Celic-Dere. Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări Celic-Dere s-a transformat în mănăstire de maici, aduse din Basarabia. Monahii au fost strămutați lângă balta Saon, unde
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
a fost construit în anul 1606 de armenii refugiați în Moldova încă din secolul al XIV-lea. Ridicată pe un platou din partea de vest a orașului, construcția ocupă o bună poziție strategică. Complexul este închis cu ziduri de forma unui patrulater neregulat (trapezoidal), întărite cu contraforturi interioare și exterioare, fără turnuri de apărare. Ansamblul arhitectural este format din trei clădiri (biserica principală „Sf. Auxentie”, turnul-clopotniță de pe latura de est cu o înălțime de 26 metri și o clădire cu paraclis la
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
etajul care avea zece camere ce duceau spre două săli. La subsol se afla pivnița de mari dimensiuni care servea la depozitarea unor mari cantități de alimente și vinuri și ocazional ca temniță”. Incinta mănăstirii era de formă pătrată, un patrulater în mijlocul căruia se afla biserica - monument de referință pentru arhitectura și arta românească de la confluența secolelor XVII și XVIII. În legătură cu biserica putem spune ca avea ca lungime 31,5 m și o înălțime de 13,5 m. Pridvorul era sprijinit
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
de bizantinul Ioan al III-lea Vatatzes, împărat de Niceea. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul a căzut în stăpânirea turcilor selciukizi. Incă pe atunci se redusese la o locuire numai pe acropolis, într-un patrulater fortificat cu laturile de 200-300 de metri lungime și circa 150 de metri lățime. Locuitorii închiși pe acropolis erau despărțiți de apele golfului Izmit de azi de vestigiile unor cartiere antice abandonate. Acropolisul a fost fortificat de către bizantini într-o
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
fost stabilită pe baze democratice. Au fost aleși patru "hejtmané" - (hatmani) - unul dintre ei fiind Žižka, și a fost instituită o disciplină militară strictă. Funcție de terenul pe care urma să se dea luptele, husiții pregăteau corespunzător carele pentru luptă, formând patrulatere sau cercuri. Carele erau legate între ele la nivelul roților cu ajutorul lanțurilor și erau poziționate cu colțurile unul lângă altul în unghi, astfel încât caii să poată fi ușor înhămați în caz de nevoie. În fața acestui zid de care era săpat
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără cai, pradă sigură a husiților, care în scurtă vreme și-au câștigat o reputație sumbră de războinici care nu iau prizonieri. După moartea fără urmași a fratelui său
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
laturile de sud și de nord; prin excelență "muntenești", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Țara Românească. Se mențin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră și ocnițele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
dacice . Alte teorii susțin că cetatea ar fi fost ridicată parțial peste o mai veche așezare datată secolele VIII-IX. Cetatea secolului IX era apărată cu șanțuri și cu valuri de pământ. În această perioadă s-a ridicat și un turn patrulater, respectiv un zid de legătură al părții estice și vestice ale primei incinte, zid de 3,2 m grosime . Atât turnul, cât și zidul au fost distruse în timpul invaziei mongole. Arheologii români și-au concentrat multă vreme eforturile pentru a
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
o porțiune de circa 3 kilometri. Hramul Mănăstirii Hlincea este sărbătoarea Sf. Gheorghe, prăznuită în fiecare an la data de 23 aprilie. Biserica Mănăstirii Hlincea impune prin proporțiile sale armonioase. Ea se înalță în mijlocul unei incinte spațioase, în formă de patrulater (cu laturi de câte 60 m), înconjurată de ziduri înalte, sprijinite în partea de vest de contraforturi puternice. În incinta mănăstirii se pătrundea inițial printr-o intrare boltită, aflată pe latura de vest, peste care se ridică o construcție de
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate - 1744. Turnul este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle din Aiud, cea a olarilor. Breasla olarilor apare ca beneficiind de privilegii din partea principilor transilvăneni încă din 1748, ei existând până în primele decenii ale secolului XX, sub formă de asociații sau ca
Cetatea Aiudului () [Corola-website/Science/307859_a_309188]
-
