3,143 matches
-
săltăreață, înfățișarea acestui Dumnezeu se confunda cu protopopul Groza, care venea deseori, întrebînd totdeauna vești de la "martirul nostru", și căruia mama îi săruta mâna. O schimbare adâncă, un fel de revoluție a stârnit în viața lui Apostol sosirea tatălui său. Peronul gării era înțesat de oameni, domni și țărani din împrejurime. Copilul se agăță disperat de fusta măicuței, așteptând parcă o minune îngrozitoare... Apoi trenul a sosit și s-a oprit scârțâind foarte urât, și dintr-un vagon s-a coborât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apoi trenul a sosit și s-a oprit scârțâind foarte urât, și dintr-un vagon s-a coborât Bologa, în haină neagră, cu capul gol și o barbă mare castanie, crescută în temniță, s-a uitat puțin la lumea de pe peron și pe urmă s-a repezit la micul Apostol, l-a ridicat și, în vreme ce oamenii strigau "trăiască", l-a sărutat zgomotos pe amândoi obrăjorii. Cuprins de o spaimă dureroasă, copilașul a început să plângă și să se zvârcolească în brațele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu Vidor și apoi cu fata. Mâna ei ardea, iar în ochi îi licărea o întrebare. Pe urmă se urcă în vagon și se uită pe fereastră până ce porni trenul. Groparul se întoarse îndată spre ieșire, Ilona însă rămase pe peron, nemișcată, cu privirea lipită pe pervazul ferestrei în care Apostol zâmbea uitat... Pe urmă o coroană înmugurită a unui cireș bătrân acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
seama, dragul mamei, că mâine intrăm în Săptămâna Patimilor... Du-te și la biserică, du-te și nu uita pe Dumnezeu! Apostol zâmbi blând și-i răspunse cu o privire fierbinte de credință. Trenul porni încet. Doamna Bologa rămase pe peron, sorbind privirea lui încrezătoare, ca o mângâiere cerească. Apoi coroana în floare a unui măr o învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de patru săptămâni nici nu s-ar fi clintit de acolo, stătea Ilona, scormonind, cu priviri din ce un ce mai îngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, încît fața ei, în încordarea așteptării
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fie un ghimpe în coasta neantului. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. Arta modernă e semn, nu narațiune. Arta valoroasă vorbește simplu despre lucruri complicate. Arta începe să semene cu o femeie frumoasă aflată pe peronul unei gări prin care trenurile circulă fără oprire. Artiștii sunt niște muritori spuziți de glorie. În artă, ori sugerezi, ori enervezi. În artă, dacă publicul nu este șocat, rămâne leneș. Arta nu poate avea doar un scop provocator. Marea artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ți rămân îndatorat că mă provoci la discuții despre creație „cu cărțile pe masă”... * Și pentru că nu am putut să mă duc la Bârlad, unde s-a făcut lansarea cărții, i-am scris câteva rânduri: * Și stând Constantin Clisu pe peronul vieții sale, cum își aseamănă el existența-i trecătoare, și privind la trenurile ce intrau și ieșeau din mintea sa, mai toate fără vagon restaurant, trenuri de clasa a III-a, trenuri de navetiști pe Terra, s-a apropiat de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
și chip, adică în proză și în versuri, și-a îndreptat privirile spre oamenii mari. Dar vai, aceștia erau roși de contradicții, purtați prin valuri, aruncați pe insule pustii și dincolo de prezentarea caleidoscopului lumesc, cu toate capcanele sale, observatorul de pe peronul gării amintite mai sus, face cunoscut lumii cinci titluri de roman, romane cu adânci asemănări ale unor cazuri reale, ceea ce le-a dat un plus de autenticitate și de valoare documentară, dar mai ales de emoție artistică. Titlurile le cunoașteți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
cuvânt despre Ion...” „E bine ce știm să știm. Ne-ar fi însă mai de folos să știm ceea ce nu știm...” Dar nu am să răstorn peste răbdarea dv. tot coșul cu mere domnești rupte din pomul cunoașterii imaginat pe peronul gării numită viață. Sunt 178 pagini de fructe bine coapte. E bine să le culegeți personal când veți ajunge acasă. Ceea ce aș vrea să supun atenției dv. este nefericita constatare că „peronul” numit de autor „viață” nu a stat nici
