14,466 matches
-
ea îl iubea într-adevăr sau nu și dacă la mijloc fusese doar o neînțelegere, peste care el unul ar fi fost gata să treacă cu buretele. Iar dacă nu, atunci ce rost ar fi avut?... * Într-o zi, în pauza dintre două cursuri, Victor se pomeni pe neașteptate cu Bianca, vechea prietenă a Feliciei, care, fără să stea pe gânduri, veni drept la el și-i arse în spate un ghiont prietenesc. Salutare, umbră veche! i se adresă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne-ar ține și noaptea la cursuri și la seminarii, dacă s-ar putea!... Să-l vezi pe moș Paranteză ce academic s-a făcut... Vine la cursuri cu un sfert de oră mai devreme și ne ține și-n pauze... Numai domnul Barbilian mai scapă câte-o glumă despre tot ce se-ntâmplă... Odată a venit la curs cu niște ochelari de cal și ne-a spus că era un cadou pentru un coleg, de ziua lui... Să vii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
instalat electrozii. Vizita iese din salon. Dora mai poate observa doar spatele câtorva siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecuseră prin multe în viață, au stat de vorbă până după miezul nopții cu el, cu tânărul neștiutor care era el atunci. Războiul, prizonieratul... Atanasie ar fi ascultat, ar fi întrebat și iar ar fi ascultat. Dar, după o scurtă pauză, domnul Ovidiu a spus niște vorbe cam seci, cam ca de la carte : că viața e grea, că rusul a pus stăpânire pe bogățiile țării și că comunismul prinde din ce în ce mai mult teren. Se vedea bine că își căuta cuvintele, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ignora că suntem deținuți dacă închisoarea nu ne-ar fi reamintit în permanență că există. Monstruozitatea acestei hidre bolșevice nu a pregetat însă să continue să ne lovească fără milă în ceea ce aveam mai scump. Hai să facem o mică pauză draga mea, am vorbit de ceai și parcă aș bea un ceai bun rusesc, care să mă ajute să termin povestirea calvarului nostru. Ți-ar cădea desigur bine și ție, te văd cam palidă și mai ai nevoie de forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
măcar așa, o mică încălzire înainte de tortul și de valsul miresei... Anuță dragă! Îi cam greu! Ulcer varicos... Fibrilații... Cardiopatie ischemică... dureroasă... Pneumotorax... a intervenit și un bărbat. Gabarit depășit... s-a auzit de vreo trei ori. Și, imediat, în pauza următoare dintre dansuri, au vibrat câteva acorduri ale unor piese corale din anii tinereții. Celor de la mese li s-au alăturat și dansatorii. S-a lăcrimat cu voie și fără voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îi aduțe pe lume din bultă... Si te log să nu mă mai minți că pe mine m-a adus balza în panelas. Dar cine ți-a spus lucrurile astea, fetița mamei? Un coleg ne-a spus la toți în pauză că si pe el pălinții tot asa l-au mințit... Si ne-a mai zis că de-acuma balza-i moaltă, că au omolât-o oamenii lăi... Că nu mai este nevoie de ea... că mama ne naste după țe o pompează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dublă în zilele când unii colegi din familii mai avute renunțau să hrănească pisicile și câinii vagabonzi, care s-au aciuiat pe la câteva gospodării părăsite de niște oameni care și-au rostuit viața în străinătate, ori să se șprițeze în pauze, din cap și până la picioare, cu laptele ambalat în pungi speciale. Așa mai apucau câte o îmbucătură și cei cărora încă nu le venise sorocul școlii ori al grădiniței, de unde și dorul lor nemărginit de a se integra cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Lasă că 'om vedea noi... Dumnezeu cu mila!.. l-a liniștit un tovarăș-ziler ca și el. * * * Am o fetiță nou-venită la a VI-a B, liniștită, curățică și inteligentă, de mai rar așa copil! Zbârnâie la matematică! Remarca într-o pauză profesorul diriginte în timp ce își sorta pe categorii un teanc de lucrări-test de la clasa respectivă. Să știi, Pușa, că și la română se descurcă foarte bine! A completat colega de-alături. Mai alaltăieri o lăuda și Cristina pentru testul la biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prenumele meu. Nimeni nu se mai numea Z. Nimeni nu mai avea identitatea redusă la o singură literă pe care aveam s-o regăsesc apoi aruncată în învălmășeala aceea a abecedarului. Pruncii de clasa I se adunau în cerc, prin pauze, în jurul meu, și mă arătau, hlizindu-se, cu degetul, ca pe o stafie, strigând în cor: "Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ. În asemenea momente îmi era însă clar că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a rămâne ca la dentist. Dar învățătoarea era pe mâna unui dentist ciudat. Omul cu spaima de clește care scotea măsele o lăsase parcă, pe scaun, cu gura căscată, dar uitase să vină și să-i spună măcar să ia o pauză de căscat, c-o s-o doară fălcile, nu de alta. Când am ajuns acasă, aveam să aflu că exemplul meu cu ibovnica sfântă și zgripțuroaică nu fusese gustat prea mult de învățătoare, căci mama m-a întâmpinat cu mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Se pare că și gagicile care urmau să se înscrie în clasa I gagicile de la litere șchioape, după nomenclatorul Ninetei îmi făceau ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara secretului pe care-l aveam, dar despre care habar n-aveam, am întrebat-o, în pauză, pe învățătoare, la ureche, ce-i aia fitness. Săraca