1,728 matches
-
din ambarcațiunea lui Ahab, care înainta atît de repede spre ea; pe semne că obosise după trei zile de goană necontenită, cu povara aceea de parîme încurcate în spinarea ei sau poate că nu era la mijloc decît vreo manevră perfidă. Oricum, ambarcațiunea se apropia din nou de ea, deși avansul balenei fusese mai mic decît cel de data trecută. Barca lui Ahab luneca lin pe apă, dar rechinii se țineau scai de ea, mușcînd cu atîta îndrăzneală vîslele, încît penele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
partidului...: 1972, 325-326), dar nu a reușit, spre frustrarea secretarului general al PCR, să-și depășească implacabila condiție de stat mic (sau mijlociu) și deci prea puțin relevant în cadrul logicii dihotomice a Războiului Rece. "A avut o participare fertilă și perfidă", apreciază diplomatul spaniol Jorge Fuentes, "de multe ori inoportună, înfrântă alteori, dar mereu plină de imaginație"(González-Aldea: 2008, 27). Cu siguranță, o imaginație impregnată de romantism. RSR a deranjat într-o anumită măsură chiar și Uniunea Sovietică, prin insistențele ei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
masca de chipul adevărat. Viclenia lui nu era aceea a țăranului, fie el chiar și oltean, ci una aproape diabolică, ce întrecea, de multe ori, chiar și imaginația lui Machiavelli; isteț și șiret în orice împrejurare, ajungea deseori să fie perfid, fățarnic și ipocrit" (Curticeanu: 2008, 117). În ceea ce privește inteligența sa, Curticeanu nu are nici un dubiu. Pentru el, "Ceaușescu a fost dotat cu o inteligență nativă, afirmațiile referitoare la "prostia" lui fiind gratuite. Am stat mult de vorbă cu el între patru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
munca aceasta este deosebit de grea. Este o problemă foarte, foarte grea. Nu vreau să se accentueze așa de mult pe această greutate să vă impresionez, însă realitatea este că e foarte greu. Munca de descoperire a dușmanului, cu mijloacele sale perfide, cu felul de a se camufla, cu conspirația deosebită pe care o practică serviciile de spionaj și care ne împușcă activiștii de stat, îi omoară. Am avut asemenea cazuri pe teritorii. Noi, tovarăși, trebuie să împingem oamenii la muncă. Este
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
populare n-a fost primită cu bunăvoință de către toatele clasele și grupurile sociale. O parte din cei care au asuprit și exploatat în trecut s-au ridicat în mod organizat împotriva puterii populare, acționând - adesea cu mijloace din cele mai perfide - împotriva puterii oamenilor muncii. S-au încercat cele mai diferite manevre pentru răsturnarea puterii populare și readucerea capitalismului la putere. Au fost constituite bande teroriste în frunte cu dușmani inveterați ai noilor rânduieli sociale din rândul legionarilor, național-țărăniștilor, liberalilor, ofițerilor
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
asta?”. În discuția cu LUCIAN PINTILIE, actorul EMIL BOTTA, exprimându-și amărăciunea față de cele întâmplate, afirmă: „Nu mai știu eu în ce lume, în ce țară, nu știu unde suntem, pe ce planetă. Mi se pare ceva care întrece orice închipuire. Și perfida metodă de a lăsa până la urmă, că doar o știau, o aveau în buzunar”. LUCIAN PINTILIE, discutând cu CLODY BERTOLA despre interpretarea dată piesei „REVIZORUL”, afirmă: „CLODY dragă, cum îți imaginezi că toți oamenii care au venit, VALENTIN SILVESTRU, vechi
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
De câte ori fost nevoie de dat probe pentru aceste virtuți. După cum a luat poziție împotriva a ceea ce numește "timpul fără morală". Da, mă înspăimântă vremurile în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu înseamnă mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească rău. Se distruge cu bună știință solidaritatea dinlăuntrul grupurilor, pentru a nu mai rămâne acolo decât indivizi depersonalizați, găunoși, fără bucurii, roși de singurătate și tristețe. O nouă inchiziție, mai perfidă, care îi taie omului îndrăzneala viselor, iar condiția artistului, a omului în general apare tot mai încețoșată, confuză și deprimantă. Cine mai poate ști cum va arată ziua de mâine? (Pentru care am luptat o viață, iar alții secole) Personal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
total, de la pana scenaristului până la foarfeca de montaj, este actorul, purtătorul de cuvânt al ideii. Regizorul este fermentul, catalizatorul. Locul său este în "culise" sub masca discreției și modestiei asumate, un fel de Talleyrand nu mai puțin temut, crud, diplomat, perfid, creierul ce pune în mișcare subtila și complicata mașinărie umană, dar anonim, pentru că în lumina rampei, ecranului și în conul de umbră al sălii nu este loc decât pentru actor. Pledoaria lui Alexa Visarion pentru conceptul de film aservit actorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în biserică. O întreb pe una: Cine-a făcut biserica? Noi, femeile!, îmi răspunde și mă fixează, să vadă ce impresie fac vorbele ei, dacă le înțeleg, dacă le cred. Ce se ascunde sub replica femeii, rostită oarecum ritos, oarecum perfid? Încerc să-mi confecționez un scenariu pentru uz personal, să-mi satisfac nevoia de imaginar, deși sînt convins că scenariul meu nu va fi prea departe de cel autentic. Mai întîi, intruziunea primilor catolici, aici, departe de Apusul-matcă, într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să cădem cu ea în marasm, numai asta nu, lentilele omului mă incitau, un început de sadism își făcea loc în pieptu-mi, aș fi vrut să aflu de unde provenea înverșunarea amicului împotriva ideii de model, resuscitam bătute subiecte, susținînd, cu perfidă persuasiune, că nimic original nu apare fără preexistența unui model, nimeni n-a început plecînd de la sine, modelul maestrului e condiția primă, elementară, a creației, omul mă fixa șerpește prin lentile, reveneam: dacă discipolul are forță, atunci vine momentul cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