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
mere domnești rupte din pomul cunoașterii imaginat pe peronul gării numită viață. Sunt 178 pagini de fructe bine coapte. E bine să le culegeți personal când veți ajunge acasă. Ceea ce aș vrea să supun atenției dv. este nefericita constatare că „peronul” numit de autor „viață” nu a stat nici el pe loc. Și nu au trecut numai vagoanele prin fața sa! Au trecut și ceea ce numim noi - anii... De unde și Constantin Clisu scrie pe coperta IV a cărții „Mă costă acum mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
bate tare într-un piept, O alta încetează a bate. Un imn se aude, în depărtare, încet, Într-o țară cu obiceiuri ciudate Trenul iubirii șuieră în cap, Oprește la o stație zdrobită, Călătorii opresc iar timpul uitat Și la peron mulțimea irita. Unul nervos sparge un geam, O sticlă de bere se varsă, Un suflet iubește și plânge în noapte, Tremurându-și vechile păcate, Nu poate crede că iubirea a pierit, Ca și un nor izgonit de soare. SUFERINȚA A
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
altceva, lui îi va spune că-i va plăti ghetele la următoarea plată, deoarece dorește ca vineri să se ducă acasă la părinți. în după amiaza zilei de vineri, întrucât pentru ziua de sâmbătă se învoise, Radu se afla pe peronul gării din localitate, așteptând trenul ce urma să- l ducă spre casă. în gară se întâlni cu Andrei, care aștepta același tren pentru a merge la Târnăveni. Andrei îi dădu vestea că Ramona Plopeanu s-a internat la spitalul de la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Andrei prinse curaj și zise zâmbind: -E timpul, în vară am făcut 25 de ani. -Ești bătrân rău Andrei și începură amândoi să râdă. Timpul trecând foarte repede, trenul ajunse la Târnăveni, unde Andrei a coboarât și a rămas pe peron, până ce trenul plecă. Apoi amândoi își fluturau mâinile. Andrei era dintr-o familie de țărani cu o stare materială bună. Era înalt, blond, cu părul întodeauna tuns scurt, cu privirea și zâmbetul blând. Radu, rămas singur, deschise o carte pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
simți că se sufocă, gândindu-se cum vor face rost de o asemenea sumă. Ramona, deși supărată îi duse la gară cu trabantul său pe fratele și cumnata ei de care se despărți totuși într-un mod amabil, rămânând pe peron zâmbindu-le și fluturându-și mâna la plecarea trenului ca și cum nimic nu ar fi fost între ei. Bătrâna doamnă Neli fierbea la gândul că nu putea sub nici o formă să strângă suma necesară într-o perioadă atât de scurtă. Și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Doar când trenul se puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zări - pe geam picăturile se-ntind Îndărăt Îmi dau seama că lucrurile pot fi privite și de pe partea cealaltă a geamului. Că, la urma urmei, există un regret la fel de marcat și al celui care n-a prins trenul. Rămas pe peron, se alege doar cu lacrimile neputinței, În timp ce geamul aburit pare să ascundă cine știe ce taină ori fel și fel de promisiuni În compartimentul aflat deja În mișcare. Pendula și frunza În fața mea, o frunză galbenă de arțar se balansa periculos, gata
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a Întîlni neașteptatul ninsoarea. Ninsoarea ne Învață ce Înseamnă așezarea. Poate că-n gară nu e nimeni, poate că trenurile nu mai opresc aici și gara e de mult dezafectată. Și doar un gînd nostalgic ne-a adus pe un peron pustiu ca să ne minunăm cum se așează fulgii pe o veche bancă de lemn. Poate că fulgii care se așează coboară din cerul nostalgiei unde s-au topit trenurile care n-au mai oprit, pe care le-am pierdut, care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
modelator de mentalități, cel mai funcțional instrument de treiere a Ființei în acest moment. Telegenia este un eugenism soft, iar rasismul look-ului este singurul a cărui interzicere e interzisă. Numai zâmbet, strănepotul lui Mengele vede venind spre el pe peron ideile, personalitățile, moralele, proiectele politice, operele de artă și cărțile concurente care coboară amestecate din tren: stânga, dreapta? Screen sau nu? Look sau nu? Criteriu: este ideea scenarizabilă? Autorul este starizabil? Poate fi transpus pe un platou, într-un serial
