8,421 matches
-
își revarsă ea candorile sufletești. Așa vorbea de înfocat Epa, ca și cum nici tata, nici mama nu ar fi auzit-o pe Karin cântând la pian, Karin-relua Epa-a adus cu ea din Viena, pianul. Practic nu pianul. Muzica a adus-o. Pianul îl cumpărase tatăl ei, fost colonel în armata austro-ungară, de la o familie de evrei când se mutaseră în Sighișoara. Dar muzica? Muzica o aducea Karin, așa cum era-așa cum spunea dl. colonel-socrul meu de la Viena, de la profesorul ei de pian
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pianul îl cumpărase tatăl ei, fost colonel în armata austro-ungară, de la o familie de evrei când se mutaseră în Sighișoara. Dar muzica? Muzica o aducea Karin, așa cum era-așa cum spunea dl. colonel-socrul meu de la Viena, de la profesorul ei de pian. După ce făcuseră vechime în casa aceasta, aproape că nici nu mai știa dacă mobila o achiziționaseră după ce cumpăraseră imobilul sau înainte. În privința aceasta, Karin era mai în temă. Și, cu toate că avea o memorie de speriat, nu-și mai amintea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui și, ca să fie cu sacii-n căruță, nu se abătea deloc de la tonul autopersiflant ce-i însoțea narațiunile. 5. Acolo, în sufrageria propriu-zisă ascultasem eu, de când începusem a umbla, primele bucăți muzicale transmise la radio sau chiar interpretate la pian de către Karin-tante și la vioară de către nenea Epa când îi venea, după un pahar de vin în plus, pofta de a cânta. De neuitat erau pentru mine anumite obiecte de mobilier din sufragerie care îmi stârneau când și când, amintiri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
muritoare? Că așteaptă, având calități ieșite din comun, de la concitadini, mai mult respect? Gerard căută cheia dosită după paravanul cu Scufița Roșie și Lupul și descuie. Pătrunzând în întunericul încăperii, i se păru că aude în surdină niște acorduri de pian sau ceva din operetele lui Kalmann. Dacă n-ar fi aprins becul de deasupra ușii, ar fi avut senzația că întreaga încăpere a fosei ar fi fost plină cu instrumente muzicale, de la viori și contrabași, până la flauturi, trompete, oboiuri și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pefele. Cu câteva minute înainte de venirea Iozefinei, mă convinsesem cât de periculos este să dialoghezi, să povestești, să te confesezi în această bibliotecă. Ies și eu mâhnit. Pășind prin ninsoarea abundentă, sufocantă chiar, auzeam ca un ecou, clapele de pian din filmul Love story, pe care l văzusem de două ori. Fusese singurul film pe care avusesem răbdare să-l văd de două ori. A doua oară nu mi se mai păruse așa de tentant. Ei! Plecarea din finalul filmului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori. Fusese singurul film pe care avusesem răbdare să-l văd de două ori. A doua oară nu mi se mai păruse așa de tentant. Ei! Plecarea din finalul filmului, era exprimată cel mai bine mai ales prin mesajul muzical. Pianul înfiripa cu adevărat, în sufletul spectatorului, un gol nemaipomenit, încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai bine finalul filmului sau mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să deplângă viața care e o continuă cădere. În clipele acelea atât de distrus eram și de singur, încât n-aș mai fi fost capabil să o mai privesc pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai bine-zis să înțeleg cu adevărat finalul acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să deplângă viața care e o continuă cădere. În clipele acelea atât de distrus eram și de singur, încât n-aș mai fi fost capabil să o mai privesc pe Iozefina sau s-o accept
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu cineva. Cu oricine ar fi povestit? Până și cu ultimul bețiv ar fi stat de vorbă. Ar fi povestit ceva banal. Ar fi vrut, poate, să-i spună cât de înfiorător sună clapele pianului din filmul Love Story. Clapele acelea nu povestesc, și aceasta era o realitate. Nu povestesc despre orice despărțire. Auzea intermitent muzica aceea și înainta agale prin bălți aproape clătinându-se, ca și cum ar fi băut o găleată de vin. Mai avea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori de câte ori aș trece pe-acolo. Dar asta e altceva. Bine. Dacă e altceva, pe tine te alegem responsabil cu despicarea firului de păr în patru și te instalăm în Despicătura Vieții unde o să te delectezi tot timpul cu Simfonia pentru pian și despicătură de Iohan Sebastian Despicatu'. Vă rog terminați cu copilăriile. Fiți atenți la joc, altfel plec acasă. Suntem atenți. Pe mă-sa atenți! Să-ți spun eu cum sunteți de atenți: vorbe, vorbe, vorbe - pas; trăncăneală, trăncăneală, trăncăneală, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată casa de acordurile mzicii, și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi câți dintre cei invitați la noi într
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede cineva. Cântam ca să mă răzbun. Și-apoi câți dintre cei invitați la noi într una din camere, înțelegeau ce scoteam eu din claviatura pianului? Ei bine, nimeni. Epa. Atât. Îi ghiceam din priviri fericirea. Totuși nu era de-ajuns. Trebuia să fiu și cu ochii în patru, ca să nu i se lipească ochii de vreo fustă, atât la fabrică cât și acasă unde veneau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
