4,422 matches
-
nu, ipoteza asta este exclusă, fizionomia dumneavoastră e a unui om cinstit. M-am gândit c-ați putea fi, sunt cazuri, de unul chiar știu, s-a petrecut anul trecut, un om cu identitate falsă, să spunem unul crescut la periferie și care-și inventează apoi un trecut de aristocrat, dar nu păreți de la periferie, nici nu vă pretindeți aristocrat, însă nu păreți nici din centru, nici din străinătate, nici din țară, nici de la țară, nu păreți de nicăieri. Am spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gândit c-ați putea fi, sunt cazuri, de unul chiar știu, s-a petrecut anul trecut, un om cu identitate falsă, să spunem unul crescut la periferie și care-și inventează apoi un trecut de aristocrat, dar nu păreți de la periferie, nici nu vă pretindeți aristocrat, însă nu păreți nici din centru, nici din străinătate, nici din țară, nici de la țară, nu păreți de nicăieri. Am spus liniștit: Cred că ai dreptate, nu sunt de nicăieri, dar el s-a temut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aflate de-a lungul celor două mari drumuri care duc spre Histria și Callatis: 1) necropolă din perioada elenistică; 2) necropolă din epoca romană (secolele I-III); 3) necropolă romană datând de la sfârșitul secolului III - secol IV (se află la periferia celei din secolele II-III); 4) necropolă romană datând din a doua jumătate a secolului II - până la jumătatea secolului III; 5) necropolă romano-bizantină din secolul IV (spre margini mai apar și morminte din secolele II-III). La această necropolă, s-a remarcat
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
o să-i îngăduie s-o miște din loc. Totul depindea de ce vroiau ei de la el. Îndoielile luară sfîrșît cînd micul lui aparat lunecă ușor înainte, trecu prin ușă avînd suficient spațiu de manevră și ateriză cîteva minute mai târziu la periferia orașului. Găsindu-se astfel în siguranță la sol, se așeză acolo lăsînd fiorul neplăcut să-i gîdile nervii, dîndu-și seama că asta doreau ei de la el. Nu încăpea nici cea mai mică îndoială că asupra lui acționa un plan general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
habar n-avea. \ E din pricina vremii, asta e tot, a încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi spune : Cine te-a învățat toate astea, doctore ? Răspunsul vine de îndată: \ Mizeria. Rieux deschide ușa biroului său și, pe culoar, îi spune lui Tarrou că trebuia să coboare și el ca să meargă la unul din bolnavii săi de la periferie. Tarrou îi propune să-l însoțească și doctorul primește. La capătul culoarului au întâlnit-o pe doamna Rieux căreia doctorul i-l prezintă pe Tarrou. \ Un prieten, spune el. O ! spune doamna Rieux, sunt foarte bucuroasă să vă cunosc. Plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu puteau să-l definească, dar care merita să fie dorit. Și, în lipsa unui alt nume, ei îi spuneau uneori pace interioară. Rieux mergea mereu. Pe măsură ce înainta, mulțimea se îngroșa în jurul lui, vacarmul se amplifica și i se părea că periferia, unde voia să ajungă, se îndepărta în aceeași măsură. Puțin câte puțin, el se topea în acest trup uriaș care urla, al cărui strigăt îl înțelegea din ce în ce mai bine, strigăt care, în parte cel puțin, era al lui. Da, toți suferiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de recunoscătoare forței protestatarilor de a demonstra neîntrerupt, după cum promiseseră. Chiar și acum, când abia se luminase de ziuă, un grup de activiști se țineau de mâini la poalele acestui deal. Nu avea idee de ce hotărâseră că acel loc de periferie al Ierusalimului era cel potrivit. Dar se simți ușurată că îl aleseseră. —Ești ziaristă? întrebă o femeie care purta o pereche de ochelari mari, ținând de mână o adolescentă, poate fiica ei, într-o parte și un bărbat cu înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau de parcurs câteva străzi cu traseu confuz, după care trebuiau să întoarcă la stânga, la dreapta, din nou la stânga, din nou la dreapta, acum la dreapta, la dreapta, stânga, stânga, dreapta, înainte, în sfârșit ajung într-o piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
olăria. Totuși să-l lăudăm pe cel ce merită, Cipriano Algor nu regretă nici o clipă că a fost generos cu omul care ar fi trebuit să-l fure, dacă e adevărat tot ce se spune despre oameni din barăci. La periferia Centurii Industriale se aflau câteva manufacturi modeste, era de neînțeles cum de reușiseră să supraviețuiască lăcomiei de spațiu și imensei varietăți de produse ale giganticelor fabrici moderne, dar iată-le, erau încă aici, pentru Cipriano Algor fusese mereu o consolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-a venit, a rămas să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață, soarele n-a răsărit, Centura Verde nu va întârzia să apară, în curând va veni și Centura Industrială, apoi cartierele de barăci, pământul nimănui, clădirile în construcție de la periferie, în sfârșit, orașul, marele bulevard, Centrul. Pe orice drum ai lua-o ajungi la Centru. Cât va dura călătoria, nici unul dintre pasagerii furgonetei nu va deschide gura. Oameni de obicei așa de vorbăreți, par acum