de ea, s-a făcut roșie ca para focului, a-nceput să țipe la mine de parcă aș fi dat foc orașului, și m-a somat, cu un aer ultimativ, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la muncă, scorpion spurcat ce ești, c-o să spui și ce-ai supt clandestin la cățelele cartierului care te-au învățat să latri ca un turbat uns cu toate alifiile, hai, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a fost foarte impresionat încă de la primele mele acorduri, motiv pentru care m-a și oprit: "Dar tu, măi piciule ținea foarte mult la acest măi piciule și îl pronunța drăgăstos rău de tot, ca și cum urma să-mi ceară în pauză un chiștoc dar tu, măi piciule, știi că biserica este despărțită de școală? Ți-a spus învățătoarea ta asta?" Domnul tovarăș era subtil, voia s-o laude pe doamna, pentru că avea un elev atât de strălucit, dar nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poalele soclului statuii, Z a așezat pălăria sa, lângă care a afișat anunțul: "Rog donați fonduri pentru asigurarea igienei personale permanente a statuii lui Beethoven. Fondurile colectate vor fi donate, în acest scop, pauperei/insensibilei administrații locale". Într-o scurtă pauză a ineditului său concert, Z a explicat publicului că "este nepermis ca pe statuia lui Beethoven să stea, fie și preț de un minut, excremente de pasăre sau alte mizerii", motiv pentru care propune ca "administrația locală să asigure un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cântat cu atâta patos un memorabil Mulți ani trăiască, încât au aplaudat și milițienii, despre care, se știe, n-au nimic în comun cu arta muzicală; sau poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din compania cotarlei și, invitat ceremonios, am mai cântat câte ceva, "la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist de față, profesorul meu drag de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
moară bine reglată: "Singular: N. silva; G. silvae; D. silvae; Ac. silvam; Abl. silva, V. silva. Plural: N. silvae; G. silvarum; D. silvis; Ac. silvas; Abl. silvis; V. silvae..." Dintr-un firesc reflex uman, între singular și plural făceai o pauză pentru împrospătat aerul din bojoci. Atunci grijuliul Brăcinariu îți atrăgea atenția: "Mătăluță ești cam nesigur. Latina e o limbă perfectă, n-are nevoie de ageamii". Dădeai gata declinarea altui substantiv, te felicitai că a fost totul OK, vedeai felicitările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi, în secunda următoare, să vedem dacă n-o fi, din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef. Tata, pauză... Stilatul secund către tata: "Știu la ce te gândești. Mandatul de percheziție, nu? No problem! Sunăm din clopoțel și apare!"... Iar oho! Și ce oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
către școală, până se întorcea. Nimic mai simplu, dar Suzana voia muncă pe termen mediu; cel puțin... Odrasla, plină de viață. Îi plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nou cu vioara. Eu, care voiam să ajung orice, dar nu un cerșetor, primisem bani de la un cerșetor. Dar era Milică un cerșetor?... Când m-am întors din nou la Milică eram, ca din întâmplare, cu vioara. Milică era în pauză. M-am așezat lângă copac și încercam să văd dacă a observat că nu eram singur. Era clar: Milică observase și aștepta, mă studia, mă fierbea... N-am mai avut răbdare. Am scos vioara și am început să cânt una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prea suna altfel. Pe măsură ce avansam cu interpretarea, Milică era din ce în ce mai mirat. I-am prins o clipă privirile și am simțit că devenisem prietenul lui. Deodată Milică s-a ridicat de pe scaun, ușor, gârbovit, a luat vioara și, pe o anticipată pauză de-a mea, a început să-mi dea replica. Abia atunci am văzut că în jurul nostru erau deja mai mulți oameni. Milică nu cânta; se juca pur și simplu cu arcușul pe strune. Aveai impresia că-l aruncă, îl prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl mângâie, îl trimite din nou pe un portativ virtual, îl recheamă pentru îmbrățișări, îl povățuiește și-i mulțumește în același timp... Când i-am simțit privirea, ca unui dirijor înnăscut, știam ce va urma... Am intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie melodică. Am tras de vioară ca și cum ar fi fost examenul vieții mele. Simțeam că plutesc. Improvizam, improvizam și iar improvizam. Din când în când reluam, ca refren, dar și ca omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acea gingășie nu o părăsește, lebăda nu trăiește, ea se iubește. Așa și eu, eram singură pe scenă, dar știam că Angi mă iubește și mă oglindeam în iubirea lui, care mă făcea să mă iubesc și mai mult. În pauză mă dusei la camera costumelor. Eram toată transpirată și aveam nevoie să-mi refac machiajul și să-mi trag sufletul. Profesoara își întregi trupa și ne felicită, dându-ne sfaturi noi pentru următoarea scenă. În sală o muzică vioaie, aleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
soția lui. Când mă zări, coborîi natural, de parcă nici nu aș fi stat în loc din drum. Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te servesc cu ceva? Rom, te rog. Îndată. Îmi turnă în pahar. Soția mea.... Nu mă înțelege, înțelegi? Spune! Fără a se așeza, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]