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
deruleze programe de accesibilitate sau de conștientizare asupra importanței acesteia. Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și stațiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători și peroanele principalelor stații, spațiile de parcare, străzile și drumurile publice, telefoanele publice 468, mediul informațional și comunicațional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Editurile au obligația ca matrițele electronice să
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
a doua zi a vizitei, prințul a făcut un tur al Bucureștilor. Miercuri, 26 septembrie/9 octombrie 1888, regele și prințul s-au deplasat cu suitele lor cu trenul regal la Sinaia, unde au ajuns la orele 17.23. Pe peronul gării îi așteptau regina Elisabeta și prințul Wilhelm de Wied, fratele mai mic al reginei, precum și oficialitățile locale. Corpul diplomatic era reprezentat de miniștrii plenipotențiari ai Germaniei, Franței, Rusiei și Statelor Unite, precum și de atașatul militar al Austro-Ungariei. Regina și prințul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
când ajunseră în gară. Darcey râse. —Probabil că nu. Și eu nu știu să pictez, așa că nu prea are șanse să se adeverească visul meu. — Păi, atunci ne vedem mâine. Anna, care locuia în Drogheda, în afara orașului, se îndreptă spre peronul liniei principale în timp ce Darcey o luă înspre zona navetiștilor. Sigur. Ai grijă. Sărutări lui Meryl. —Bucură-te de răsfăț, zise Anna. Așa am să fac. Și... la mulți ani. Da, sigur. Însă Darcey zâmbea în timp ce traversa peronul. Era aproape ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se îndreptă spre peronul liniei principale în timp ce Darcey o luă înspre zona navetiștilor. Sigur. Ai grijă. Sărutări lui Meryl. —Bucură-te de răsfăț, zise Anna. Așa am să fac. Și... la mulți ani. Da, sigur. Însă Darcey zâmbea în timp ce traversa peronul. Era aproape ora opt când Darcey ajunse înapoi în apartamentul ei, iar temperatura serii de primăvară scăzuse și mai mult. Tremura ușor în jacheta ei de lână, apăsând butoanele interfonului ca să deschidă ușa blocului; intră lăsând în urma ei vântul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îndrăgostite de pagina albă deasupra capetelor plutește înfiorarea unui artist pasăre hulpavă aripi răsfirate larg umbră rotitoare gânduri așezate unele sub altele botezate poeme la apa sufletului 21 iunie 2011 Repetenți Revin din uitare fantomele hâde, Vagoane cu morți, la peron, se opresc În mine, de-o vreme, istoria râde, Și chiar îmi rânjește absurd, nefiresc. Trăiesc și sunt mort, iată vestea finală, Chiar patul acesta îmi pare sicriu, Pe surse vin zvonuri, cu grabă letală, Iar eu n-am puterea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de pe șine acarul păun fusese decorat sub privirile indiferente ale notabilităților umflase pieptul cu mândrie schimbase macazul protocolar pentru ultima oară pe șinele ruginite circulau doar amintirile niciuna nu m-a luat cu ea am rămas acolo fără bilet de peron ca un acar păun împietrit în timpul unei ture nesfârșite 25 iunie 2011 Aș vrea să nu mă uiți... Aș vrea să nu mă uiți nici dincolo de moarte, Când nu voi fi cu tine să-ți pară că vorbesc Cu același
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
după-amiezii târzii. Ploaia se oprise și părea că va fi o seară frumoasă. Funcționarii de pe la diverse birouri se Îndreptau deja spre casele lor, Înșirându-se ca furnicile din Berolina Haus, clădirea de peste drum, și coborând către labirintul de tuneluri și peroane de la stația de U-Bahn din Alexanderplatz. Berlin. Cândva, iubisem orașul ăsta vechi. Dar asta a fost Înainte să fie prins de vederea proprie-i imagini și obligat să poarte corsete atât de strânse Încât de-abia mai putea respira. Iubisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]