lui Dumnezeu Maria Ușeroaia spre pomenire ei și a părinților. 1671"" Mănăstirea Bârnova este înconjurată de un zid de incintă construit din piatră, cu o înălțime de circa 5 metri. Zidurile înconjoară mănăstirea din toate părțile, având o formă de patrulater cu laturile de 102x95 m, precum și o grosime de 1,35 m (la bază) și de 1,00 m (înspre partea superioară). Materialele de construcție provin din rezervația paleontologică Repedea aflată în apropiere, fiind calcare sarmatice sfărâmicioase, de slabă calitate
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
prezintă 2 fețe (externă, internă), 4 margini (frontală, sagitală, occipitală, solzoasă) și 4 unghiuri (frontal, occipital, sfenoidal, mastoidian). Se articulează cu osul frontal, occipital, sfenoid, temporal, parietalul de partea opusă. Osul lacrimal sau lacrimalul ("Os lacrimale") este un os mic patrulater ce ia parte la formarea peretelui medial al orbitei și al celui lateral al foselor nazale; are 2 fețe (laterală - orbitară, medială - nazală) și 4 margini (superioară, inferioară, posterioară, anterioară) Nazalul este un os pereche, de formă patrulateră, care ajută
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Clădirea principală a castelului a fost construită de către Kristóf Keresztúri intre anii 1573-1593, în stilul renascentist. În cursul timpului, castelul a fost mereu completat cu clădiri secundare pe forma unei incinte patrulatere. După ce domeniul devine proprietatea familiei Kornis, în jurul anului 1673 Gáspár Kornis (1641-1683) ridică etajul al doilea al clădirii principale, pe latura sudică. Fiul său, Zsigmond Kornis renovează castelul în 1680. Tot el a reparat castelul, după ce acesta fusese deteriorat în timpul
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
PSM a intrat în Parlamentul Romaniei și a sprijinit cu voturile din parlament guvernul Văcăroiu, susținut de o coaliție care, datorită legăturii existente între toate partidele ce o susțineau (PDSR, PSM, PUNR și PRM) și fostul PCR, a fost poreclită "Patrulaterul Roșu". Nemulțumiți de „moderația” PSM-ului, o parte a membrilor au format un partid mult mai apropiat doctrinar de PCR (Partidul Muncitoresc Român) în vreme ce alții, și mai moderați decât conducerea centrală, au format un nou partid socialist (Partidul Socialist al
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886 în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Piatra este pusă în anul 1986. De către I.P.S. Teoctist. Mitropolitul Moldovei și Sucevei."" Mănăstirea Slatina are aspectul unei fortărețe medievale în formă de patrulater neregulat. Aspectul ei ne determină să credem, că pe lângă rolul strict religios, Mănăstirea era destinată să servească drept loc de rezistență și de apărare în vremurile de restriște. Biserica este înconjurată de ziduri groase ca de cetate, care închid o
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de 1 iunie 2009, castelul intră pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana: Arhiducele Dominic de Habsburg, Arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen și Arhiducesa Elisabeta Sandhofer. Inițial, Castelul Bran a fost o cetate militară de apărare, având la bază forma unui patrulater neregulat. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, printre care: adăugarea turnului de sud (în 1622, după planurile principelui Gabriel Bethlen), construirea unui turn dreptunghiular la est, iar între 1883 și 1886, acoperișul a fost îmbrăcat cu țiglă. Cetatea a
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
perimetrul în patru sferturi (cvartale). Cele două ălei principale se terminau în dreptul a patru porți. Forumul era localizat la intersecția celor două ălei principale, Cardus Maximus și Decumanus Maximus. Restul aleilor secundare și construcțiile erau paralele cu aleile principale, modelul patrulaterelor fiind folosit și în construcția orașelor române. Vezi planul din dreapta. În epoca română castrele se clasificau astfel: Zone: "Latera Praetorii", "Praetentura", "Retentura" "Principia" "Contubernium" "Horreum" "Stabulae" "Latrinae" "Thermae" "murus" "Vallum" "Agger (cuvânt latin)" Multe orașe din Europa care la origine
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
2-3 m, și altitudinea mai coborâtă (136-175 m). Ea reprezintă o zonă de tranziție către Câmpia Videle, este delimitată în partea sudică de o serie de izvoare cu debite apreciabile. Altă subunitate este reprezentată de Câmpia Videle - prezintă forma de patrulater, cuprins între Câmpia Dâmbovnicului (în nord), râul Teleorman și Valea Câlniștei, prelungindu-se spre est până la Argeș. Orientarea generală este de la NV către SE. Este o continuare a Câmpiei Piemontane a Piteștilor, atât ca litologie și tectonică, cât și ca
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]