2,745 matches
-
tot cazul, oamenii de geniu (...) Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a o asimila. (...) Ce lesne e să reduci sufletul lui Sadoveanu la sufletul slav și ce penibil e să afli - ceea ce demonstra foarte bine Gh. Lazu pe la 1898 - că sufletul «poetului țărănimii», Coșbuc, se găsește nefelurit în poeziile populare sîrbești sau cehe. În lipsa acestui suflet, am fost nevoiți să ne împrumutăm de aiurea, și iată ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numărului de ideograme din uzul curent, sau poate din cauza neglijării învățământului în timpul războiului, tinerii japonezi de azi fac multe greșeli când scriu, omițându-le parțial sau confundându-le, dând astfel naștere la tot felul de situații hazlii, dacă nu chiar penibile. Nici măcar Takamori și Tomoe, al căror bunic a fost specialist în scrierea clasică, nu făceau excepție. Stăteau prost de tot cu scrisul, dar chiar și pe ei i-a șocat numărul mare de greșeli din scrisoarea lui Haruko Hona. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de așteptare și... Dan se opri, șovăind vizibil. După ce s-a născut Tom, l-au dus pînă la salonul nou-născuților și asistenta de acolo i-a felicitat, după care, se pare că... Vocea i se stinse din nou, În mod penibil. Se pare că ce? am urlat. — Se pare că asistenta i-a invitat Înăuntru să-l vadă și să-l țină puțin În brațe. Doar puțin. Am izbucnit În lacrimi de frustrare și furie, iar Tom se trezi și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prima oară despre vampir, nu se gândise nici un moment că spunea ceva atât de memorabil, pe care oamenii nu aveau să-l uite câteva sute de ani. 4. Nespectaculos. Exact aceasta era și constatarea lui Andrei Ionescu. Nespectaculos și chiar penibil își spuse, în timp ce închidea disprețuitor Mitologia lui Tudor Pamfile. I-ar fi plăcut să găsească o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune de dat la bizon. Zâmbi, rostind cu delicatețe cuvântul bizon, oftă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fantomă la dumneavoastră în casă, iese noaptea și cântă în grădină, am văzut-o eu; și-ar mai fi fabulat încă, ținându-se strâns de spatele Giuliei, ca să nu-l lase pe Andrei Ionescu s-o atingă, în sfârșit, era penibil așa, ca babă băgată între ei, dar în tot cazul era mai bine decât să privească de la distanță și să moară de durere. Ar mai fi spus încă multe, dacă n-ar fi ajuns în salonașul în care într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prânz chemase un taxi, hotărâtă să-l vadă la birou, adică să-i vadă fața lui socială și să-l înțeleagă mai bine. Era amărâtă că el n-o sunase, nu-i trimisese nici măcar un e-mail, și i se părea penibil să sune ea. Dar putea să pretindă că a trecut prin zonă și că s-a gândit să-l scoată la masă. Știa că ideea nu era de nota zece, dar măcar mergea. Cum a ajuns la institut, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot concentra și nu pot simți triunghiul energetic dintre Sfinxul din Carpați, piramidele egiptene și palatul lui Minos. Dar, culmea penibilului a fost atinsă când, după ce un sfert de oră, cât a durat drumul cu autocarul de la palatul lui Minos și până în centrul capitalei, unde este amplasată Fântâna Leilor (Fontana Morosini superbă arhitectură!) și de unde începe orice vizitare a capitalei, ghidușa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să se atingă, să-i simt căldura. Însă el se îndepărtă. Mă respinse; deși el mă sărutase, deși el mă amăgise, deși el... Angela, eu..., vroia să-mi spună ceva, probabil să-mi ceară scuze pentru că mă sărutase! Cât de penibil m aș fi simțit. A continuat, exact cum am crezut: Ce s-a întâmplat acum.... Nu trebuie să se mai repete, am adăugat în timp ce mă ridicam