căscată, el povestește cum televizorul lui este de fapt un portal spre cea de-a patra dimensiune. „Aseară, mă uitam Împreună cu familia la Casablanca. Semnalul era prost și m-am apropiat să-l reglez. Brusc, m-am trezit cântând la pianul lui Sam, alături de Bogie“, Își amintește el. Pilit, Bogart Îi cere un sfat În amor, iar dentistul Îl Învață să folosească apă de gură. Schema iese, Ingrid rămâne, iar Bogie Îl recomandă mai departe. Dentistul apare Într-o grămadă de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de nesuferit, în bună parte din cauza supra-tocirii lui școlare - titlu muzical de la noi este Concert din muzică de Bach. Apariția lui marchează, între războaie, o opțiune. Nu pentru muzica de fond, susținînd discret calme existențe burgheze, pentru care seratele cu pian sînt maximul de infuzie artistică la care pot spera, ci pentru o muzică bolnavă, de decor neurastenic, o muzică verde-fiere, moștenită direct de la Bacovia. Muzica de cafenea, asociată oriunde aiurea cu după-amiezele de Kaffe und Kuche, în care ce se
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
opera Cenușăreasa de Gioacchino Rossini sau nu mai puțin celebra arie a Dalilei din opera Samson și Dalila de Camille Saint-Saens. Concertul a mai cuprins prima Rapsodie enesciană, lucrarea vocal-simfonică Rugăciune, datorată compozitorului bulgar Naiden Andreev, de asemenea Fantezia pentru pian, cor și orchestră, de Beethoven, o pagină de valoare medie din creația compozitorului, lucrare care datorează enorm de mult muzicienilor interpreți, în mod special pianistului solist, capacității imaginative a acestuia; este un aspect care nu a intrat în ecuația concertului
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
și numeroasele lui aplicații sunt detaliate În lucrarea lui DaEl Walker, Cristalul, această ființă vie: „Aurametrul Cameron, construit de renumitul Vern Cameron, este alcătuit dintr-un tub de metal laminat de 7 cm, avînd la un capăt o coardă de pian de aproximativ 22 cm. Coarda este Întinsă pe o lungime de 5 cm, apoi are 6 spire Înfășurate În sens invers acelor de ceasornic. SÎrma urmează o linie dreaptă pe o lungime de Încă 15 cm și are la capăt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al sufrageriei, pare un animal greoi, obosit. Pe suprafața lucioasă praful s-a așezat În straturi care amintesc de colbul caselor nelocuite de zeci de ani. Canapeaua Îngustă, extensibilă, Îmbrăcată Într-o stofă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îndreptat spatele și am privit cu atenție stelele care-mi păreau dintr-odată străine, nemaivăzute. Vizita la spital mi-a făcut foarte mult rău. Portocalele se cam veștejiseră și mi-a fost rușine să le mai las. Bătrâna profesoară de pian a vărsat sânge toată dimineața. Sărmana, Împărțim același palier și ne suportăm de ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de valurile vieții, ele nu cară apă În spinare două etaje ca să-ți spele cămășile, ele nu stau la coadă la carne și cașcaval zile și nopți, ele nu miros a litere de carte și a cozonaci, ele nu cară pianul de colo-colo prin casă, ca să cânte copilul, ele dispar când pieptul lor se veștejește și devine sterp, și nu văd că zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un iepuraș viu pe care i-l Întinde copilului, care se sperie și Începe să plângă. Mama luând În brațe copilul și alintându-l cu duioșie, iar rochia vaporoasă răspândind un parfum de violete. Apoi iepurașul speriat, ascunzându-se În spatele pianului și mama certându-l pe tată cu o voce pe care copilul nu a mai auzit-o până atunci. Tatăl ieșind din cameră și trântind cu putere ușa, apoi o liniște lungă și grea, o masă Încărcată cu mâncăruri Îmbietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui, grav bolnavă. Portretul de femeie avea o istorie interesantă, și, trecuse de-a lungul deceniilor prin multe mâini, unele necunoscute. La el ajunsese printr-o Întâmplare și putea să-l coste chiar viața. I-l dăruise o profesoară de pian, prietenă de familie, o ființă singuratecă, cu apucături bizare de domnișoară bătrână, care, atunci când i l-a dăruit, ia spus două lucruri: ,, este portretul unei amante, frecventată de oameni politici ai vremii, și pictat de un mare artist și, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai adăugat nici un cuvânt. Nici o referire la motivul pentru care i-l dăruiește, nici măcar dacă viața ei și a lui sunt de asemenea, În pericol. A doua sau a treia zi după ce-i Încredințase În mare taină portretul, profesoara de pian a fost găsită moartă, de lăptăreasa care venea de la țară odată la două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia, punea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
două zile, de mulți ani, și avea cheile casei În care intra și depozita brânza și laptele. Venind dimineața devreme, de obicei nu o trezea: descuia, punea În frigider produsele, Încuia și pleca. În dimineața respectivă, Însă, trupul profesoarei de pian zăcea pe culoarul dintre bucătărie și baie, plin de sânge și cu un cuțit Înfipt În zona gâtului.. Biata țărancă a alertat vecinii, a venit poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani de la moartea ei și nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zona gâtului.. Biata țărancă a alertat vecinii, a venit poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani de la moartea ei și nu fusese descoperit făptașul. Am uitat să spun, că atunci, când s-a comis crima, casa profesoarei de pian nu fusese răscolită, și nici un obiect nu fusese clintit de la locul lui. Proprietarul actual a ascuns pictura În tot acest timp, Într-o nișă secretă a casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea soarta sărmanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme ale mizeriei. Din ele, nelipsitele manele, țâșnesc În jeturi sonore făcând aproape imposibil dialogul. Își amintește de sandalele uzate pe care le purta profesoara de pian și În care picioarele păreau că Înoată. De ce vroia ea, care nu avea nici un talent la sculptură, să modeleze În lut, chipul bătrânului ? De ce mi-a povestit asta? Vroia să-mi arate că muzica nu era singura ei preocupare? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]