că n-au nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mire, automobilelor le place duminica și stăpânului unei mașini îi este aproape imposibil să reziste la presiunea psihologică, automobilului îi e de ajuns că se află undeva, n-are nevoie să vorbească. În sfârșit, orașul a rămas în urmă, cartierele periferiei s-au dus, în curând vor apărea barăcile, în trei săptămâni or fi ajuns la șosea, nu, mai au vreo treizeci de metri, și imediat vine Centura Industrială, aproape totul e oprit, doar câteva fabrici care par a-și fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inventat Planul. Cel puțin pentru mine a fost, cu siguranță, un an fericit. Sarcina Liei se dezvolta cu tot calmul, Între Garamond și agenția mea Începeam să-mi duc existența fără restricții pecuniare, Îmi păstrasem biroul din vechea fabrică de la periferie, dar reamenajaserăm apartamentul Liei. Miraculoasa aventură a metalelor ajunsese acum În mâinile tipografilor și ale corectorilor. Și tocmai atunci domnul Garamond avusese ideea aceea genială a lui: „O istorie ilustrată a științelor magice și hermetice. Cu materialul care vine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de ei, și-i regăseam mereu În jurul meu. Încet-Încet, În decurs de câteva secole ocupaseră tot Parisul. Și restul lumii. Trebuia să mă Întorc la hotel. Aveam să găsesc oare alt taxi? Pe cât putusem să Înțeleg, mă aflam probabil la periferia pariziană cea mai Îndepărtată. Îmi fixasem un punct către direcția de unde venea o lumină palidă și difuză și se zărea cerul liber. Era Sena? Și, ajuns la colț, l-am văzut. La stânga mea. Ar fi trebuit să bănuiesc că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Primul „val” avangardist românesc și complexul periferiei Paul CERNAT Argument Cartea de față nu reprezintă doar varianta substanțial remaniată a unei teze de doctorat dedicate primei faze a avangardei noastre istorice (aproximativ 19101928). Este și o primă parte a unui proiect mai amplu, vizînd o nouă cartografiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de asemenea continuități paradoxale. Cuprins Capitolul I. De la estetism la preavangardism Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Capitolul III. Publicistica literară a tînărului Ion Vinea: un promotor critic al postsimbolismului Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări artistice novatoare din țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări artistice novatoare din țări central și est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Appendix: Avangarda belgiană și Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Belgia Orientului Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Capitolul XII. Receptarea avangardei românești de către critica modernistă. Breșe interbelice Capitolul XIII. Efectul Urmuz și mitul precursorului avangardist. Aventurile receptării. De la „centrul marginii” la „periferia Centrului”. Un studiu de caz privind canonizarea critică a avangardei românești Post-scriptum Bibliografie Capitolul I. De la estetism la preavangardism Astfel mă întorceam, în nenumărate seri de vară, la sfîrșitul veacului trecut, spre casa părintească de la marginea orașului. Reveneam, în tovărășia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Marinetti și prefigurează declinul curentului la noi. Ecourile epidermice ale manifestului marinettist (apărut în două ziare din România, simultan cu lansarea sa în Le Figaro) dau măsura distanței între emergența ideilor/modelelor de la „centru” și asimilarea lor la „periferie”: primele texte literare futuriste din România apar abia în anii ’20... Deși geneza „paginilor bizare” urmuziene este situată de regulă în perioada 1907-1908, „premergătorul”, ale cărui texte circulau, se pare, informal în cîteva cercuri de boemă artistică și teatrală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Centru de către însuși André Breton. Prin urmare, distanța temporală dintre primele contacte cu mișcările artistice novatoare din Occident și asimilarea lor efectivă eset de 10 până la 20 de ani. Modelele „pure” de la Centru (simbolism, decadentism, avangarde, suprarealism) sînt asimilate la Periferie în forme „slabe”, diluate, hibride, eclectice. Cazurile izolate de sincronizare perfectă (Brâncuși, Tzara, mai tîrziu Eugéne Ionesco, Isidore Isou) se explică prin faptul că acțiunea lor novatoare s-a manifestat chiar la „Centru” (la Paris sau aiurea), nu în „provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al nostalgiilor, al melancoliilor și reveriilor sentimentale în decor simbolist, și numai frenezia imagistică dezlănțuită anunță rupturile de mai tîrziu. Intrat în cercurile de avangardă, fostul Eduard Marcus („pseudonimizat” de E. Lovinescu) își convertește visările și restriștile aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Mateiu Caragiale sau a poeziei lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai ales prin intermediul futurismului italian și prin filtrul presei franceze. Ecourile - numeroase - rămîn însă cu precădere informale, neputîndu-se vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]