șimi luam ghiozdanul. Deja ajunsesem la poartă când el strigă din urmă: Angela! M-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aruncă Înainte de a-i spune bună dimineața o făcu să se simtă Înfiorată. - L-ai lăsat să plece singur! Trebuie să faci Întotdeauna doar după capul tău... Lucas, rămas cîțiva pași mai În urmă, Înaintă ca să scurteze momentul care devenea penibil și se prezentă. Jeanne Îl măsură din ochi fără să scoată o vorbă, ca pe o insectă dăunătoare. Agasat, el o Întrebă direct unde era Mésadrolul destinat lui Arthus de Kersaint. Ea se mulțumi să-i Întoarcă spatele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unde erau lingourile! - Nu te poți Împiedica să nu-l scoți basma curată pe Ryan... - Era În celulă În noaptea În care a murit Gildas! - Păzit de Morineau. Bravo pentru alibi! Marie simți o dezamăgire atît de vie, atît de penibilă, Încît admise În cele din urmă că Lucas avea dreptate. Se neliniști: oare de ce dovada culpabilității lui Ryan o tulbura atît de profund? O condiționase atît de mult prin hipnoză? Nu avu răgazul de a adînci și mai mult ipoteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chiar ea Îl dezvirginase, În urmă cu zece ani, după o masă cu multă băutură, la un congres de genetică din Baltimore. Era atât de beată, că nu-l putuse ajuta să-i scoată sutienul. Fusese un moment laborios, chiar penibil; tocmai se despărțise de bărbatu-său, Îi mărturisi ea, În timp ce Michel se războia cu cheutorile. Apoi totul se petrecuse normal; spre mirarea lui, Michel avu o erecție și chiar, fără să simtă nici o plăcere, izbuti să ejaculeze În vaginul cercetătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre bulevardul Saint-Michel. Plecând, Îi lăsă numărul de telefon. În săptămânile următoare, Bruno o vizită de câteva ori. Prea umilită de fizicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trebui să aibă semne de ocupat, așa cum au toaletele. Luat. Liber. Ar trebui să nu existe nici un pic de ambiguitate în legătură cu lucrurile astea. Oricum, eu nu aveam nici un semn. Sau, dacă aveam, era unul greșit. Au urmat câteva săptămâni ușor penibile, în timpul cărora i-am zâmbit ca o descreierată lui Guy - iar el a părut jenat și a început să mă evite, fiindcă nu voia să a)provoace ruptura unei relații sau b)să o facă în trei cu mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în priză, dau drumul la radio și-mi fac o cană de cafea tare. De-acum încolo, cu asta o să mă ocup. Am să-mi văd de treburile zilnice. Și o să uit complet de faptul că am făcut o obsesie penibilă pentru grădinar. Oamenii ăștia mă plătesc ca să muncesc, și asta am de gând să fac. Până la ora zece am terminat deja de călcat zece cămăși, am pus o tonă de rufe la spălat și am dat cu aspiratorul în seră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-aș putea fi mai explicită de atât nici dacă mi-aș scrie “îmi placi” cu markerul pe frunte. Îmi duc repede mâinile în poală, îmi îndrept ținuta și-mi iau o expresie impenetrabilă. Încă n-am uitat situația absolut penibilă de azi-dimineață. De fapt, cred că ar fi bine să profit de ocazie ca să lămuresc situația. — Deci... încep, în clipa în care Nathaniel deschide gura să zică ceva. — Zi tu. Arată spre mine și mai ia o gură de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stăpânire de sine mi se fac pulbere. Mă lupt din greu cu lacrimile fierbinți de mânie ce-mi inundă ochii. — Te rog, Samantha, pleacă, spune Oliver Swan pe un ton de milă. Nu te pune într-o postură și mai penibilă. Mă uit la el preț de câteva clipe, după care îmi mut privirea asupra fiecăruia dintre partenerii seniori. Am fost un avocat bun, spun cu glas tremurător. Am făcut treabă bună. Și o știți cu toții. Însă voi m-ați șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ketterman pare de-a dreptul șocat. Apoi își reia expresia obișnuită, impenetrabilă. — Samantha. Ce faci aici ? Cum stau așa în fața lui mă întreb dacă o fi auzit că am fost la birou. Probabil că da. Sigur a auzit fiecare detaliu penibil. Chiar dacă nu citesc nici cel mai mic semn în sensul ăsta pe chipul lui. — Ce faci aici ? repetă. Ține într-o mână o servietă enormă de metal, și fața îi e umbrită de lumina artificială. Fac un pas înainte. