1,856 matches
-
timp, Studium-ul va dispune de un sediu definitiv. Am auzit de un plan, În acest sens. Nu e vorba tocmai de San Giuda, vechea parohie de lângă zidurile noi? Teofilo Încuviință din cap. Nici acum nu făcu nici o trimitere la cele petrecute. În privința tragediei, părea să fie cu totul În necunoștință de cauză. — Un colegiu de Învățați, În orașul meu... Aș fi Într-adevăr onorat să mă confrunt cu voi toți asupra oricăreia din ideile moderne și să supun puțina mea știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pune timpul în perspectivă. Majoritatea oamenilor spun: N am timp să meditez, sunt prea ocupat”. Sunt aceiași oameni care petrec două-trei ore într-un bar bând cocktailuri după serviciu sau cinci-șase ore uitându-se la televizor în fiecare seară. Orele petrecute astfel trec ca vântul, lăsând mintea îngreunată de fragmente nefolositoare de informații, imagini distorsionate ale vieții și impresia că, într-adevăr, nu există timp liber. Doar o jumătate de oră de meditație poate fi strecurată cu ușurință în orice program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sau trăiri din trecut, fie acesta trecutul determinat al memoriei personale, fie cel nedeterminat, imperfect, al cunoștințelor consfințite acumulate și al comportamentului științific adecvat. Deseori am avut impresia că acest lucru aruncă un văl misterios de neființare, de ceva deja petrecut, peste evenimentul sau fenomenul real și prezent. Am avut un exemplu viu doar cu câțiva ani În urmă, În Franța, cu mult după ce Îmi imaginasem că am ajuns destul de Înțelept În privința acestei autoimpuse spălări pe creier. Am dat peste prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de întoarcerea lui. În afară de momentul când Harry Sears i-a dat de știre, Lee n-a arătat nici o clipă că i-ar fi frică și, în orice caz, vestea nu ne-a afectat în nici un fel cele mai bune ore petrecute împreună - cele în care ne făceam treaba la Arestări. În toamna aceea am învățat cu ce se mănâncă munca în poliție, iar Lee mi-a fost profesor. De la mijlocul lui noiembrie până la Anul Nou am capturat în total unsprezece infractori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rânjea cu gura întredeschisă, și-i spunea „Fă-mă să am copii sau dacă nu, o să mor!”. Iacob îi vedea suferința și o strângea la pieptul lui cu și mai multă dragoste. Și după toți acei ani, după toate nopțile petrecute împreună, după ce pierduse atâtea sarcini și atâtea speranțe, Rahela începea să găsească plăcere în brațele lui. - Chiar nu știusem până atunci de ce Lea și Bilha îi căutau patul lui Iacob, spunea Rahela. Totdeauna mă dusesem în patul lui destul de binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
E ca un vis închis în alt vis. Mi-a spus cum s-a culcat de trei ori cu o sclavă, care chicotea în brațele lui și apoi i-a cerut bani. Dar la sfârșitul celei de-a doua zile petrecute împreună, îmbrățișările noastre depășiseră la număr experiențele lui cu alte femei. - Le-am uitat deja pe toate, a spus el. Am făcut dragoste iar și iar. Am adormit și ne-am trezit unul în brațele celuilalt. Ne-am sărutat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au dus să-l viziteze pe Re-mose la Memfis. Totodată, au mers și în pelerinaj la mormântul tatălui lor de acolo. S-au întors cu cele mai călduroase urări pentru mine și cu vești despre cât crescuse; după patru ani petrecuți departe, era mai înalt decât Nakht-re, vorbea foarte frumos și era foarte sigur pe el. Au adus de asemenea dovezi ale bunei lui educații - bucăți de ceramică acoperite cu scris. - Uite, a zis Nakht-re, arătându-mi o imagine cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrânesc. Și ce realizasem? O scurtă perioadă de glorie, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și dragi lui, dispăruse dintre noi.“ Din buchetul de clișee se Înălța parcă un iz de nesinceritate. Cartea era scurtă, bogat ilustrată cu caricaturi umoristice În creion și cerneală și poezii olografe ale lui Du Maurier, evocând episoade din anii petrecuți Împreună În Flandra. Moscheles păstrase, evident, hârtiile, Împreună cu scrisorile primite de la Du Maurier și nu puteai să nu-l bănuiești că scotea un ban de pe urma boom-ului lui Trilby, publicând tocmai acum toate aceste materiale. După cum o mărturisea titlul, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un bărbat cucernic ce mă purta pe o melodie frumoasă, ca un prinț de poveste. Nu că nu mai fusesem cu el la petreceri, din contră, dansam cu el frecvent la multe și felurite festivități. Însă puneam pe seama acelei luni petrecute separați faptul că mă simțeam puțin neobișnuit în brațele lui, puțin încordată, vrând să plac, să-i plac. Mă preocupau ținuta și felul în care dansam, arătam ca femeie, și nu neapărat pentru ochii din salon, ci pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conversație lejeră: Pe Angi îl cunosc de mulți ani. Am fost prieteni buni în timpul facultății, de nedespărțit. Ce-i drept, cele mai multe foloase le trăgeam eu de pe urma lui, Angi ajutându-mă cu profesorii atunci când făceam tot felul de prostii. Atâtea veri petrecute împreună și nu ne-am văzut de atâta timp! Îți vine să crezi ? Și ni s-au intersectat viețile cât am fost acum plecat. Ne-am întâlnit și am încercat să recuperăm timpul pierdut. Ciudate sunt căile destinului! Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zi, Alex a plecat fără nici un cuvânt, imprevizibil. Își făcuse viața lui, dar ar fi renunțat Ia tot să fie iar prieteni.. Doar că el nu a mai apărut și nimeni n-a mai știut de el. Optzeci de ani petrecuți împreună și douăzeci distanță. Și, dintr-o dată, se trezi cu Alex și cu o lovitură de sabie. Ceea ce-1 rodea era că nu luase din Alex ce era mai bun, ci doar ceea ce era mai important, energia lui vitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-l instalaseră special în pivniță. Apoi o să se așeze la masă și o să discute despre ziua lui de muncă, despre cum el își măcelărise încă o dată concurența și adusese bani grei în bancă. Ăsta era obiceiul lor în toate serile petrecute acasă, iar Juliei îi plăcea la nebunie. Adora să-l asculte pe James, îi plăcea la nebunie ideea că era măritată cu un bărbat atât de puternic și de plin de succes. —Iată-mă! Julia a intrat în bucătărie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bucătărie și nu mai auzise replica puștiului, iar Fiona și-a dat seama că a-l anihila verbal pe fiul ei vitreg lipsit de șarm nu putea să fie cea mai potrivită tactică cu care să-și înceapă ziua „specială“ petrecută unul în compania celuilalt. — Haide, Jake, nu fii negru la mațe, l-a luat ea cu binișorul. Nu se știe niciodată. Poate c-ai să suferi o modificare completă de personalitate și chiar o să reușești să găsești ceva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rostită din senin de o persoană care, până în clipa aia, nu dovedise decât rareori o asemenea profunzime în analiza problemelor de natură emoțională. Dacă prin „chestia asta“ te referi la faptul că te-am scos în oraș, pentru o zi petrecută numai între noi, atunci e foarte simplu. M-am gândit că ne-ar prinde bine. Ne-ar oferi șansa să ne apropiem unul de celălalt. Dar e clar că am greșit. —Să ne apropiem? a rostit băiatul cu severitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
buza și a simțit gustul sărat al sângelui. în seara asta avea nevoie de companie - fie și de cea a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina, cum să se strecoare în dormitorul lui după atâtea nopți petrecute separat, cum să-i ceară căldură și protecție după atâta amar de vreme în care fusese de-o semeție glaciară? Nu. Nu putea. Nu. Ba da. Ba da. Putea. S-a ridicat din pat și și-a strâns mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oraș. Răscolind prin dulapuri în căutarea hainelor, găsi eșarfa gri. Martora întâlnirii dintre ea și bărbatul cu o voce atât de cunoscută și totuși nedeslușită. O apropie de față închizând ochii. Mătasea fină încă purta parfumul atingerii lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe Culoarul Mămicilor. (Culoarul Mămicilor pare un drum drept; poți să Îl urmezi preț de mulți kilometri până să-ți dai seama că nu duce nicăieri.) Karen a crezut că-și poate face treaba În patru zile, una dintre ele petrecută acasă. Șeful ei a fost de acord și tocmai aici a fost buba. Dacă Karen reușea acest lucru, i-a zis el, ar crea un „precedent inoportun“. Chestia amuzantă e că, la Începuturi, am presupus că e greu cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai târziu am auzit-o zdrobindu-se de șoseaua de dedesubt. Cândva credeam că-mi amintesc ziua aceea atât de bine pentru că atunci mi-a salvat viața. Acum cred că e din cauză că atunci a fost singura dată În toți anii petrecuți Împreună ca fiică și tată când m-a protejat În vreun fel. Dar tata a fost prima mea iubire și-i luam mereu apărarea, chiar și când ochii cafenii ai mamei dispăreau Înconjurați de cercuri mari vineții, când a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de 15 octombrie, o zi după comemorarea a patru luni de la incendiu, și vedeam cum, În ciuda tuturor eforturilor mele, n-aveam ce mărturie să depun decît despre caracterul lui Frank. Tot timpul mă gîndeam la Frank și la copilăria noastră petrecută Împreună, dar Îmi era aproape imposibil să găsesc tăria de a sta În fața lui la masa din camera de Întrevederi a Închisorii. Pledarea ca vinovat părea să ne fi cuprins pe amîndoi În strînsoarea ei, dar acum nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În semn de salut și urca rampa către lumina după-amiezei tîrzii ce răzbătea de afară. Paula stătea lîngă Jaguar, uitîndu-se la mine prin parbriz și așteptînd să-i răspund. Dar eu mă gîndeam la Frank și la anii copilăriei noastre petrecuți Împreună. Înțelegeam cum de căzuse sub vraja lui Crawford, convins de logica irezistibilă care Înviase din morți Clubul Nautico și orașul din jurul lui. Infracționalitatea avea să Înflorească Întotdeauna, dar Crawford dăduse o finalitate socială pozitivă năravurilor, prostituției și traficului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trecere, medită Hugo. S-o pipăi când și când. Ar putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu-l cu răceală cu ochii săi gri. Își răsucea insistent unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-ți spun doar că această căutare începe în Geneva, dar nu în orașul pe care îl știe toată lumea. Un loc mai bun, mai nou, unde poți fi oricine vrei să fii. Du-te acolo și amintește-ți de vremurile petrecute împreună despre care tocmai ți-am vorbit. Lech lecha, fiule. Pornește de aici. Și dacă dispar din viața asta, atunci ne putem întâlni în cealaltă viață; și aia tot viață se numește. Noroc, Uri. Ecranul se făcu negru. David Rosen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]