programul lor este consecvent riguros și, prin asta, reușesc să mențină în ochii breslei și ai străinilor itineranți, nivelul meritat de o artă care-și demonstrase cu brio, înaintea războiului, puterile, să se instituie în etalon al momentului atît de perfid subminat de manevrele eșaloanelor distructive ale propagandei. Recurgerea la soluțiile abstracte sau doar cvasiabstracte nu e numai o formă obligatorie de sincronism la curentele mondiale, e și vicleșugul prin care arta, fără a ceda concesiilor, se face primită pe simeze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe să i se facă, post festum, în perfidul stil bolșevic, și zice: "Cu vînduții de la București n-am ce discuta. Ei au vîndut poporul român rușilor". Și, fără să mai stea pe gînduri, solicită statului francez cetățenia. Pe care o și obține. Ei, bine, fondul acela imens de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mormintele știute și neștiute ale genocidului comunist. 4 decembrie Dej (dar și comitetul central, dar și ceilalți, în jos, pe scara șmecher-proletară) prefera, în "vizitele de lucru", tunica și șapca, dumnezeu știe de unde preluate, probabil din dubioase lumpen-mao-leninisto-troțkiste medii subversive. Perfida coborîre la nivelul maselor intra în practica celui mai odios partid inventat vreodată. Costumarea specială a fost practicată cu și mai histrionică regie de urmașul lui Ghiță Dej, un Ceaușescu mai complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste și România revenirii la civilizație, să se situeze, după 1989, marele segment al opoziției, împreună cu milioanele ei de susținători. Cum ar fi putut Emil Constantinescu, aflat în descendeța României nobil legitime. să se prezinte alături de ahtiatul după mondenități cu perfide ținte populiste, la primirea unui premiu-glumiță, destinat, firește, celuilalt? Și, la urma urmei, care altă academie ar fi fost mai în măsură să premieze limba de lemn comic-sinistră a unui Ianus orient-occident, decît Academia onorabilului Nae Cațavencu? 30 ianuarie Ghiță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minune! hrănindu-se, acest hazard, cînd și cînd, cu binefacerile așezării de sine și ale aspirației la celelalte zări ale continentului. După o Yaltă criminală, cu urmări dintre cele mai dezastruoase pentru fibra noastră, a urmat o Maltă dubioasă și perfidă, care ne-a răscolit, permanent, somnul și trezia, iată, acum, un alt coșmar, de data asta, colorat în septentrion, cu griuri care ne dau frisoane pe șira spinării. O Americă hipercivilizată n-are-ncotro, este nevoită să țină cont de o Rusie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
turbulentă (dar cînd a fost Rusia liniștită, la locul ei?), Clinton, deși proaspăt operat la genunchi, trebuie să zboare pînă la Helsinki, să-l întîlnească pe Elțîn și el proaspăt operat, dar în altă parte și să-l asigure că perfidul continent Europa, cel al mileniului trei, nu va atenta la perpetua pudoare a Marusiei. Ce destin! Peste capetele noastre, două puteri una legitimă în demnitatea ei, cealaltă complexată și oricînd periculoasă în pulsiunile ei iraționale pregătesc un prospect de relevanță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de hrăpăreață, ci doar în poftă intermitentă de a repeta cerșitul. Ei bine, cu o astfel de "putere mondială" parcă ne vine și nouă să respirăm mai în voie. Dacă reuniunea din iulie, de la Madrid, fie din presiunile confuze și perfide ale Moscovei, fie, și mai nefericit, din însăși "reținerea" țărilor occidentale, nu ne va fi favorabilă, nu ne rămîne de jucat decît cartea înțelepciunii și-a demnității: să perseverăm ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Nicicum bosumflați în izolare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a produs, prin declarația sa, o premieră în diplomația imperială rusă: resemnarea în fața extinderii NATO, resemnare ce-ar preveni, vezi doamne, o resuscitare a războiului rece. Ce i-a ieșit din gură tătucului Boris e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfîrșit, Salvarea și-l ridică. Era mort (de beat). În timp ce-l aburcă în mașină, ne face cu ochiul, de altfel, singurul, și ne șoptește: Amigo! Și ești ca nou. 5 aprilie Ce ani prețioși ne-a pierdut regimul Iliescu, întreținînd perfid încordarea cu Ungaria și cu UDMR, se vede și dintr-un simplu interludiu consumat în parlamentul danez. Partidul Reformat care a promovat consecvent o politică de încurajare a minorității maghiare din România și se exprima, nu mai departe decît în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi... Mai avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd! 31 mai Așa revoluție, așa revoluționari. Cît de bine se potrivesc lucrurile, dacă ne gîndim că adevărul despre ce s-a întîmplat în decembrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui de la fereastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism rezidual, insinuîndu-se perfid în perceperea noastră corectă? Trecînd peste Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu, nu neapărat ofensatoare, dar oricum jenantă la adresa României aristocrate, care se sufoca sub ocupantul extern și intern, să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același destin ne-a oferit inegalabila și nesperata supriză de a vedea retușul înlăturat. Din păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care n-a cunoscut atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]