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Poate că după câțiva ani de viață simplă n-am să mai fiu așa mulțumită. Am să fiu frustrată și plină de amărăciune. Mă văd spălând cu mopul, cu o bentiță de nylon în jurul capului, băgându-mă în sufletul oamenilor penibil: „Pe vremuri am fost avocat de drept corporatist, v-am zis ?” Îmi merge mintea. Am mulți ani în față. Și are dreptate. Am muncit pentru statutul de partener. L-am câștigat. Îmi îngrop capul în mâini, cu coatele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iubito. Îmi zîmbește din nou, cu chipul din nou radiind de Încîntare și mă sărută. Ne vedem mai tîrziu. Vezi ? E foarte simplu. O, Doamne. Oricum. Nu contează. SÎnt sigură că orice cuplu trece și prin momente din astea ușor penibile. Probabil că e un lucru cît se poate de normal. Îmi ia cam o juma’ de oră să ajung de acasă de la Connor, din Maida Vale, În Islington, unde stau eu și, În clipa În care deschid ușa, o găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lîngă ea, În fața oglinzii. Dacă toată lumea e În blugi ? — Noi În ce sîntem, nu tot În blugi ? — Dar dacă ceilalți sînt În pulovere lălîi groase și noi o să arătăm complet penibil ? Lissy e complet paranoică apropo de Îmbrăcămintea celorlalți. La prima petrecere de Crăciun de la ea de la cabinet, nefiind sigură ce Înseamnă exact „ținută de gală“, dacă se referă la rochii lungi sau doar la bluze cu sclipici, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost În stare. A fost mult prea dureros și penibil și, din cîte Îi cunosc eu, sigur i-au luat partea lui Kerry. Așa că luni, cînd m-a sunat tata la serviciu, i-am zis că sînt foarte ocupată și că-l sun eu mai tîrziu - și nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
opresc, mă prăbușesc pe o bancă și-mi Îngrop capul În mîini. Întregul trup Îmi pulsează de șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gînd coerent. În viața mea nu m-am simțit atît de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și un vîrtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una cîte una, aterizîndu-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează că se mai zgîiesc la mine și alte cîteva persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să cred că am la modul real o conversație despre potențialul sexual al celei mai bune prietene ale mele ca lesbiană de vis. — Uite ce e, vrei te rog să uităm total subiectul ? Ziua mea a fost deja destul de Îngrozitor de penibilă. — O. O, Doamne, da, spune Lissy, cuprinsă brusc de remușcare. Scuze, Emma. Trebuie să te simți de-a dreptul... — Total și absolut umilită și trădată ? Mă sforțez să-i zîmbesc. Mda, cam așa mă simt. — Atunci Înseamnă că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de șarpe și să mor... — O, Doamne, spune Lissy cu tristețe. Pe bune ? — A fost Înfiorător. În clipa În care mă copleșește un nou val de jenă, la aducerea aminte, Închid ochii. În viața mea nu m-am simțit mai penibil. Niciodată nu m-am simțit mai... expusă. Acum știe toată lumea că nu pot să suport chiloții tanga și că nu fac kick-boxing și că n-am citit În viața mea Dickens. Vocea Îmi tremură din ce În ce mai tare și, fără voia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]